CtEDO 23.09.2008 Auto

WCISLO v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
23.09.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
WCISLO v. POLAND (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI PRIVIND PROCEDURA DE PILOT-JUDGMENT Cerere nr. 30869/96 de către Eliza WCISÄO împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 23 septembrie 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 10 aprilie 1995, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată pilot și de a suspenda examinarea cererilor care decurg din aceeași problemă sistemică identificată în cazul Broniowski c. Polonia (nr. 31443/96), având în vedere decizia de a ataca cererile Wolkenberg și alții c. Polonia (nr. 50003/99) și Witkowska-Toboła c. Polonia (nr. 11208/02) din lista cauzelor din Curte, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, Eliza Wcisło, este un național polonez născut în 1944 și locuiește în Kielce. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl. Szydłowski, avocat practicant în Kielce. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Înainte de Al Doilea Război Mondial, bunicul reclamantului deținea proprietatea imobiliară în provinciunile de est ale Poloniei de pre-război, așa-numitele „Borderlands” (Kresy ). Aceste regiuni au inclus zone mari ale actualelor Belarus și Ucraina și teritoriile din jurul Vilnius în ceea ce este acum Lituania. În septembrie 1939 regiunile au fost invadate de URSS. După sfârșitul războiului, când granița poloneză de est a fost retrasă spre vest și fixată de-a lungul râului Bug, zonele de frontieră au achiziționat numele „territorii dincolo de râul Bug” (ziemie zabużańskie La o dată neespecificată după 9 septembrie 1944, familia reclamantului, cum ar fi aproximativ 1.240.000 de cetățeni polonezi care au fost la diferite date din 1944 până în 1953 sub rezerva repatriării din teritoriile dincolo de râul Bug, a fost repatriat în Polonia în conformitate cu dispozițiile așa-numitelor „Acorduri Republicane” (unowy republikańskie Un cont mai detaliat al antecedentelor istorice și al dispozițiilor relevante ale acordurilor republicane și al altor tratate și legi conexe poate fi găsit în hotărârea Curții în cauza pilotă Broniowski c. Polonia (a se vedea, în special, Broniowski c. Polonia (merit) [GC], nr. 31443/96, CEDH 2004-V, §§ 10-12 și 39-45). În 1947, Oficiul de Stat pentru Repatriare (Państwowy Urzād Repatriacyjny ) a emis un certificat care declară că bunicul reclamantului deținea proprietatea în teritoriile dincolo de râul Bug. În 1987, reclamantul a solicitat autorităților locale relevante să îi permită să achiziționeze proprietatea statului în compensare pentru proprietatea abandonată. La 24 mai 1990, primarul Kielce (Prezident Miasta ) a emis o decizie care a permis reclamantului să achiziționeze dreptul de utilizare perpetuă a unei parcele de 431 m mp situate în Kielce. La 2 iunie 1990, reclamantul a depus un recurs împotriva deciziei, declarând că evaluarea autorităților este prea scăzută. La 25 septembrie 1990, guvernatorul Kielce ( Wojewoda) a anulat decizia impugnată și a transmis cazul. La 11 iulie 1991, biroul districtului Kielce ( Urzād Rejonowy ) a respins cererea reclamantului de a acorda bunuri compensatorii deoarece Trezorul de Stat nu avea terenuri în scopul acordării compensației pentru bunuri abandonate în teritoriile dincolo de râul Bug. Reclamantul a depus un recurs împotriva deciziei. La 2 septembrie 1991, Guvernatorul Kielce a respins apelul ei și a susținut decizia impugnată. Reclamantul a depus un recurs la ministrul orașului și al plănării țărilor (miniștrii doi Gospodarki Przestrzennej i Budownictwa ), dar la 12 aprilie 1992 ministrul a respins apelul ei. Reclamantul a depus o plângere la Curtea Supremă de Administrație ( Naccelny Sad Administracyjny ). La 13 decembrie 1994, Curtea Supremă de Administrație și-a respins plângerea. Intențiile ulterioare ale reclamantului de a dobândi bunuri de stat nu au avut succes. Singura posibilitate de aplicare a cererii a fost de a participa la oferte competitive de vânzare a bunurilor de stat. Cu toate acestea, autoritățile de stat din toată Polonia au recunoscut oficial lipsa acută de terenuri de stat desemnate pentru realizarea cererilor Bug River. Acest fapt și faptul că în momentul material a fost practică comună a autorităților să renunțe la organizarea licitațiilor pentru reclamanții Bug River sau să le refuze în mod deschis posibilitatea de a-și exercita dreptul prin procedura de licitație legală a fost stabilită de Curte în hotărârea Broniowski (a se vedea Broniowski (merits) , citată mai sus, §§ 48-61, 69 87 și 168-176). La o dată neespecificată, în 2006, reclamantul a inițiat o procedură în temeiul legii privind realizarea dreptului la compensare pentru proprietățile lăsate dincolo de actualele frontiere ale statului polonez (Ustawa o realizacji prawa do rekonpensaty z tytułu pozostawienia nieruchomości poza obecnymi granicami państwa polskiego ) („Legea din iulie 2005”) pentru a obține compensații pentru proprietatea Bug River. Cazul a fost transferat guvernatorului Lublin ( Wojewoda Lubelski ), care a fost competent să se ocupe de subiectul și a solicitat reclamantului să prezinte documente referitoare la procedura de moștenire. La 12 februarie 2008, reclamantul a informat Curtea că, la 30 Septembrie 2007, Guvernatorul Lublin a emis un certificat care declară că are dreptul la