DABROWSKA AND OTHERS v. POLAND

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI PRIVIND PROCEDURA DE PILOT-JUDGMENT Adresă de către Janina DṣBROWSKA și alții împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 11 decembrie 2007 ca Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza, președinte, J. Casadevall, G. Bonello, K. Traja, S. Pavlovschi, L. Garlicki, L. Mijović, judecători, și dl T.L. Grefierul de secțiune inițiale având în vedere cererea depusă la 3 octombrie 2005, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată pilot și de a suspenda examinarea cererilor care decurg din aceeași problemă sistemică identificată în cazul Broniowski v. Polonia (nr. 31443/96), având în vedere deciziile de a ataca cererile Wolkenberg și alții v. Polonia (nr. 50003/99) și Witkowska-Toboła c. Polonia (nr. 11208/02) din lista de cauze, deliberată de Curte, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dna Janina Dābrowska („primul reclamant”), dna Romana Malinowska („al doilea reclamant”) și Jadwiga Szydagis („al treilea reclamant”), sunt resortisanți polonezi. Primul și al doilea reclamant s-au născut în 1930 și, respectiv, 1932 și trăiesc în Wrocław. Al treilea reclamant s-a născut în 1944 și trăiește în Chicago. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul înainte de al Doilea Război Mondial, familia reclamanților a deținut bunuri imobiliare în provinciunile de est ale Poloniei anterioare războiului, așa-numitele „Borderlands” (Kresy ). Aceste regiuni au inclus mari zone ale actualului Belarus și Ucraina și teritorii din jurul Vilnius în ceea ce este acum Lituania. În septembrie 1939 regiunile au fost invadate de URSS. După sfârșitul războiului, atunci când granița poloneză de est a fost retrasă spre vest și fixat de-a lungul râului Bug, zonele de frontieră au achiziționat numele „territorii dincolo de râul Bug” ( ziemie zabużańskie Într-o dată neespecificată după 9 septembrie 1944, familia reclamanților, cum ar fi aproximativ 1.240.000 de cetățeni polonezi care au fost la diferite date din 1944 până în 1953 sub rezerva repatriării din teritoriile dincolo de râul Bug, a fost repatriat în Polonia în conformitate cu dispozițiile așa-numitelor „Acorduri Republicane” (umowy republikańskie Un cont mai detaliat al antecedentelor istorice și al dispozițiilor relevante ale acordurilor republicane și al altor tratate și legi conexe poate fi găsit în hotărârea Curții în cazul pilot al lui Broniowski/Polonia (a se vedea, în special, Broniowski/Polonia [GC], nr. 31443/96, CEDH 2004-V, §§ 10-12 și 39-45). La 30 iulie 2003, Curtea de District Wrocław-Krzyki (Sād Rejonowy) a dat o hotărâre de a declara că reclamanții au moștenit întreaga proprietate lăsată de părinții lor. Încercările reclamanților de a obține proprietatea de stat în compensare pentru proprietatea abandonată în teritoriile dincolo de râul Bug au fost eșuate. Singura posibilitate de aplicare a cererii a fost de a participa la oferte competitive pentru vânzarea de bunuri de stat. Cu toate acestea, autoritățile de stat din întreaga Polonia au recunoscut oficial deficitul acut de terenuri deținute de stat desemnate pentru realizarea cererilor Bug River. Acest fapt și faptul că în momentul material a fost practică comună a autorităților să renunțe la organizarea licitațiilor pentru reclamanții Bug River sau să le refuze în mod deschis posibilitatea de a-și exercita dreptul prin procedura de licitație legală a fost stabilit de Curte în hotărârea Broniowski (a se vedea Broniowski , citată mai sus, §§ 48-61, 69-87 și 168-176). La 23 septembrie 2005, guvernatorul Dolny ( Wojewoda ) a emis o decizie care confirmă faptul