BUCUCI c. ROUMANIE

Publicat pe 19 februarie 2024 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 55382/20 Mark BUCUCI împotriva României, introdusă la 10 noiembrie 2020, comunicată la 30 ianuarie 2024 ÎNTÂLNIRE Cererea se referă la acuzațiile de provocare polițienească din cauza condamnării penale a reclamantului pentru fapte de fals și de confidențialitate în acțiunea justiției. La momentul faptei, la ui a fost profesor la o universitate privată din Iași. Unii dintre colegii săi erau supuși unei anchete penale pentru fapte de corupție deoarece erau suspectați că au primit mită de la un student. Reclamantul nu a fost el însuși vizat de anchetă. În cursul acesteia, secretara șefă a facultății de drept, a recunoscut că falsificase documente academice și a fost de acord să colaboreze cu autoritățile și a fost autorizată să se apropie de profesori, să înregistreze conversațiile cu ei și să redacteze documente false la cererea acestora.

La 7 iunie 2016, reclamantul s-a dus la sediul universității și, în prezența Z.A.L., a semnat, pentru materialele pe care le deținea, buletinul școlar (catalog) al studentului vizat de anchetă. Z.A.L. și-a înregistrat schimburile cu reclamantul cu echipamentul pus la dispoziție de către autorități. Între timp, în cadrul unei proceduri separate, Z.A.L. încheie cu autoritățile de anchetă un acord de recunoaștere a vinovăției și a încheiat o procedură prescurtată. Reclamantul a fost reținut cu alți profesori și rectorul universității. Prin hotărârea din 8 ianuarie 2018, instanța de apel a lui Iași l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de 1 an și patru luni de închisoare cu suspendare. Curtea de apel a hotărât că reclamantul a completat în fals buletinul școlar cu scopul de a acoperi infracțiunea de corupție pasivă pe care a comis-o un alt profesor, coinculpat.

Instanța de apel a luat în considerare, printre altele, declarațiile Z.A.L., date în calitate de martor în această procedură, și înregistrările realizate de aceasta. ci. În ceea ce privește argumentele pe care reclamantul le-a tras din provocarea polițienească, instanța de apel a considerat că Z.A.L., odată ce a fost autorizată să acționeze ca colaboratoare, nu a determinat cursul evenimentelor și că inculpații ar fi comis faptele chiar și fără intervenția sa. Printr-o hotărâre din 25 iunie 2019, notificată părților la 11 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a informat pe reclamant cu privire la acțiunea judiciară a șefului Curții și a redus pedeapsa la 1 an de închisoare cu suspendare a șefului falsului.Înalta Curte a statuat că faptele referitoare la încălcarea falsificării erau dovedite de elementele din dosar.

Apoi, Înalta Curte a judecat că Z.A.L. a acționat în mod pasiv și că inculpații au luat hotărârea de a semna în fals buletine școlare pentru a oferi o strategie de apărare profesorilor vizați de fapte de corupție. Hotărârea din 25 iunie 2019 a fost adoptată cu majoritate de voturi. Un judecător a prezentat o opinie dizidentă și opina că reclamantul trebuia să fie achitat deoarece fusese victima unei provocari. Acest judecător opina că, atunci când Z.A.L. a fost autorizat să acționeze ca colaboratoare, nu a avut date sau informații care să justifice în mod rezonabil predispoziția celorlalți co-implicați, inclusiv a reclamantului, de a comite infracțiuni. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul consideră că procedura penală nu a fost echitabilă.

El a declarat că a fost victima unei provocari, deoarece acest lucru nu a avut nici o justificare pentru a permite Z.A.L. să intervină în calitate de colaborator. De asemenea, el a fost încurajat să semneze în fals buletinul școlar pentru a acoperi falsul comis de Z.A.L. și că influența exercitată de aceasta din urmă a fost de natură să fie de natură să comită o infracțiune pe care nu ar fi comis-o altfel. RĂSPUNS LA PĂRȚI Procedura penală împotriva reclamantului a fost echitabilă în sensul art. 6 din Convenție, ținând cont în special de argumentele pe care aceasta le-a tras din provocarea în special, (a) atunci când au autorizat Z.A.L.

ca colaborator, autoritățile naționale au avut cunoștință de suspiciuni obiective că reclamantul a fost implicat în activități infracționale sau predispuse la comiterea unei infracțiuni (Bannikova c. Rusia, n 18757/06, § 38, 4 noiembrie 2010 și Furcht c. Germania, nr 54648/09, § 55-56, 23 octombrie 2014) (b) Condamnarea reclamantului s-a bazat în totalitate pe dovezile obținute de autorități din cauza autorizării Z.A.L. de a interveni ca colaboratoare (Patrașcu c. România, nr. 7600/09, § 52, 14 februarie 2017) (c) Instanțele naționale au examinat în mod corespunzător argumentele pe care le-a formulat reclamantul din provocare ( Matanović c. Croația, 2742/12, §§ 125-130, 4 aprilie 2017 ; și, mutatis mutandis Akbay și alte Germania , nr. 40495/15 și alte 2 §§ 132-139, 15 octombrie 2020) În plus, utilizarea declarațiilor Z.A.L.

ca martor, deși a fost vizată, de asemenea, pentru fapte comise în legătură cu prezenta cauză, a încălcat legalitatea procedurii împotriva reclamantului De la ce garanții procedurale a beneficiat reclamantul pentru a compensa utilizarea de către instanțele din aceste declarații (Habran și Dalem c. Belgia, nr. 43000/11 și 49380/11, § 100, 17 ianuarie 2017, precum și referințele menționate în acestea, și Oddone și Pecci c. San Marino, 26581/17 și 31024/17, § 106, 17 octombrie 2019)

