ROMANOWSKA AND OTHERS v. POLAND

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI PRIVIND PROCEDURA DE PILOT-JUDGEMENT Depunerea nr. 21041/03 de către Čucja ROMANOWSKA și alții împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 12 februarie 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Stanislav Pavlovschi, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, judecători și Lawrence Early, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 24 iunie 2003, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată pilot și de a suspenda examinarea cererilor care decurg din aceeași problemă sistemică identificată în cazul Broniowski v. Polonia (nr. 31443/96), având în vedere deciziile de a ataca cererile Wolkenberg și alții v. Polonia (nr. 50003/99) și Witkowska-Toboła c. Polonia (nr. 11208/02) din lista cazurilor din Curte, după ce au deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții, dna Čucja Romanowska („prima reclamantă”), dl Kalikst Ziemczonok („al doilea reclamant”), dl Witold Ziemczonok („al treilea reclamant”) și dna Bogusława Nieckarz („al patrulea reclamant”) sunt resortisanți polonezi. Datele lor de naștere sunt necunoscute. Reclamanții au fost reprezentați în fața Tribunalului de către primul reclamant. Circumstanțele cauzei Cauza, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Înainte de Al Doilea Război Mondial, familia reclamanților deținea bunuri imobiliare în provinciunile de est ale Poloniei de pre-război, așa-numitele „Borderlands” (Kresy ). Aceste regiuni au inclus zone mari ale actualelor Bielorusă și Ucraina și teritoriile din jurul Vilnius în ceea ce este în prezent Lituania. În septembrie 1939 regiunile au fost invadate de URSS. După sfârșitul războiului, când granița poloneză de est a fost retrasă spre vest și fixată de-a lungul râului Bug, zonele de frontieră au achiziționat numele „territorii dincolo de râul Bug” (ziemie zabużańskie Într-o dată neespecificată după 9 septembrie 1944, familia reclamanților, cum ar fi aproximativ 1.240.000 de cetățeni polonezi care au fost la diferite date din 1944 până în 1953 sub rezerva repatriării din teritoriile dincolo de râul Bug, a fost repatriat în Polonia în conformitate cu dispozițiile așa-numitelor „Acorduri Republicane” (umowy republikańskie Un cont mai detaliat al antecedentelor istorice și al dispozițiilor relevante ale acordurilor republicane și al altor tratate și legi conexe poate fi găsit în hotărârea Curții în cauza pilotă Broniowski c. Polonia (a se vedea, în special, Broniowski c. Polonia [GC], nr. 31443/96, CEDH 2004-V, §§ 10-12 și 39-45). La 20 august 1998 și 29 mai 1990, Curtea de District Iława ( Sād Rejonowy ) a pronunțat hotărâri care declară că reclamanții au achiziționat proprietatea părinților difuși și că au dreptul de a primi un sfert fiecare. La 9 noiembrie 1999 Curtea Regională Olsztyn ( Sād Okręgowy ) a pronunțat o hotărâre declarativă, declarând că tatăl reclamantului deținea proprietatea imobiliară în teritoriile dincolo de râul Bug. La 2 iunie 2001, primarul Iława (Starosta ) a emis o decizie care confirmă că reclamanții avea dreptul la compensare pentru proprietatea abandonată de familia lor, evaluată la 855.500 zloty polonez (PLN). La o dată neespecificată în 2001 primul reclamant a cerut primarului Gdańsk ( Prezydent Miasta ) să îi permită să achiziționeze proprietatea de stat în compensare pentru proprietatea abandonată în teritoriile dincolo de râul Bug. La 23 august 2001, autoritățile i-au informat că realizarea cererii ei nu a fost posibilă datorită lipsei de proprietate de stat desemnată în acest scop. Reclamanții au încercat ulterior să achiziționeze bunuri de stat nu au avut succes. Singura posibilitate de aplicare a cererii a fost de a participa la oferte competitive de vânzare a bunurilor de stat. Cu toate acestea, autoritățile de stat din toată Polonia au recunoscut oficial deficiența acută a terenurilor de stat desemnate pentru realizarea cererilor Bug River. Acest fapt și faptul că în momentul material a fost practică comună a autorităților să renunțe la organizarea licitațiilor pentru reclamanții Bug River sau să le refuze în mod deschis posibilitatea de a-și exercita dreptul prin procedura de licitație legală a fost stabilit de Curte în hotărârea Broniowski (a se vedea Broniowski , citată mai sus, §§ 48-61, 69-87 și 168-176). Legea și practica internă relevantă O descriere detaliată a legislației și practicii interne relevante referitoare la proprietatea râului Bug este prezentată în hotărârile pronunțate de Curte în cazul pilot al lui Broniowski c. Polonia (a se vedea Broniowski c. Polonia (merits) , citate mai sus §§ 39-120; și Broniowski c. Polonia (decontare favorabilă) , citate mai sus §§ 14-30) și hotărârile luate în cazurile de Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia , citate mai sus §§ 24-25 și respectiv § 28-29. Operarea schemei de compensare introduse de Actul din iulie 2005 este descrisă în hotărârile Curții din cauza Wolkenberg și alții c. Polonia (dec.) nr. 50003/99, 4 decembrie 2007, §§ 18-23 și Witkowska-Toboła c. Polonia (dec.) nr. 11208/02, 4 decembrie 2007, §§ 22-27. COMPLAINT Reclamanții se plângeau în esență de faptul că statul nu a continuat să asigure punerea în aplicare a dreptului lor la compensare pentru proprietatea Bug River în perioada înaintea intrării în vigoare a Legii din iulie 2005 și de reducerea ulterioară a dreptului lor compensatoriu la 20% din valoarea curentă a proprietății originale. Acestea au susținut încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Aplicarea Dreptului procedurii de judecată pilot Prezenta decizie, cum ar fi aproximativ 273 de cazuri similare în prezent în docul Curții, a fost examinată în conformitate cu procedura de judecată pilot în urma hotărârii din cauza Broniowski (a se vedea Broniowski (merits) §§§ 189 seq.). Denumirea reclamanților a fost originară din aceeași deficiență structurală constatată că a fost la rădăcina constatării Curții cu privire la o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul pilot și definit ca „o problemă sistemică legată de disfuncționarea legislației și practicilor interne cauzată de nefiind înființat un mecanism eficace de punere în aplicare a „dreptului la credit” al reclamanților Bug River, care „ha [d] a afectat și rămâne [ed] capabil de a afecta un număr mare de persoane” (ibid., a se vedea, de asemenea, a treia dispoziție operativă a hotărârii). În acest sens, și având în vedere numărul de persoane potențial afectate de încălcarea sistemică a Convenției, Curtea a ordonat că „ Statul pârât trebuie, prin măsuri juridice și practică administrativă adecvate, să asigure punerea în aplicare a dreptului de proprietate în cauză în ceea ce privește reclamanții rămășiței Bug River sau să le furnizeze soluții echivalente în loc, în conformitate cu principiile protecției drepturilor de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1” (ibid. § 194 și a patra dispoziție operativă a hotărârii). Aplicarea art. 37 din Convenția art. 37 din Convenție afirmă, în măsura în care este relevantă, cum urmează: „1. Curtea poate decide în orice etapă a procedurii să decidă dezbaterea unei cereri din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens. Curtea poate decide restabilirea unei cereri la lista sa de cazuri dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs.” În cazul Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia Curtea, având în vedere compatibilitatea generală a schemei de compensare introduse în legea iulie 2005 cu principiile de protecție a drepturilor de proprietate, în special cu principiile legate de compensare și funcționarea efectivă a actului în practică, precum și cu disponibilitatea de căi de recurs interne care permit reclamanților Bug River să recupereze compensații pentru orice material sau neconformitate trecută prejudecățile materiale suferite ca urmare a anteriorului funcționare defectuoasă a legislației interne, s-a exprimat satisfacția faptului că chestiunea care dă naștere cazurilor de Bug River a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 din Convenție. Curtea a susținut că procedurile prevăzute în Legea din iulie 2005 au furnizat reclamanților și altor reclamanți de la Bug River ajutor la nivel intern, ceea ce și-a făcut examinarea în continuare a cererilor și a altor cereri similare nu mai justificate. În consecință și nu se constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului care ar necesita examinarea continuă a cazurilor în temeiul articolului 37 § 1 în amendă , Curtea a hotărât să elimine cererile din lista sa de cazuri (a se vedea Wolkenberg și alții c. Polonia , citată mai sus §§ 60-77; și Witkowska-Toboła c. Polonia , citată mai sus §§ 62-79 ). Având în vedere circumstanțele prezentei cauze și faptul că reclamanții sunt dispuși să beneficieze de schema de compensare introdusă de legea din iulie 2005, Curtea nu constată niciun motiv care să justifice îndepărtarea acesteia de la concluzia achiziționată în cazurile menționate mai sus. Prin urmare, cererea ar trebui să fie exclusă din lista de cauze a Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

