CASE OF MATTEONI AND VADALÀ AGAINST ITALY

Rezoluția CM/ResDH(2009)72 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Matteoni și Vadalà împotriva Italiei (Declarația nr. 42053/02, hotărârea din 8 iunie 2006, finală la 8 septembrie 2006 Cererea nr. 51703/99, hotărârea din 20 aprilie 2004, finală la 20 iulie 2004) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cazuri privesc încălcări ale drepturilor reclamanților în cadrul procedurii de stabilire a falimentului lor, cum ar fi supravegherea corespondenței lor și interzicerea de a părăsi zona lor de reședință fără permisiunea judiciară (violații la art. 8 și la art. 2 din Protocolul nr.4) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor;

după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă de satisfacție acordată în hotărâri, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a restabilirii în integritate; și - măsuri generale de prevenire a încălcărilor, similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)72 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârilor în cazul Matteoni și Vadalà împotriva Italiei Cazuri introductive Aceste cazuri privesc restricții impuse capacității personale ale reclamanților în cursul întregii proceduri de falimentare introduse împotriva acestora. Pentru a proteja drepturile terților, decretul regal nr. 267 din 16/03/1942 a furnizat o serie de restricții personale asupra falimentelor, cum ar fi supravegherea corespondenței lor și interdicția de a părăsi zona lor de reședință fără autorizație judiciară.

Curtea Europeană a observat că procedurile de faliment împotriva reclamanților au durat mai mult de 14 și respectiv 16 ani, ceea ce a determinat stabilirea echilibrului echitabil care ar trebui să fie identificat între interesul general al creditorilor care urmează să fie plătit și interesul individual al falimentelor în ceea ce privește protecția drepturilor lor la respectarea corespondenței și a liberei circulații (violația articolelor 8 și 2 din Protocolul nr. 4). Plăți cu o justă satisfacție și măsuri individuale Detalii cu privire la o justă satisfacție Numele și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total MATEONI 42053/02 000 000 euro 000 000 euro Pagate pe 7/12/2006 VADALA 51703/99 000 000 euro 000 000 euro Pagate pe 24/09/2004 b) Măsuri individuale Restricțiile impuse reclamanților au fost respinse prin decretul legislativ nr. 5/2006 (a se vedea mai jos).

II. Măsuri generale Decretul legislativ nr. 5/2006, adoptat în ianuarie 2006, a rezolvat întrebările formulate în hotărârile Curții Europene în aceste cazuri.

Decretul a adus o serie de modificări pentru remedierea încălcărilor constatate, în special: - Respectul corespondenței (art. 48 din decret): falimentul primește acum toată corespondența sa și este obligat să transmită lichidatorului numai comunicări privind procedura de faliment, în timp ce înainte de reformă toate scrisorile au fost deviate direct către lichidator; - Libertatea de circulație (art. 49): Singura obligație rămasă pentru faliment este de a informa autorităților competente cu privire la orice schimbare de reședință, în timp ce în primul rând el nu a putut părăsi zona sa de reședință fără autorizație de la autoritățile; Pentru detalii suplimentare, a se vedea Rezoluția provizorie CM/ResDH(2007)27 „Proceduri bancare în Italia: progrese realizate și probleme rămase în executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului”, adoptate de Comitetul de Miniștri la 4 aprilie 2007. III.

Concluzii statului contestat. Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și că, prin urmare, Italia și-a respectat obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 19 iunie 2009 la a 1059-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2009)72 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights Matteoni and Vadalà against Italy (Application No. 42053/02, judgment of 8 June 2006, final on 8 September 2006 Application No. 51703/99, judgment of 20 April 2004, final on 20 July 2004) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final; Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern violations of the applicants’ rights throughout proceedings to establish their bankruptcy, such as the supervision of their correspondence and the prohibition from leaving their area of residence without judicial permission (violations of Article 8 and Article 2 of Protocol No.4) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of - individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - general measures preventing, similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)72 Information about the measures to comply with the judgments in the cases of Matteoni and Vadalà against Italy Introductory case summary These cases concern restrictions imposed on the personal capacity of the applicants during the whole of the bankruptcy proceedings brought against them. In order to protect the rights of third parties, the Royal Decree No. 267 of 16/03/1942 provided a number of personal restrictions on bankrupts, such as supervision of their correspondence and prohibition from leaving their area of residence without judicial authorisation.

The European Court observed that the bankruptcy proceedings against the applicants lasted more than 14 and 16 years respectively, which resulted in upsetting the fair balance which should be struck between the general interest of the creditors to be paid and the individual interest of the bankrupts with regard to the protection of their rights to respect for correspondence and free movement (violation of Articles 8 and 2 of Protocol No. 4). I. Payments of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Name and application number Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total MATTEONI 42053/02 - 25 000 euros 4 000 euros 29 000 euros Paid on 7/12/2006 VADALA 51703/99 - 20 000 euros 3 000 euros 23 000 euros Paid on 24/09/2004 b) Individual measures The restrictions imposed on the applicants have been lifted by Legislative Decree No. 5/2006 (see below).

II. General measures Legislative Decree No. 5/2006, adopted in January 2006, resolved the questions raised in the European Court’s judgments in these cases.

The decree brought about a number of changes to remedy the violations found, in particular: - Respect for correspondence (Article 48 of the Decree): The bankrupt now receives all his correspondence and is obliged to transmit to the liquidator only communications concerning the bankruptcy proceedings, whereas prior to the reform all letters were diverted directly to the liquidator; - Freedom of movement (Article 49): The only obligation remaining for the bankrupt is to inform the competent authorities of any change of residence, whereas formerly he could not leave his area of residence without authorisation from the authorities; For further details see Interim Resolution CM/ResDH(2007)27 “Bankruptcy proceedings in Italy: progress achieved and problems remaining in the execution of the judgments of the European Court of Human Rights”, adopted by the Committee of Ministers on 4 April 2007. III.

Conclusions of the respondent state The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicants of the violations of the Convention found by the European Court in these cases, that these measures will prevent new, similar violations and that Italy has thus complied with its obligations under Article 46 paragraph 1 of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 19 June 2009 at the 1059th meeting of the Ministers’ Deputies