CASES OF SARNELLI AND MATTEONI AND OTHERS AGAINST ITALY

Rezoluția CM/ResDH(2010)100 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Sarnelli și Matteoni și alții împotriva Italiei (domanda nr. 37637/05, hotărârea din 17 iulie 2008, finală la 17 octombrie 2008 Cererea nr. 65687/01, hotărârea din 17 iulie 2008, finală la 1 decembrie 2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); Având în vedere hotărârile transmise de Curte către comitet după ce au devenit definitive; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cazuri se referă la compensarea inadecvată acordată reclamanților pentru expropriarea terenurilor lor (violația articolului 1 din Protocolul nr. 1) și nedreptățile procedurii judiciare aferente din cauza aplicării retroactive a unei dispoziții (art. 5bis din Legea nr. 359 din 1992) reducând compensațiile pentru expropriarea la mai puțin de jumătate din valoarea de piață a bunurilor și impozitându-le (violația art. 6 alin. (1)); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă de satisfacție acordată în hotărâri, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)100 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Sarnelli și Matteoni și alții împotriva Italiei Cazul introductiv Aceste cazuri se referă la încălcarea dreptului reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor lor din cauza compensației disproporționat scăzute acordate acestora în 2004 și în 2000 după expropriarea legală a terenurilor lor. Sumele, care au fost stabilite în temeiul articolului 5bis din Legea nr. 359 din 1992 au fost semnificativ mai mici (pentru jumătate) decât valoarea de piață a bunurilor și, în plus, au fost taxate la o rată de 20%, fără a fi bazate pe niciun motiv de interes public (violații la art. 1 din Protocolul nr. 1). Curtea Europeană a constatat că expropriațiile în cauză reprezentate pentru reclamanții o sarcină disproporționată și excesivă, deoarece nu făceau parte din nicio reformă economică, socială sau politică sau din orice altă circumstanță excepțională, astfel încât nu ar putea găsi niciun obiectiv legitim de interes public pentru a justifica rambursarea la valoarea de piață a bunurilor. În plus, Curtea a constatat că art. 5bis din Legea nr. 359 din 1992, prin modificarea legii aplicabile compensației expropriațiilor în curs de despăgubire, precum și în așteptarea procedurilor judiciare referitoare la acestea, a aplicat retroactiv un nou regim de compensare care furnizează plăți mai mici decât valoarea de piață a mărfurilor (a se vedea mai sus), încălcând astfel dreptul reclamantului la proceduri echitabile (violații articolului 6§1). Guvernul nu a demonstrat nici un „interes general superflu” pentru a justifica aplicarea retroactivă a acestei dispoziții. Plăți de just satisfacție și măsuri individuale Detalii privind satisfacție echitabilă Denumire și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Sarnelli (37637/05) 163 000 EUR 000 EUR 168 000 EUR Plăți la 15/12/2008 Matteoni și altele (65687/01) 500 000 EUR 000 5 510 000 EUR plătite la 26/02/2009 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește suma totală a prejudiciilor materiale și morale susținute. În ceea ce privește suma de prejudiciu material, Curtea a acordat „o sumă corespunzătoare diferenței dintre valoarea proprietății la momentul expropriației și suma obținută la nivel intern, plus indexarea și interesele, astfel încât să compenseze, cel puțin în parte, perioada lungă pentru care reclamanții au fost privați de teren” (a se vedea, de asemenea, §77 din hotărârea Matteoni). II. Măsuri generale Constatările Curții Europene în temeiul articolului 46 într-o hotărâre privind, printre altele, aceleași chestiuni (Scordino Nr. 1, 36813/97, hotărârea din 29/03/2006, Grupul Mostacciuolo, 64705/01, secțiunea 4.2), Curtea Europeană a considerat că „ statul pârât ar trebui, mai ales, să îndepărteze orice obstacol în ceea ce privește atribuirea compensației care are o relație rezonabilă cu valoarea proprietăților expropriate și, astfel, să asigure, prin măsuri legale, administrative și bugetare adecvate, că dreptul în cauză este garantat în mod eficient și rapid în ceea ce privește alți reclamanți afectați de expropiere a bunurilor, în conformitate cu principiile protecției drepturilor pecuniare prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1, în special principiile aplicabile acordurilor de compensare” (§237), Curtea a reiterat, de asemenea, că „în multe cazuri de expropriare legală, cum ar fi o expropriare distinctă a terenurilor în vederea construirea unui drum sau în alte scopuri „în interesul public”, numai compensarea totală poate fi considerată ca fiind rezonabil legată de valoarea proprietății (Scordino nr. 1, § 256). Cu toate acestea, obiectivele legitime ale „interesului public”, cum ar fi cele urmărite de măsuri de reformă economică sau de măsuri destinate atingerii unei mai mari justiții sociale, pot solicita mai puțin decât rambursarea valorii pieței depline” (Matteoni și alții, § 50; Scordino nr. 1, § 256). Declarație de neconstituționalitate În urma hotărârii Scordino nr. 1 (a se vedea mai sus), Curtea de Casație a răspuns cu trei hotărâri (una din 29/05/2006 și două din 19/10/2007) toate ridicând problema conformității articolului 5bis din Legea nr. 359 din 1992 cu Constituția și Convenția. În decizia sa nr. 348 din 24/10/2007, Curtea Constituțională a declarat art. 5bis din Legea nr. 359 din 1992 neconstituțională și, prin urmare, art. 37 alin. (1) și (2) din textul consolidat care conține măsuri de reformă a expropriației (decret președintele nr. 327 din 2001, modificat în 2002 și în vigoare din 2003), care a aprobat această dispoziție. Raportul Curții Constituționale a subliniat incompatibilitatea dispoziției în cauză atât cu art. 42 din Constituție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, precum și cu jurisprudența Curții Europene, având în vedere suma inadecvată a compensației furnizată (între 30 și 50% din valoarea estimată de piață a bunurilor) a taxat ulterior la o rată de 20%. Potrivit Curții Constituționale, această compensație nu a fost nici în mod rezonabil legată de valoarea proprietății, așa cum a fost susținută de Curtea de Strasbourg, nici coerent cu noțiunea de „serio ristoro” (restaurare serioasă) afirmată în propria jurisprudență în acest sens. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a reamintit că legislatorul nu va fi obligat să acorde o compensare deplină: atunci când caută un „echilibru echitabil” între cererile intereselor generale și individuale, legislatorul va trebui să țină seama de funcția socială a proprietăților, astfel cum este protejată de art. 42 din Constituție. Declarația de neconstituționalitate a determinat neaplicarea retroactivă a dispoziției în cauză în toate procedurile interne în curs de desfășurare. Modificații legislative Actul privind bugetul 2008 (Legea nr. 244 din 24/12/2007) a modificat textul consolidat privind expropriarea, în special art. 37 alin. (1) și (2). Articolul modificat prevede că compensarea pentru expropriarea terenurilor de construcție trebuie stabilită la nivelul valorii pieței proprietăților. În cazul în care expropriarea este realizată urmărirea obiectivelor de reformă economică, socială sau politică, compensarea poate fi diminuată cu 25%. Dispoziția în cauză se aplică tuturor procedurilor în curs, cu excepția procedurilor în care compensația pentru expropriare a fost deja acceptată sau a fost stabilită în cele din urmă. Autoritățile italiene au indicat că hotărârile recente ale Curții de Casație cu privire la acest subiect (decizia nr. 26275 din 14/12/2007, 599 din 14/01/2008 și 3175 din 11/02/2008) au confirmat aplicarea acestui criteriu de compensare, reamintind în același timp jurisprudența Curții Europene cu privire la suma compensației. Potrivit acestei jurisprudențe, compensarea deplină trebuie acordată în cazul unei expropriații izolate. În schimb, rambursarea poate fi mai mică decât valoarea totală a pieței proprietăților în cazul în care expropriarea este efectuată ca parte a unui proces de reformă economică, socială sau politică. Sumele trebuie apoi convertite în valoare actuală pentru a compensa efectele inflației și dobânzii trebuie plătite; acestea trebuie, de asemenea, finalizate prin compensare pentru ocuparea proprietății (interesul calculat pe compensarea pentru expropriare pentru perioada anterioară la expropriare). III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate vor preveni încălcări similare și că Italia și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a ședință a Deputaților Miniștrilor

Resolution CM/ResDH(2010)100

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Sarnelli and Matteoni & others against Italy

(Application No. 37637/05, judgment of 17 July 2008, final on 17 October 2008

Application No. 65687/01, judgment of 17 July 2008, final on 1 December 2008)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern the inadequate compensation awarded to the applicants for the expropriation of their land (violation of Article 1 of Protocol No. 1) and the unfairness of the related judicial proceedings due to the retroactive application of a provision (Article 5bis of Law No. 359 of 1992) reducing compensation for expropriation to less than half the market value of the property and taxing it (violation of Article 6, paragraph 1);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)100

Information on the measures taken to comply with the judgments in the cases of

Sarnelli and Matteoni & others against Italy

Introductory case summary

These cases concern violations of the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions due to the disproportionately low compensation awarded to them in 2004 and in 2000 following the lawful expropriation of their land. The amounts, which were fixed under Article 5bis of Law No. 359 of 1992, were significantly less (by nearly half) than the market value of the property, and furthermore taxed at a rate of 20%, without being based on any reason of public interest (violations of Article 1 of Protocol No. 1).

The European Court found that the expropriations at issue represented for the applicants a disproportionate and excessive burden as they did not form part of any economic, social or political reform or of any other exceptional circumstance. Thus it could find no legitimate public-interest objective to justify reimbursement at less than market value of the property.

