Labita și Indelicato împotriva Italiei

Rezoluția CM/ResDH(2009)83 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Labita și Indelicato împotriva Italiei (Labita, cererea nr. 26772/95, Hotărârea din 6 aprilie 2000, Marea Cameră, Inliceto, cererea nr 31143/96, Hotărârea din 18 octombrie 2001, definitivă la 18 ianuarie 2001) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "deciziile"), Convenția Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze se referă la lipsa unei anchete efective cu privire la acuzațiile reclamanților de rele tratamente în timpul detenției lor (încălcări ale articolului 3) și, în cauza Labita, la o serie de alte încălcări legate, în special, de reținerea provizorie a reclamantului și de condițiile de eliberare a acestuia (încălcare a articolului 5 alineatele (1) și (3) și a articolelor 8, 2 din Protocolul nr. 4 și 3 din Protocolul nr. 1) (a se vedea detaliile din anexă) ;

a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție După examinarea informațiilor transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului de aplicare a articolului 46 alineatul (2) din convenție, asigurându-se că statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), Reamintind că constatarea încălcării de către Curte necesită, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezentele cauze și DECIDE de a închide examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)83 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Labita și Inliceto împotriva Italiei Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze se referă la lipsa unei anchete efective cu privire la acuzațiile reclamanților de a fi supuse unor tratamente abuzive în primele luni ale detenției lor la închisoarea din insula Pianosa, în 1992 (încălcarea articolului 3). Curtea Europeană a subliniat, în special, întârzierile în desfășurarea investigațiilor efectuate de Parchet în ambele cazuri și neglijența în identificarea persoanelor suspectate ca fiind responsabile și a subliniat în cauza Labita că plângerea reclamantului a fost clasată fără întârziere din lipsă de identificare a persoanelor responsabile și nu din lipsă de temei.

În aceeași cauză, Curtea a concluzionat că inerția autorităților italiene era cu atât mai regretabilă dacă se considera că plângerea reclamantului nu era izolată: existența unor practici discutabile din partea gardienilor închisorii din Pianosa a fost pusă în discuție în mod public și energic chiar și de către autoritățile statului (§ 133-135 din Hotărârea Labita).

Cauza Labita se referă, de asemenea, la lipsa unor motive plauzibile care să justifice menținerea reclamantului în detenție provizorie (reclamantul a fost suspectat de a face parte dintr-o asociație de tip mafiot), precum și la durata excesivă a acestei detenție (2 ani și 7 luni, între 1992 și 1994) (încălcarea articolului 5 alineatul (3)); - nelegalitatea detenției timp de 12 ore după achitarea reclamantului, din cauza absenței funcționarului competent (încălcarea art. 5§1) - ilegalitatea controlului corespondenței reclamantului în timpul detenției sale (încălcarea art. 8); - insuficiența motivelor pentru a justifica plasarea reclamantului sub supraveghere specială a poliției după achitarea sa (încălcarea articolului 2 din Protocolul nr. 4) și eliminarea automată a reclamantului din listele electorale după achitarea sa (încălcarea articolului 3 din Protocolul nr 1). Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Nume și n cerere Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total dobânzi de întârziere plătite Labita (26772/95) 000 000 ITL 000 000 ITL 000 000 ITL plătite la 18/08/2000 123, 21 EUR Indelicato (31143/96) 000 ITL 664 480 ITL minus 4100 FRF 054 EUR plătit la 2/05/2002 60,80 EUR b) Măsuri individuale 1) Cauza Labita : reclamantul a fost achitat la 12 noiembrie 1994 și eliberat a doua zi.

În 2000, procedurile împotriva autorităților penitenciare inițiate de reclamant au fost clasate ca urmare a prescrierii presupuselor încălcări. Măsurile de prevenire (supraveghere specială a poliției), aplicate împotriva reclamantului după achitarea sa, au încetat în noiembrie 1997. În decembrie 1997, reclamantul a fost reinscris pe listele electorale, iar în 1998, a fost despăgubit pentru detenția sa ilegală. Curtea Europeană i-a acordat o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. 2) Cauza Inliceto : Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de solicitant. În 2001, procedurile împotriva autorităților penitenciare inițiate de reclamant au fost clasate ca urmare a prescrierii infracțiunilor pretinse.

II. Măsuri generale 1) Încălcarea articolului 3 eficacitatea procedurilor de urmărire a plângerilor privind tratamentul necorespunzător în închisoare a fost îmbunătățită în 1998 prin modificarea registrului de observații medicale și adoptarea de circulare și orientări. De asemenea, sunt disponibile informații în raportul Comitetului pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) (documentul CPT/Inf(2003)16). 2) Încălcarea art. 5 alin. (3) art. 274 și 292 din Codul de procedură penală au fost modificate în 1995; dispozițiile modificate prevăd revocarea ex officio a detenției provizorii în cazul în care nu mai există motive suficiente pentru a o justifica; acestea precizează, de asemenea, că perioada de detenție provizorie care a expirat deja trebuie luată în considerare pentru stabilirea pedepsei.