compensare în temeiul Legii din iulie 2005. Decizia este finală. A fost transmisă Trezorului de Stat și cererea ei va fi realizată prin intermediul unei plăți în numerar. Legea și practicile interne relevante O descriere detaliată a dreptului și practicii interne relevante referitoare la proprietatea Bug River sunt prezentate în hotărârile emise de Curte în cazul pilot al lui Broniowski c. Polonia (a se vedea Broniowski c. Polonia (merits) , citate mai sus §§39-120; și Broniowski c. Polonia (decontare favorabilă) [GC], nr. 31443/96, §§ 14-30, ECHR 2005-IX. Operarea sistemului de compensare introdus de Legea din iulie 2005 este descrisă în hotărârile Curții din cauza Wolkenberg și alții c. Polonia (dec.) nr. 50003/99, 4 decembrie 2007, §§ 18-23, CEDH 2007-... și Witkowska-Toboła c. Polonia (dec.) nr. 11208/02, 4 decembrie 2007, §§ 27. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în esență de faptul că statul a continuat să nu asigure punerea în aplicare a dreptului ei la compensare pentru proprietatea Bug River în perioada înainte de intrarea în vigoare a Legii din iulie 2005. A afirmat că a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Prezentul caz, cum ar fi aproximativ 190 de cazuri similare în prezent în docul Curții, a fost examinat în conformitate cu procedura de judecată-pilot în urma hotărârii din cauza Broniowski (a se vedea Broniowski (merits) , citată mai sus §§ 189 seq.). Denumirea reclamantului a apărut în aceleași deficiențe structurale constatate că au fost la rădăcina constatării Curții cu privire la o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul pilot și definit ca „o problemă sistemică legată de disfuncționarea legislației și practicilor interne cauzată de nefiind înființat un mecanism eficace de punere în aplicare a „dreptului la credit” al reclamanților Bug River, care „ha [d] a afectat și rămâne [ed] capabil de a afecta un număr mare de persoane” (ibid., a se vedea, de asemenea, a treia dispoziție operativă a hotărârii). În acest sens, și având în vedere numărul de persoane potențial afectate de încălcarea sistemică a Convenției, Curtea a ordonat că „ Statul pârât trebuie, prin măsuri juridice și practică administrativă adecvate, să asigure punerea în aplicare a dreptului de proprietate în cauză în ceea ce privește reclamanții rămășiței Bug River sau să le furnizeze soluții echivalente în loc, în conformitate cu principiile protecției drepturilor de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1” (ibid. § 194 și a patra dispoziție operativă a hotărârii). Aplicarea art. 37 din Convenția art. 37 din Convenție afirmă, în măsura în care este relevantă, cum urmează: „1. Curtea poate decide în orice etapă a procedurii să decidă dezbaterea unei cereri din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens. Curtea poate decide restabilirea unei cereri la lista sa de cazuri, dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs.” Observațiile părților (a) Guvernul Guvernul, bazat pe faptul că reclamantul, care are dreptul la obținerea unei compensații în temeiul legii din iulie 2005, a inițiat deja procedurile interne relevante și asupra hotărârilor Curții în cazul Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia (citată mai sus), în special concluzia Curții că chestiunea implicată în aceste cauze și în celelalte cazuri ale Bug River au fost rezolvate în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție, a invitat Curtea să elimine prezenta cerere din lista sa de cauze. (b) Reclamantul nu a avut obiecție de a elimina cererea din lista cazurilor, cu condiția ca aceasta să primească compensații în temeiul Actului din iulie 2005. Evaluarea Curții În cazul Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska Toboła c. Polonia Tribunalul, având în vedere compatibilitatea generală a schemei de compensare introduse în legea iulie 2005 cu principiile de protecție a drepturilor de proprietate, în special cu principiile legate de compensare și funcționarea efectivă a actului în practică, precum și cu disponibilitatea de căi de recurs interne care permit reclamanților Bug River să recupereze compensații pentru orice prejudiciu material sau nematerial suferit ca urmare a anteriorului funcționare defectuoasă a legislației interne, a fost satisfăcut că problema care dă naștere cazurilor Bug River a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 din convenție. Curtea a susținut că procedurile prevăzute în Legea din iulie 2005 au furnizat reclamanților și altor reclamanți de la Bug River ajutor la nivel intern, ceea ce și-a făcut examinarea în continuare a cererilor și a altor cereri similare nu mai justificate. În consecință și nu se constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului care ar necesita examinarea continuă a cazurilor în temeiul articolului 37 § 1 în amendă , Curtea a hotărât să elimine cererile din lista sa de cazuri (a se vedea Wolkenberg și alții c. Polonia , citată mai sus §§ 60-77; și Witkowska Toboła c. Polonia , citată mai sus §§ 62-79 ). Având în vedere circumstanțele prezentei cauze și faptul că reclamantul este deschis să beneficieze de schema de compensare introdusă de legea din iulie 2005, Curtea nu constată niciun motiv care să justifice îndepărtarea sa de la concluzia ajunsă în cazurile menționate mai sus. Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din lista de cauze a Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă