DRAŽENOVIĆ v. CROATIA

Publicat la 12 februarie 2024 SECȚIUNE Cererea nr. 43200/22 Gojislav DRAŽENOVI îi adresează Croația depusă la 2 septembrie 2022, comunicată la 26 ianuarie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa discriminare a reclamantului din cauza statutului său de funcționar. În 2003 reclamantul a fost angajat ca funcționar temporar în cadrul Curții Civile Municipale de Zagreb. Angajarea sa în serviciul public a fost prelungită în mod regulat până la terminarea sa la 31 martie 2016. Reclamantul a contestat încetarea funcției sale publice în baza Directivei 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru privind lucrările pe termen fix încheiat de CES, UNICE și CEEP. Scopul directivei este, printre altele, , pentru a preveni abuzul care rezultă din utilizarea succesivelor relații de ocupare a forței de muncă pe termen fix, și pentru a se baza, de asemenea, pe dispoziția relevantă a Legii croate privind forța de muncă, cu condiția ca toate contractele de muncă pe termen fix să devină automat contracte de ocupare a forței de muncă cu durată nedefinită după trei ani. El a susținut că prin dispoziția respectivă Croația a transpus directiva în cauză în dreptul intern. În cadrul procedurii care au urmat, autoritățile administrative și judiciare interne au stat împotriva reclamantului, susținând că Legea muncii se aplică funcționarilor publici numai în ceea ce privește chestiunile care nu sunt reglementate de Legea funcționarilor publici și că acesta din urmă a interzis în mod expres transformarea serviciului public temporar în unul permanent. De asemenea, ei au susținut că nu au dreptul să aplice direct directiva în cauză și să ignore dispozițiile interne contrare. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția că, în comparație cu alți angajați, el a fost discriminat din cauza statutului său de funcționar public în ceea ce privește posibilitatea transformării relației sale de ocupare a forței de muncă fixe într-o durată nedefinită. Reclamantul a suferit discriminări din cauza statutului său de funcționar public în asigurarea drepturilor sale de acces egal la serviciul public și a accesului egal la ocuparea forței de muncă garantate de articolele 44 și 54 § 2 din Constituția croată, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția? În special, funcționarii au fost într-o situație relevant similară ca și alți angajați în scopul transformării relațiilor lor de ocupare a forței de muncă fixe în cele de durată nedefinită? În caz afirmativ, diferența dintre funcționarii publici și alți angajați în ceea ce privește transformarea relațiilor de ocupare a forței de muncă în cele de durată nedeterminată a urmărit un obiectiv legitim și a avut o justificare rezonabilă, având în vedere Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru privind munca pe termen fix?

Published on 12 February 2024

SECOND SECTION

Application no. 43200/22

Gojislav DRAŽENOVIĆ

against Croatia

lodged on 2 September 2022

communicated on 26 January 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns alleged discrimination of the applicant on account of his civil servant status.

In 2003 the applicant was employed as a civil servant on a temporary basis in the Zagreb Municipal Civil Court. His employment in the civil service was regularly extended until its termination on 31 March 2016.

The applicant challenged the termination of his civil service relying on Council Directive 1999/70/EC of 28 June 1999 concerning the framework agreement on fixed-term work concluded by ETUC, UNICE and CEEP. The purpose of the Directive is,

inter alia

, to prevent abuse arising from the use of successive fixed-term employment relationships. He also relied on the relevant provision of the Croatian Labour Act providing that all fixed-term employment contracts automatically became employment contracts of indefinite duration after three years. He submitted that by that provision Croatia had transposed the Directive in question into domestic law.

In the ensuing proceedings the domestic administrative and judicial authorities all ruled against the applicant. They held that the Labour Act applied to civil servants only as regards matters not regulated by the Civil Servants Act, and that the latter Act expressly prohibited conversion of temporary civil service into a permanent one. They also held that they were not entitled to apply the Directive in question directly and to disregard the contrary domestic provision.

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention that, compared to other employees, he was discriminated against on account of his civil servant status regarding the possibility of converting his fixed-term employment relationship into one of indefinite duration.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has the applicant suffered discrimination on the ground of his civil servant status in the enjoyment of his rights of equal access to public service and of equal access to employment guaranteed by Articles 44 and 54 § 2 of the Croatian Constitution, contrary to Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention?

2.

In particular, were civil servants in a relevantly similar situation as other employees for the purposes of conversion of their fixed-term employment relationships into those of indefinite duration? If so, did the difference in treatment between civil servants and other employees regarding conversion of fixed-term employment relationships into those of indefinite duration pursue a legitimate aim, and did it have a reasonable justification, having regard to Council Directive 1999/70/EC of 28 June 1999 concerning the framework agreement on fixed-term work?