că reclamanții au avut dreptul la compensare pentru proprietatea Bug River într-o cantitate de 637,200 PLN polonez Zlotys (PLN). Oferta guvernului polonez de a asigura așa-numita „plăți accelerate” În noiembrie 2005, după soluționarea prietenoasă încheiată în cazul Broniowski (a se vedea Broniowski c. Polonia (decontare favorabilă , [GC] , nr. 31443/06 , CEDH 2005-IX ) și intrarea în vigoare a Legii din 8 iulie 2005 privind realizarea dreptului la compensare pentru proprietatea lăsată dincolo de actualele frontiere ale statului polonez (Ustawa o realizacji prawa do rekontensaty z tytułu pozostawienia nieruchomości poza obecnymi granicami państwa polskiego ) („Legea din iulie 2005”), o delegație a guvernului a vizitat Registrul Curții și a inspectat dosarul tuturor cazurilor „Bug River”. Scopul misiunii guvernului a fost de a selecta un grup de solicitanți pentru care, din cauza vârstei, a sănătății sau a situației personale dificile, guvernul a fost dispus să asigure o punere în aplicare accelerată a dreptului lor la compensare, astfel cum este definit în Legea din iulie 2005. Inițiativa lor a avut ca scop punerea în aplicare a măsurilor generale indicate în Broniowski merită o hotărâre și a angajamentelor asumate în soluționarea prietenoasă încheiată în cazul pilot (a se vedea Broniowski , citat mai sus § 194 și a treia și a patra dispoziții operative ale hotărârii , precum și Broniowski ( soluționarea favorabilă ) , citat mai sus § 31). Prin scrisoarea din 16 februarie 2006, Guvernul a furnizat Curtea numele celor 50 de solicitanți aleși de ei pentru includere în așa-numita „procedură de plată accelerată” pe baza criteriilor menționate mai sus. Reclamanții au fost incluse în lista acestor persoane. La 14 iunie 2006, Guvernul a prezentat un document care să prevadă „planul de acțiune” pentru plata compensației și să explice reclamanților în cauză cerințele și formalitățile care trebuiau să fie îndeplinite de acestea pentru a primi plata, în conformitate cu dispozițiile relevante din Legea din iulie 2005. Legea a introdus un plafon de 20% din valoarea actuală a proprietății originale privind compensațiile recuperabile de către reclamanții Bug River. Reclamanții au acceptat oferta Guvernului. Cu toate acestea, nu și-au retras cererea depusă la Curte în măsura în care se referă la 80% rămas din cererile lor de compensare. La 22 decembrie 2006, guvernul, acționând prin intermediul Băncii Naționale de Economie ( Bank Gospodarstwa Krajowego ), a creditat contul bancar al fiecărui reclamant cu o sumă corespunzătoare la 20% din valoarea actuală a proprietății Bug River ( mienie zabużańskie ), indexată pentru data plății. Reclamanții au primit PLN 43.159.68 fiecare. O descriere detaliată a dreptului și practicii interne relevante referitoare la proprietatea Bug River sunt prezentate în hotărârile emise de Curte în cazul pilot al lui Broniowski c. Polonia (a se vedea Broniowski c. Polonia (merits) , citate mai sus §§39-120; și Broniowski c. Polonia (resoluție favorabilă) , citate mai sus §§ 14-30) și hotărârile luate în cazul lui Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia , citat mai sus §§ 24-25 și respectiv § 28-29. Operarea sistemului de compensare instituit prin Legea din iulie 2005 este descrisă în hotărârile Curții din cauza Wolkenberg și alții c. Polonia (dec.) nr. 50003/99, 4 decembrie 2007, §§ 18-23 și Witkowska-Toboła c. Polonia (dec.) nr. 11208/02, 4 decembrie 2007, §§ 27. COMPLAINT Reclamanții în esență s-au plâns în legătură cu faptul că statul a continuat să nu asigure punerea în aplicare a dreptului lor de compensare pentru proprietatea Bug River în perioada înainte