În plus, art. 303 din Codul de procedură penală stabilește durata maximă a detenției provizorii în funcție de circumstanțe (pentru mai multe detalii, a se vedea Rezoluția finală ResDH(2005)90 adoptată în cauza Vacaro). 3) Încălcarea articolului: în 2004, o nouă lege (Legea nr. 95/2004 privind administrația penitenciară) a limitat controalele și restricțiile la corespondența deținuților. În special, corespondența cu avocații și organele Convenției europene este exclusă de la control (a se vedea Rezoluția finală ResDH(2005)55 adoptată în cauza Calogero Diana). 4) Încălcarea articolelor 2 din Protocolul nr. 4 și 3 din Protocolul nr. : Pentru a evita în viitor aplicarea nejustificată a acestor măsuri (supravegherea specială a poliției și radierea automată a listelor electorale), Hotărârea Labita a fost difuzată autorităților judiciare în cauză.

În plus, Consiliul Superior al Magistraturii a organizat în 2005 un seminar pe această temă. 5) Încălcarea articolului 5 alineatul (1) : Ministerul Justiției a atras atenția, prin circulara nr 3498/5948 din 19/04/1999, asupra obligației autorităților penitenciare de a veghea permanent la prezența funcționarilor responsabili de eliberarea deținuților (a se vedea Rezoluția finală ResDH(2003)151 adoptată în cauza Santandrea). Hotărârile au fost traduse și publicate în baza de date a Curții de Casație privind jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (www.Italgiure.giustizia.it Acest site web este utilizat pe scară largă de către toți practicienii din domeniul dreptului din Italia, funcționari, avocați, procurori și judecători.

Hotărârea Labita a fost publicată, de asemenea, în mai multe reviste juridice, printre care Documenti Giustizia, 2000, n 1/2 și transmisă Consiliului Superior al Magistraturii care are competență în materie de formare a magistraților. Hotărârea Indelicato a fost transmisă Procurorului Republicii Livorne și Parchetului Curții de Casație. III. Concluziile guvernului Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în aceste hotărâri și că măsurile generale luate vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Italia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 30 septembrie 2009 în cadrul celei de a 1065-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)83 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme Labita et Indelicato contre Italie (Labita, requête n o 26772/95, arrêt du 6 avril 2000, Grande Chambre, Indelicato, requête n o 31143/96, arrêt du 18 octobre 2001, définitif le 18 janvier 2001) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l'homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent l'absence d'enquête effective sur les allégations des requérants de mauvais traitements pendant leur détention (violations de l'article 3) et, dans l'affaire Labita, plusieurs autres violations liées notamment à la détention provisoire du requérant et aux conditions de sa remise en liberté (violations de l'article 5, paragraphes 1 et 3, et des articles 8, 2 du Protocole n o 4, et 3 du Protocole n o 1) (voir détails dans l'Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures qu'il a prises pour se conformer à l'arrêt de la Cour en vertu de l'obligation qui lui incombe au regard de l'article 46 paragraphe 1 de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que l'Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir Annexe), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)83 Informations sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Labita et Indelicato contre Italie Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent l'absence d'enquête effective au sujet des allégations des requérants selon lesquelles ils avaient subi des mauvais traitements pendant les premiers mois de leur détention à la prison de l'île de Pianosa, en 1992 (violations de l'article 3). La Cour européenne a souligné en particulier les retards dans la conduite des enquêtes menées par le parquet dans les deux affaires et la négligence dans l'identification des responsables présumés. Elle a relevé en outre dans l'affaire Labita que la plainte du requérant avait été classée sans suite faute d'identification des responsables et non pas pour défaut de fondement.

Dans cette même affaire, la Cour a conclu que l'inertie des autorités italiennes était d'autant plus regrettable si l'on considérait que la plainte du requérant n'était pas isolée : l'existence de pratiques discutables de la part des gardiens de la prison de Pianosa avait été publiquement et énergiquement mise en cause même par des autorités de l'Etat (§§133-135 de l'arrêt Labita).

