CASE OF GUIDI, DE PACE AND ZARA AGAINST ITALY

Rezoluția CM/ResDH(2010)56 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Guidi și De Pace și Zara împotriva Italiei (domanda nr. 28320/02, hotărârea din 27 martie 2008, finală la 27 iunie 2008 Hotărârea nr. 22728/03, hotărârea din 17 iulie 2008, finală la 1 decembrie 2008 Hotărârea nr. 24424/03, hotărârea din 20 ianuarie 2009, finală la 6 iulie 2009) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la monitorizarea arbitrară a corespondenței deținuților până în februarie 2007, care rezultă din lipsa unui cadru legal clar (până în aprilie 2004) și din nerespectarea noilor legislații (după aprilie 2004) (violații la art. 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă de satisfacție acordată în hotărâri, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)56 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Guidi și De Pace și Zara împotriva Italiei Cazul introductiv Aceste cazuri se referă la monitorizarea arbitrară a unei părți a corespondenței reclamanților prizonieri de viață, între ianuarie 2003 și mai 2004 (De Pace), între octombrie 2003 și iunie 2005 (Guidi) și între noiembrie 2002 și februarie 2007 (Zara) (violații articolului 8). a Legii de închisoare aplicabile deținuților condamnați pentru infracțiuni legate de mafia, au fost supuse unor restricții, printre altele, în ceea ce privește corespondența. Scrisorile trimise de solicitanți la Curte sau pe care le-au primit de la Curte au fost supuse în special monitorizării arbitrare, precum și scrisori adresate avocaților și rudelor. Curtea Europeană a constatat că censurarea corespondenței reclamanților înainte de aprilie 2004 nu a fost prevăzută de legea în vigoare în momentul material, în măsura în care legea nu a stabilit nici durata controlului corespondenței, nici motivele necesare pentru justificarea acesteia. În plus, regulamentul relevant nu a indicat cu suficientă claritate amploarea și termenii exercitării de către autoritățile competente a competenței lor de a evalua. În ceea ce privește cenzura după aprilie 2004, Curtea a remarcat intrarea în vigoare a Legii nr. 95/2004 (a se adaugă art. 18 ter la Legea privind administrarea penitenciară), modificarea legislației anterioare și furnizarea unui cadru juridic mai clar pentru monitorizarea corespondenței. Cu toate acestea, în cazul Guidi, Curtea a observat că „modificarea Legii privind administrația penitenciară nu permite remedierea încălcărilor care au avut loc înainte de intrarea în vigoare și că, în ciuda intrării în vigoare, corespondența reclamantului cu Curtea a fost totuși monitorizată” (art. 55 din hotărâre). În plus, în cazul Zara, Curtea a constatat că monitorizarea corespondenței dintre reclamant și avocatul care îl reprezintă în fața Curții nu a fost în conformitate cu legislația națională, astfel cum a fost modificată în 2004, care interzice censurarea acestui tip de corespondență (§ 34 din hotărâre). Denumirea și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Guidi (28320/02) De Pace (22728/03) 3 000 € 3 000 € Plătit la 06/02/2009 Zara (242424/03) 000 € 1 000 € Plătit la 22/09/2009 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a considerat că constatarea unei încălcări constituia o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale suferite. În plus, Curtea nu a constatat nicio legătură între încălcarea și prejudiciile materiale solicitate de reclamanții (Guidi, §64; De Pace, §67, Zara, §42). În ceea ce privește posibilele noi încălcări similare în ceea ce privește reclamanții, ar trebui să se facă trimitere la măsurile generale adoptate de autoritățile italiene. Problemele juridice constatate de Curte cu privire la legislația anterioară aprilie 2004 au fost remediate prin introducerea în aprilie 2004 a articolului 18 ter din Legea privind administrarea închisorii (a se vedea Rezoluția ResDH(2005)55 adoptată la 05/07/2005, închiderea supravegherii cazurilor de Calogero Diana și altele). În special, au fost introduse limite la monitorizarea corespondenței deținuților: durata monitorizării este limitată la 6 luni (extensibile până la 3 luni) și corespondența cu avocații și organizațiile internaționale pentru protecția drepturilor omului nu poate fi supusă monitorizării. În plus, orice limitare la corespondență este ordonată de judecător cu un decret motivat, care poate fi apelat (reclamo În ciuda acestui nou cadru legislativ, continuarea cenziunii după aprilie 2004 până în 2007 în unele dintre aceste cazuri se îndoiește de aplicarea sa adecvată. Pentru a sensibiliza și a preveni încălcări similare, Ministerul Justiției a tradus hotărârea Curții Europene în cazul Guidi în italian și l-a trimis la instanțe competente. În plus, Departamentul de administrație a închisorii a trimis mai multe circulari directorilor penitenciarilor italiene, reamintind regulile de bază privind monitorizarea corespondenței și necesitatea de a respecta cadrul juridic prevăzut de Legea 95/2004. Toate hotărârile au fost publicate, de asemenea, în baza de date a Curții de Casație privind jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( http://www.italgiure.giustizia.it ). Acest site web este folosit pe scară largă de toți cei care practică legea în Italia: funcționari, avocați, procurori și judecători. III. Concluzii ale statului contestat Guvernul consideră că nu a fost necesară nicio măsură individuală în aceste cazuri, în afară de plata satisfacției juste acordate reclamanților de către Curte, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că, prin urmare, Italia și-a respectat obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 iunie 2010 la a 1086-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)56