de intrarea în vigoare a Legii din iulie 2005 și cu reducerea ulterioară a dreptului lor compensatoriu la 20% din valoarea actuală a proprietății originale. Aplicarea procedurii de judecată pilot Prezentul caz, cum ar fi aproximativ 273 de cazuri similare aflate în prezent pe docul Curții, a fost examinat în conformitate cu procedura de judecată pilot în urma hotărârii rendue de Curte în cauza Broniowski (a se vedea Broniowski (merits) §§§ 189 seq.). Denumirea reclamantului a apărut în aceleași deficiențe structurale constatate că au fost la rădăcina constatării Curții cu privire la o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul pilot și definit ca „o problemă sistemică legată de disfuncționarea legislației și practicilor interne cauzată de nefiind înființat un mecanism eficace de punere în aplicare a „dreptului la credit” al reclamanților Bug River, care „ha [d] a afectat și rămâne [ed] capabil de a afecta un număr mare de persoane” (ibid., a se vedea, de asemenea, a treia dispoziție operativă a hotărârii). În acest sens, și având în vedere numărul de persoane potențial afectate de încălcarea sistemică a Convenției, Curtea a ordonat că „ Statul pârât trebuie, prin măsuri juridice și practică administrativă adecvate, să asigure punerea în aplicare a dreptului de proprietate în cauză în ceea ce privește reclamanții rămășiței Bug River sau să le furnizeze soluții echivalente în loc, în conformitate cu principiile protecției drepturilor de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1” (ibid. § 194 și a patra dispoziție operativă a hotărârii). Aplicarea art. 37 din Convenția art. 37 din Convenție afirmă, în măsura în care este relevantă, cum urmează: „1. Curtea poate decide în orice etapă a procedurii să decidă dezbaterea unei cereri din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens. Curtea poate decide restabilirea unei cereri la lista sa de cazuri dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs.” În cazul Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia Tribunalul, având în vedere compatibilitatea generală a schemei de compensare introduse în legea iulie 2005 cu principiile de protecție a drepturilor de proprietate, în special cu principiile legate de compensare și funcționarea efectivă a actului în practică, precum și cu disponibilitatea de căi de recurs interne care permit reclamanților Bug River să recupereze compensații pentru orice prejudiciu material sau nematerial suferit ca urmare a anteriorului funcționare defectuoasă a legislației interne, a fost satisfăcut că problema care dă naștere cazurilor Bug River a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 din convenție. Curtea a susținut că procedurile prevăzute în Legea din iulie 2005 au furnizat reclamanților și altor reclamanți de la Bug River ajutor la nivel intern, ceea ce și-a făcut examinarea în continuare a cererilor și a altor cereri similare nu mai justificate. În consecință și nu se constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului care ar necesita examinarea continuă a cazurilor în temeiul articolului 37 § 1 în amendă , Curtea a hotărât să elimine cererile din lista sa de cazuri (a se vedea Wolkenberg și alții c. Polonia , citată mai sus §§ 60-77; și Witkowska-Toboła c. Polonia , citată mai sus §§ 62-79 ). Având în vedere circumstanțele prezentei cauze, Curtea nu constată niciun motiv care să justifice deplasarea acesteia de la concluzia achiziționată în cazurile menționate mai sus. În consecință, cererea ar trebui să fie eliminată din lista de cauze a Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cauze. T.L. Early Nicolas Bratza Registrar Președintele