PILOT-JUDGEMENT PROCEDURE

Application no. 21041/03

by Łucja ROMANOWSKA and Others

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 12

February 2008 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Stanislav Pavlovschi,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 24 June 2003,

Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure and to adjourn its consideration of applications deriving from the same systemic problem identified in the case of

Broniowski v. Poland

(no. 31443/96),

Having regard to the decisions to strike the applications

Wolkenberg and Others v. Poland

(no. 50003/99) and

Witkowska-Toboła v. Poland

(no.

11208/02) out of the Court’s list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Ms Łucja Romanowska (“the first applicant”), Mr

Kalikst Ziemczonok (“the second applicant”), Mr Witold Ziemczonok (“the third applicant”) and Ms Bogusława Nieckarz (“the fourth applicant”) are Polish nationals. Their dates of birth are unknown. The applicants were represented before the Court by the first applicant.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

1.

Background

Before the Second World War the applicants’ family owned real property in the eastern provinces of pre-war Poland, the so-called “Borderlands” (

Kresy

). Those regions included large areas of present-day Belarus and Ukraine and territories around Vilnius in what is now Lithuania. In September 1939 the regions were invaded by the USSR.

Following the end of the war, when the Polish eastern border was redrawn westwards and fixed along the Bug River, the Borderlands acquired the name of the “territories beyond the Bug River” (

ziemie zabużańskie

).

On an unspecified date following 9 September 1944 the applicants’ family, like some 1,240,000 other Polish citizens who were at various dates from 1944 to 1953 subject to repatriation from the territories beyond the Bug River, was repatriated to Poland under the provisions of the so-called “Republican Agreements” (

umowy republikańskie

).

A more detailed account of the historical background and the relevant provisions of the Republican Agreements and other related treaties and laws can be found in the Court’s judgment in the pilot case of

Broniowski v.

Poland

(see, in particular,

Broniowski v. Poland

[GC], no. 31443/96, ECHR 2004-V, §§ 10-12 and 39-45).

2.

The applicants’ attempts to recover compensation

On 20 August 1998 and 29 May 1990 the Iława District Court (

Sąd Rejonowy

) gave decisions declaring that the applicants had acquired their late parents’ estate and that they were entitled to receive one quarter each.

On 9 November 1999 the Olsztyn Regional Court (

Sąd Okręgowy

) gave a declaratory judgment stating that the applicants’ father had owned real property in the territories beyond the Bug River.

On 2 June 2001 the Mayor of Iława (

Starosta

) issued a decision confirming that the applicants had the right to compensation for the property abandoned by their family, valued at 855,500 Polish zlotys (PLN).

On an unspecified date in 2001 the first applicant asked the Mayor of Gdańsk (

Prezydent Miasta

) to enable her to acquire State property in compensation for the property abandoned in the territories beyond the Bug River.

On 23 August 2001 the authorities informed her that the realisation of her claim was not possible due to the lack of State property designated for that purpose.

The applicants’ subsequent attempts to acquire State property were unsuccessful. The only possibility of enforcing the claim was to participate in competitive bids for the sale of State property. However, the State authorities throughout Poland officially acknowledged the acute shortage of State-owned land designated for the realisation of the Bug River claims.