In addition, the Court found that Article 5bis of Law No. 359 of 1992, by changing the law applicable to compensation of expropriations under way as well as to pending judicial proceedings concerning them, retroactively applied a new compensation regime providing payments lower than the market value of the goods (see above) thus violating the applicant’s right to fair proceedings (violations of Article 6§1). The government had not demonstrated any “overriding general interest” to justify the retroactive application of this provision.

I.

Payments of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Name and application number

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Sarnelli (37637/05)

163

000 EUR

5

000 EUR

-

168

000 EUR

Paid on 15/12/2008

Matteoni and others (65687/01)

5

500

000 EUR

-

10

000 EUR

5 510

000 EUR

Paid on 26/02/2009

b) Individual measures

The European Court awarded just satisfaction in respect of the full amount of pecuniary and non-pecuniary damage sustained. As regards the amount of pecuniary damages, the Court awarded “an amount corresponding to the difference between the value of the property at the time of expropriation and the amount obtained at domestic level, plus indexation and interests so as to offset, at least in part, the long period for which the applicants have been deprived of the land” (judgment Sarnelli, §42, see also §77 of the Matteoni judgment).

II.

General measures

1)

Findings of the European Court

Under Article 46 in a judgment concerning,

inter alia,

the same issues (Scordino No. 1, 36813/97, judgment of 29/03/2006, Mostacciuolo group, 64705/01, Section 4.2), the European Court considered that “the respondent State should, above all, remove every obstacle to the award of compensation bearing a reasonable relation to the value of the expropriated property, and thus ensure, by appropriate statutory, administrative and budgetary measures, that the right in question is guaranteed effectively and rapidly in respect of other claimants affected by expropriation of property, in accordance with the principles of the protection of pecuniary rights set forth in Article 1 of Protocol No. 1, in particular the principles applicable to compensation arrangements” (§237).

The Court has also reiterated that ‘in many cases of lawful expropriation, such as a distinct expropriation of land with a view to building a road or for other purposes ‘in the public interest’, only full compensation can be regarded as reasonably related to the value of the property (Scordino No. 1, § 256). However, legitimate objectives of “public interest”, such as those pursued by measures of economic reform or measures designed to achieve greater social justice, may call for less than reimbursement of the full market value’ (Matteoni and others, § 50; Scordino No. 1, § 256).

2)

Declaration of unconstitutionality

Following the Scordino No. 1 judgment (see above), the Court of Cassation responded with three Orders, (one of 29/05/2006 and two of 19/10/2007) all raising the problem of the compliance of Article 5bis of Law No. 359 of 1992 with the Constitution and the Convention.

In its decision No. 348 of 24/10/2007, the Constitutional Court declared Article 5bis of Law No. 359 of 1992 unconstitutional, and, consequently, also paragraphs 1 and 2 of Article 37 of the Consolidated Text containing measures reforming expropriation (Presidential decree No. 327 of 2001, modified in 2002 and in force since 2003), which endorsed this provision. The Constitutional Court’s reasoning underlined the incompatibility of the provision at issue with both Article 42 of the Constitution and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, as well as with the case-law of the European Court, on account of the inadequate amount of compensation provided (between 30 and 50% of the estimated market value of the property) subsequently taxed at a rate of 20%. According to the Constitutional Court, such compensation was neither reasonably related to the property value, as advocated by the Strasbourg Court, nor coherent with the notion of “

serio ristoro”

(serious restoration) affirmed in its own case-law on the subject. However, the Constitutional Court recalled that the legislator will not be obliged to award full compensation: when seeking for a “fair balance” between the demands of the general and individual interests, the legislator will have to take into account the social function of property as protected by Article 42 of the Constitution. The declaration of unconstitutionality determined the retroactive non-application of the provision at issue in all pending domestic proceedings.

3)

Legislative changes

The Act on the 2008 Budget (Law No. 244 of 24/12/2007) amended the Consolidated text on expropriation, in particular Article 37, paragraphs 1 and 2. The amended article provides that compensation for expropriation of building land must be fixed at the level of the market value of the property. If the expropriation is carried out pursuing objectives of economic, social or political reform, compensation may be diminished by 25%. The provision at issue applies to all pending proceedings, with the exception of proceedings in which compensation for expropriation has been already accepted or has been finally fixed.

The Italian authorities have indicated that recent judgments of the Court of Cassation on the subject (judgments Nos. 26275 of 14/12/2007, 599 of 14/01/2008, and 3175 of 11/02/2008) confirmed the application of this criterion for compensation, meanwhile recalling the European Court’s case-law on the amount of compensation. According to this case-law, full compensation must be awarded in case of an isolated expropriation. Instead, the reimbursement may be lower than the full market value of the property if the expropriation is carried out as part of a process of economic, social or political reform. The amount must then be converted to current value to offset the effects of inflation and interest must be paid; it must also be completed by compensation for the occupation of the property (interest calculated on the compensation for expropriation for the period previous to expropriation).

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted will prevent similar violations and that Italy has thus complied with its obligations under Article

46 paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 15 September 2010 at the 1092nd meeting of the Ministers’ Deputies