FOURTH SECTION

DECISION

PILOT-JUDGMENT PROCEDURE

Application no. 38031/05

by Janina DĄBROWSKA and Others

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 11

December 2007 as a Chamber composed of:

Sir

Nicolas

Bratza,

President,

Mr

J. Casadevall,

Mr

G. Bonello,

Mr

K. Traja,

Mr

S. Pavlovschi,

Mr

L. Garlicki,

Ms

L. Mijović,

judges,

and Mr

T.L.

Early

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 3 October 2005,

Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure and to adjourn its consideration of applications deriving from the same systemic problem identified in the case of

Broniowski v. Poland

(no. 31443/96),

Having regard to the decisions to strike the applications

Wolkenberg and Others v. Poland

(no. 50003/99) and

Witkowska-Toboła v. Poland

(no.

11208/02) out of the Court’s list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Mrs Janina Dąbrowska (“the first applicant”), Mrs Romana Malinowska (“the second applicant”) and Jadwiga Szydagis (“the third applicant”), are Polish nationals. The first and second applicants were born in 1930 and 1932 respectively and live in Wrocław. The third applicant was born in 1944 and lives in Chicago.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

1.

Background

Before the Second World War the applicants’ family owned real property in the eastern provinces of pre-war Poland, the so-called “Borderlands” (

Kresy

). Those regions included large areas of present-day Belarus and Ukraine and territories around Vilnius in what is now Lithuania. In September 1939 the regions were invaded by the USSR.

Following the end of the war, when the Polish eastern border was redrawn westwards and fixed along the Bug River, the Borderlands acquired the name of the “territories beyond the Bug River” (

ziemie zabużańskie

).

On an unspecified date following 9 September 1944 the applicants’ family, like some 1,240,000 other Polish citizens who were at various dates from 1944 to 1953 subject to repatriation from the territories beyond the Bug River, was repatriated to Poland under the provisions of the so-called “Republican Agreements” (

umowy republikańskie

).

A more detailed account of the historical background and the relevant provisions of the Republican Agreements and other related treaties and laws can be found in the Court’s judgment in the pilot case of

Broniowski v

Poland

(see, in particular,

Broniowski v. Poland

[GC], no. 31443/96, ECHR 2004-V, §§ 10-12 and 39-45).

2.

The applicants’ attempts to recover compensation

On 30 July 2003 the Wrocław-Krzyki District Court (

Sąd Rejonowy)

gave a decision declaring that the applicants had inherited the entire estate left by their parents.

The applicants’ attempts to acquire State property in compensation for the property abandoned in the territories beyond the Bug River were unsuccessful. The only possibility of enforcing the claim was to participate in competitive bids for the sale of State property. However, the State authorities throughout Poland officially acknowledged the acute shortage of State-owned land designated for the realisation of the Bug River claims.

This fact and the fact that at the material time it was the authorities’ common practice to desist from organising auctions for Bug River claimants or to openly deny them the opportunity to enforce their entitlement through the statutory bidding procedure was established by the Court in the

Broniowski

judgment (see

Broniowski

, cited above, §§ 48-61, 69-87 and 168-176).

On 23 September 2005 the Dolny Śląsk Governor (

Wojewoda

) issued a decision confirming that the applicants had the right to compensation for the Bug River property in an amount of PLN 637,200 Polish Zlotys (PLN).

3.

The Polish Government’s offer to secure the so-called “accelerated payment”

In November 2005, following the friendly settlement concluded in the

Broniowski

case (see

Broniowski v. Poland (friendly settlement

, [GC], no.31443/06, ECHR 2005-IX) and the entry into force of the Law of 8 July 2005 on the realisation of the right to compensation for property left beyond the present borders of the Polish State (

Ustawa o realizacji prawa do rekompensaty z tytułu pozostawienia nieruchomości poza obecnymi granicami państwa polskiego

) (“the July 2005 Act”), a delegation of the Government visited the Court’s Registry and inspected the case files of all “Bug River” cases. The purpose of the Government’s mission was to select a group of applicants in respect of whom, on account of their age, health or difficult personal situation, the Government were prepared to secure an accelerated implementation of their right to compensation as defined by the July 2005 Act. Their initiative was aimed at the implementation of the general measures indicated in the

Broniowski

merits judgment and of the commitments undertaken in the friendly settlement concluded in the pilot case (see

Broniowski

, cited above, § 194 and the third and fourth operative provisions of the judgment; and also

Broniowski (friendly settlement)

, cited above, § 31).

By a letter of 16 February 2006 the Government supplied the Court with the names of 50 applicants chosen by them for inclusion in the so-called “accelerated payment procedure” on the basis of the above-mentioned criteria. The applicants were included in the list of such persons.

On 14 June 2006 the Government submitted a document setting out their “plan of action” for payment of compensation and explaining to the applicants concerned the requirements and formalities that had to be satisfied by them in order to receive payment, pursuant to the relevant provisions of the July 2005 Act. The Act introduced a ceiling of 20% of the original property’s current value on compensation recoverable by Bug River claimants.

The applicants accepted the Government’s offer. However, they did not withdraw their application lodged with the Court in so far as it concerned the remaining 80% of their claims for compensation.

On 22 December 2006 the Government, acting through the National Economy Bank (

Bank Gospodarstwa Krajowego

), credited each applicant’s bank account with an amount corresponding to 20% of the current value of their Bug River property (

mienie zabużańskie

), indexed for the date of payment. The applicants received PLN 43,159.68 each.

B.

Relevant domestic law and practice

A detailed description of the relevant domestic law and practice concerning the Bug River property are set out in the judgments delivered by the Court in the pilot case of

Broniowski v. Poland

(see

Broniowski v. Poland (merits)

, cited above §§ 39-120; and

Broniowski v. Poland (friendly settlement)

, cited above, §§ 14-30) and the decisions given in the cases of

Wolkenberg and Others v. Poland

and

Witkowska-Toboła v. Poland

, cited above, §§ 24-25 and §§ 28-29 respectively.

The operation of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act is described in the Court’s decisions given in the cases of

Wolkenberg and Others v. Poland

(dec.) no. 50003/99, 4 December 2007, §§ 18-23 and

Witkowska-Toboła v. Poland

(dec.) no. 11208/02, 4 December 2007, §§

22

‑

27.

COMPLAINT

The applicants in essence complained about the State’s continued failure to secure the implementation of their right to compensation for the Bug River property in the period before the entry into force of the July 2005 Act and about the subsequent reduction of their compensatory entitlement to 20% of the original property’s current value. They alleged a breach of their property rights.

THE LAW

A.

Application of the pilot-judgment procedure

The present case, like some 273 similar cases currently on the Court’s docket, had been examined in accordance with the pilot-judgment procedure following the judgment given by the Court in the

Broniowski

case (see

Broniowski (merits)

, cited above §§ 189

et

seq.). The applicant’s complaint originated in the same structural shortcoming found to have been at the root of the Court’s finding of a violation of Article 1 of Protocol No. 1 in the pilot case and defined as “a systemic problem connected with the malfunctioning of domestic legislation and practice caused by the failure to set up an effective mechanism to implement the “right to credit” of Bug River claimants” which “ha[d] affected and remain[ed] capable of affecting a large number of persons” (ibid., see also the third operative provision of the judgment).

In that connection, and having regard to the number of persons potentially affected by the systemic violation of the Convention, the Court directed that “the respondent State must, through appropriate legal measures and administrative practice, secure the implementation of the property right in question in respect of the remaining Bug River claimants or provide them with equivalent redress in lieu, in accordance with the principles of protection of property rights under Article 1 of Protocol No.

1” (ibid. § 194 and the fourth operative provision of the judgment).

B.

Application of Article 37 of the Convention

Article 37 of the Convention reads, in so far as relevant, as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

...

(b)

the matter has been resolved; ...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.

2.

The Court may decide to restore an application to its list of cases if it considers that the circumstances justify such a course.”

In the cases of

Wolkenberg and Others v. Poland

and

Witkowska-Toboła

v. Poland

the Court, having regard to the general compatibility of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act with the principles of protection of property rights, in particular with the principles relating to compensation and to the effective functioning of that Act in practice, as well as to the availability of domestic remedies enabling Bug River claimants to recover compensation for any past material or non-material prejudice suffered as a result of the previous defective operation of the domestic legislation, was satisfied that the issue giving rise to the Bug River cases had been resolved for the purposes of Article 37 § 1 of the Convention.

The Court held that the procedures under the July 2005 Act had provided the applicants and other Bug River claimants with relief at domestic level which made its further examination of their applications and of other similar applications no longer justified. In consequence and finding no special circumstances regarding respect for human rights that would require the continued examination of the cases by virtue of Article 37 § 1

in fine

, the Court decided to strike the applications out of its list of cases (see

Wolkenberg and Others v. Poland

, cited above, §§ 60-77;

and

Witkowska-Toboła v. Poland

, cited above, §§ 62-79).

Having regard to the circumstances of the present case, the Court finds no reason justifying its departure from the conclusion reached in the above

‑

mentioned cases. Accordingly, the application should be struck out of the Court’s list of cases.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Registrar

President