L'affaire Labita concerne de plus : - l'absence de raisons plausibles justifiant le maintien du requérant en détention provisoire (le requérant était soupçonné d'appartenir à une association de type mafieux), ainsi que la durée excessive de cette détention (2 ans et 7 mois, entre 1992 et 1994) (violation de l'article 5§3) ; - l'illégalité de la détention pendant 12 heures après l'acquittement du requérant, en raison de l'absence du fonctionnaire compétent (violation de l'article 5§1) ; - l'illégalité du contrôle de la correspondance du requérant pendant sa détention (violation de l'article 8); - l'insuffisance des motifs pour justifier le placement du requérant sous surveillance spéciale de la police après son acquittement (violation de l'article 2 du Protocole n o 4) et la radiation automatique du requérant des listes électorales après son acquittement (violation de l'article 3 du Protocole n o 1). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total Intérêts de retard acquittés Labita (26772/95) - 75 000 000 ITL 6 000 000 ITL 81 000 000 ITL payé le 18/08/2000 123,

21 euros Indelicato (31143/96) - 70 000 000 ITL 15 664 480 ITL moins 4100 FRF 46 054 euros payé le 2/05/2002 60,80 euros b) Mesures individuelles 1) Affaire Labita : le requérant a été acquitté le 12 novembre 1994 et libéré le lendemain. En 2000, les procédures à l'encontre des autorités pénitentiaires engagées par le requérant ont été classées en raison de la prescription des infractions alléguées. Les mesures de prévention (surveillance spéciale de la police), appliquées à l'encontre du requérant après son acquittement, ont pris fin en novembre 1997. Le 11 décembre 1997, le requérant a été réinscrit sur les listes électorales. En 1998, il a été indemnisé pour sa détention illégale. La Cour européenne lui a octroyé une satisfaction équitable pour le dommage moral subi.

2) Affaire Indelicato : La Cour européenne a octroyé une satisfaction équitable pour le dommage moral subi par le requérant. En 2001, les procédures à l'encontre des autorités pénitentiaires engagées par le requérant ont été classées en raison de la prescription des infractions alléguées. II. Mesures générales 1) Violations de l'article 3 : l'efficacité des procédures de suivi des plaintes pour mauvais traitement en prison a été améliorée en 1998 par la modification du registre d'observations médicales et l'adoption de circulaires et directives. Des informations sont également disponibles dans le rapport du Comité pour la prévention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou dégradants (CPT) (document CPT/Inf(2003)16).

2) Violation de l'article 5§3 : les articles 274 et 292 du code de procédure pénale ont été modifiés en 1995. Les dispositions modifiées prévoient la révocation ex officio de la détention provisoire s'il n'existe plus de motifs suffisants pour la justifier. Elles précisent en outre que le temps de détention provisoire déjà écoulé doit être pris en compte pour la détermination de la peine. De plus, l'article 303 du code de procédure pénale établit la durée maximale de la détention provisoire suivant les circonstances (pour plus de détail voir la Résolution finale ResDH(2005)90 adoptée dans l'affaire Vaccaro). 3) Violation de l'article 8 : en 2004, une nouvelle loi (loi n o 95/2004 sur l'administration pénitentiaire) a limité les contrôles et restrictions à la correspondance des détenus.

En particulier, la correspondance avec les avocats et les organes de la Convention européenne est exclue du contrôle (voir la Résolution finale ResDH(2005)55 adoptée dans l'affaire Calogero Diana). 4) Violation des articles 2 du Protocole n o 4 et 3 du Protocole n o 1 : afin d'éviter à l'avenir une application injustifiée de ce type de mesures (surveillance spéciale de la police et radiation automatique des listes électorales), l'arrêt Labita a été diffusé auprès des autorités judiciaires concernées. De plus, le Conseil supérieur de la magistrature a organisé un séminaire en 2005 sur cette question. 5) Violation de l'article 5§1 : le Ministère de la Justice a, par circulaire n o 3498/5948 du 19/04/1999, attiré l'attention des autorités pénitentiaires sur leur devoir de veiller en permanence à la présence de fonctionnaires responsables de la remise en liberté des détenus (voir la Résolution finale ResDH(2003)151 adoptée dans l'affaire Santandrea).

Les arrêts ont été traduits et publiés dans la base de données de la Cour de cassation sur la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l'Homme ( www.Italgiure.giustizia.it ). Ce site internet est largement utilisé par l'ensemble des praticiens du droit en Italie, fonctionnaires, avocats, procureurs et juges. L'arrêt Labita a également été publié dans plusieurs revues juridiques parmi lesquelles Documenti Giustizia , 2000, n o 1/2, et transmis au Conseil supérieur de la magistrature qui a compétence en matière de formation des magistrats. L'arrêt Indelicato a été transmis au Procureur de la République de Livourne et au Parquet de la Cour de cassation. III.

Conclusions du gouvernement Le gouvernement estime qu'aucune autre mesure individuelle ne s'impose dans ces arrêts, et que les mesures générales prises vont prévenir d'autres violations semblables et que l'Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 30 septembre 2009 lors de la 1065e réunion des Délégués des Ministres