[1]

Execution of the judgments of the European Court of Human Rights

Guidi and De Pace and Zara against Italy

(Application No. 28320/02, judgment of 27 March 2008, final on 27 June 2008

Application No. 22728/03, judgment of 17 July 2008, final on 1 December 2008

Application No. 24424/03, judgment of 20 January 2009, final on 6 July 2009)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern the arbitrary monitoring of prisoners’ correspondence up to February 2007, deriving from a lack of a clear legal framewok (until April 2004) and from non compliance with the new legislation (after April 2004) (violations of Article 8) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)56

Information on the measures taken to comply with the judgments in the cases of

Guidi and De Pace and Zara against Italy

Introductory case summary

These cases concern the arbitrary monitoring of part of the correspondence of the applicants life prisoners, from January 2003 to May 2004 (De Pace), from October 2003 to June 2005 (Guidi) and from November 2002 to February 2007 (Zara) (violations of Article 8). The applicants, subject to the special prison regime provided by Article 41

bis

of the Prisons Act applicable to prisoners convicted of offences linked with the mafia, were subject to restrictions

inter alia

with respect to correspondence.

Letters sent by the applicants to the Court or which they received from the Court were in particular subject to arbitrary monitoring, as well as letters to lawyers and from relatives.

The European Court found that the censorship of the applicants’ correspondence before April 2004 was not provided by the law in force at the material time, insofar as the law fixed neither the duration of the control of the correspondence nor the reasons required to justify it. In addition, the relevant regulation failed to indicate with sufficient clarity the extent and the terms of the exercise by the competent authorities of their power to evaluate. As regards censorship after April 2004, the Court noted the entry into force of Act No. 95/2004 (adding Article 18

ter

to the Law on Prison Administration), modifying the previous legislation and providing a clearer legal framework for the monitoring of correspondence. However, in the case of Guidi, the Court observed that “the modifications to the Law on Prison Administration do not

make it possible to remedy violations

which occurred before they entered into force

and that moreover, despite their entry into force, the applicant’s correspondence with the Court has nonetheless been monitored” (§ 55 of the judgment). Furthermore, in the Zara case, the Court found that the monitoring of correspondence between the applicant and the lawyer representing him before the Court was not in compliance with national legislation, as modified in 2004, which prohibits censorship of this kind of correspondence (§ 34 of the judgment).

I.

Payments of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Name and application number

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Guidi (28320/02)

-

-

-

-

-

De Pace (22728/03)

-

-

3 000 €

3 000 €

Paid on 06/02/2009

Zara (24424/03)

-

-

1

000 €

1 000 €

Paid on 22/09/2009

b) Individual measures

The European Court considered that the finding of a violation constituted just satisfaction in respect of the non-pecuniary damages suffered. Furthermore, the Court found no link between the violations and pecuniary damages claimed by the applicants (Guidi, §64; De Pace, §67, Zara, §42). As regards possible new, similar violations in respect of the applicants, reference should be made to the general measures adopted by the Italian authorities.

II.

General measures

The legal problems found by the Court concerning the legislation prior to April 2004 were remedied through the introduction in April 2004 of Article 18

ter

of the Law on Prison Administration (see Resolution ResDH(2005)55 adopted on 05/07/2005, closing supervision of the cases of Calogero Diana and others). In particular, limits to the monitoring of detainees’ correspondence were introduced: the length of monitoring is limited to 6 months (extensible by up to 3 months) and correspondence with lawyers and international organisations for the protection of human rights cannot be subject to monitoring. Furthermore, any limitations to correspondence are ordered by the judge with a motivated decree, which can be appealed (

reclamo

).

Despite this new legislative framework, the continuation of censorship after April 2004 up to 2007 in some of these cases cast doubt on its proper application.

To raise awareness and prevent similar violations, the Ministry of Justice translated the judgment of the European Court in the Guidi case into Italian and sent it out to the competent courts. Furthermore, the Prison Administration Department sent several circulars to the directors of Italian prisons, recalling the basic rules on monitoring of correspondence and the need to comply with the legal framework provided by Act No. 95/2004. All the judgments have also been published in the database of the Court of Cassation on the case-law of the European Court of Human Rights (

http://www.italgiure.giustizia.it

). This website is widely used by all those who practice law in Italy: civil servants, lawyers, prosecutors and judges alike.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no individual measure was required in these cases, apart from the payment of the just satisfaction awarded to the applicants by the Court, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Italy has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 3 June 2010 at the 1086th meeting of the Ministers’ Deputies