This fact and the fact that at the material time it was the authorities’ common practice to desist from organising auctions for Bug River claimants or to openly deny them the opportunity to enforce their entitlement through the statutory bidding procedure was established by the Court in the

Broniowski

judgment (see

Broniowski

, cited above, §§ 48-61, 69-87 and 168-176).

B.

Relevant domestic law and practice

A detailed description of the relevant domestic law and practice concerning the Bug River property is set out in the judgments delivered by the Court in the pilot case of

Broniowski v. Poland

(see

Broniowski v.

Poland (merits)

, cited above §§ 39-120; and

Broniowski v. Poland (friendly settlement)

, cited above, §§ 14-30) and the decisions given in the cases of

Wolkenberg and Others v. Poland

and

Witkowska-Toboła v.

Poland

, cited above, §§ 24-25 and §§ 28-29 respectively.

The operation of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act is described in the Court’s decisions given in the cases of

Wolkenberg and Others v. Poland

(dec.) no. 50003/99, 4 December 2007, §§ 18-23 and

Witkowska-Toboła v. Poland

(dec.) no. 11208/02, 4 December 2007, §§ 22-27.

COMPLAINT

The applicants in essence complained about the State’s continued failure to secure the implementation of their right to compensation for the Bug River property in the period before the entry into force of the July 2005 Act and about the subsequent reduction of their compensatory entitlement to 20% of the original property’s current value. They alleged a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

THE LAW

A.

Application of the pilot-judgment procedure

The present case, like some 273 similar cases currently on the Court’s docket, had been examined in accordance with the pilot-judgment procedure following the judgment given by the Court in the

Broniowski

case (see

Broniowski (merits)

, cited above §§ 189

et

seq.). The applicants’ complaint originated in the same structural shortcoming found to have been at the root of the Court’s finding of a violation of Article 1 of Protocol No. 1 in the pilot case and defined as “a systemic problem connected with the malfunctioning of domestic legislation and practice caused by the failure to set up an effective mechanism to implement the “right to credit” of Bug River claimants” which “ha[d] affected and remain[ed] capable of affecting a large number of persons” (ibid., see also the third operative provision of the judgment).

In that connection, and having regard to the number of persons potentially affected by the systemic violation of the Convention, the Court directed that “the respondent State must, through appropriate legal measures and administrative practice, secure the implementation of the property right in question in respect of the remaining Bug River claimants or provide them with equivalent redress in lieu, in accordance with the principles of protection of property rights under Article 1 of Protocol No.

1” (ibid. § 194 and the fourth operative provision of the judgment).

B.

Application of Article 37 of the Convention

Article 37 of the Convention reads, in so far as relevant, as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

...

(b)

the matter has been resolved; ...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.

2.

The Court may decide to restore an application to its list of cases if it considers that the circumstances justify such a course.”

In the cases of

Wolkenberg and Others v. Poland

and

Witkowska-Toboła

v. Poland

the Court, having regard to the general compatibility of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act with the principles of protection of property rights, in particular with the principles relating to compensation and to the effective functioning of that Act in practice, as well as to the availability of domestic remedies enabling Bug River claimants to recover compensation for any past material or non

‑

material prejudice suffered as a result of the previous defective operation of the domestic legislation, was satisfied that the issue giving rise to the Bug River cases had been resolved for the purposes of Article 37 § 1 of the Convention.

The Court held that the procedures under the July 2005 Act had provided the applicants and other Bug River claimants with relief at domestic level which made its further examination of their applications and of other similar applications no longer justified. In consequence and finding no special circumstances regarding respect for human rights that would require the continued examination of the cases by virtue of Article 37 § 1

in fine

, the Court decided to strike the applications out of its list of cases (see

Wolkenberg and Others v. Poland

, cited above, §§ 60-77;

and

Witkowska-Toboła v. Poland

, cited above, §§ 62-79).

Having regard to the circumstances of the present case and to the fact that it is open to the applicants to avail themselves of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act, the Court finds no reason justifying its departure from the conclusion reached in the above-mentioned cases. Accordingly, the application should be struck out of the Court’s list of cases.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President