Publié le 19 février 2024

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 55382/20 Mark BUCUCI contre la Roumanie introduite le 10 novembre 2020 communiquée le 30 janvier 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne des allégations de provocation policière en raison de la condamnation pénale du requérant pour des faits de faux et d’atteinte à l’action de la justice. Au moment des faits, l’intéressé était professeur d’une université privée à Iași. Certains de ses collègues étaient visés par une enquête pénale pour des faits de corruption car ils étaient suspectés d’avoir reçu des pots-de-vin de la part d’un étudiant. Le requérant n’était pas lui-même visé par l’enquête. Au cours de celle-ci, Z.A.L., la secrétaire en chef de la faculté de droit, reconnut avoir falsifié des documents académiques et accepta de collaborer avec les autorités. Elle fut autorisée à approcher les professeurs, à enregistrer les conversations avec eux et à rédiger des documents faux sur demande de ces derniers.

Le 7 juin 2016, le requérant se rendit au siège de l’université et, en présence de Z.A.L., il signa, pour les matières qu’il enseignait, le bulletin scolaire ( catalog ) de l’étudiant visé par l’enquête. Z.A.L. avait enregistré ses échanges avec le requérant avec l’équipement mis à disposition par les autorités. Entretemps, dans le cadre d’une procédure séparée, Z.A.L. conclut avec les autorités de l’enquête un accord de reconnaissance de la culpabilité et bénéficia d’une procédure abrégée. Le requérant fut inculpé avec d’autres professeurs et le recteur de l’université. Par un jugement du 8 janvier 2018, la cour d’appel de Iași condamna le requérant à une peine de 1 an et 4 mois de prison avec sursis.

La cour d’appel jugea que le requérant avait rempli en faux le bulletin scolaire dans le but de couvrir l’infraction de corruption passive qu’un autre professeur, coïnculpé, avait commise. La cour d’appel prit en compte, entre autres, les déclarations de Z.A.L., données en qualité de témoin dans cette procédure, et les enregistrements réalisés par celle ‑ ci. Quant aux arguments que le requérant tirait de la provocation policière, la cour d’appel jugea que Z.A.L., une fois autorisée à agir comme collaboratrice, n’avait pas déterminé le cours des événements et que les inculpés auraient commis les faits même sans son intervention. Par un arrêt du 25 juin 2019, notifié aux parties le 11 mai 2020, la Haute Cour de cassation et de justice acquitta le requérant du chef d’atteinte à l’action de la justice et réduisit la peine à 1 an de prison avec sursis du chef de faux.

La Haute Cour jugea que les faits relatifs à l’infraction de faux étaient prouvés par les éléments au dossier. Ensuite, la Haute Cour jugea que Z.A.L. avait agi de manière passive et que les inculpés avaient pris la résolution de signer en faux les bulletins scolaires afin d’offrir une stratégie de défense aux professeurs visés par les faits de corruption. L’arrêt du 25 juin 2019 fut adopté à la majorité. Un juge présenta une opinion dissidente et opina que le requérant devait être acquitté car il avait été victime d’une provocation. Ce juge opina que, lorsque Z.A.L. avait été autorisée à agir comme collaboratrice, il n’y avait pas de données ou d’informations qui justifiassent de manière raisonnable la prédisposition des autres co-inculpés, dont le requérant, à commettre des infractions.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant estime que la procédure pénale n’a pas été équitable. Il allègue qu’il a été victime d’une provocation parce ce qu’il n’y avait pas de justification pour autoriser Z.A.L. à intervenir comme collaboratrice. Il expose aussi qu’il a été encouragé à signer en faux le bulletin scolaire pour couvrir le faux commis par Z.A.L. et que l’influence exercée par cette dernière a été de nature à l’influencer à commettre une infraction qu’il n’aurait pas commis autrement.

QUESTIONS AUX PARTIES

La procédure pénale contre le requérant a-t-elle été équitable au sens de l’article 6 de la Convention, compte tenu notamment des arguments que l’intéressé tirait de la provocation ? En particulier, a) Lorsqu’elles ont autorisé Z.A.L. comme collaboratrice, les autorités nationales avaient-elles connaissance de soupçons objectifs que le requérant était impliqué dans des activités criminelles ou prédisposé à commettre une infraction pénale ( Bannikova c. Russie , n o 18757/06, § 38, 4 novembre 2010, et Furcht c. Allemagne , n o 54648/09, §§ 55-56, 23 octobre 2014) ? b) La condamnation du requérant reposait-elle entièrement sur les éléments de preuve obtenus par les autorités en raison de l’autorisation de Z.A.L.

à intervenir comme collaboratrice ( Pătrașcu c. Roumanie , n o 7600/09, § 52, 14 février 2017) ? c) Les juridictions nationales ont-elles examiné de manière adéquate les arguments que le requérant tirait de la provocation ( Matanović c. Croatie , n o 2742/12, §§ 125-130, 4 avril 2017 ; et, mutatis mutandis , Akbay et autres c. Allemagne , n os 40495/15 et 2 autres, §§ 132-139, 15 octobre 2020) ? En outre, l’utilisation des déclarations de Z.A.L.

comme témoin, alors qu’elle était aussi visée pour des faits commis en lien avec la présente affaire, a-t-elle enfreint l’équité de la procédure contre le requérant ? La condamnation de ce dernier reposait-elle exclusivement ou de manière déterminante sur ces déclarations ? De quelles garanties procédurales a bénéficié le requérant pour compenser l’utilisation par les juridictions de ces déclarations ( Habran et Dalem c. Belgique , n os 43000/11 et 49380/11, § 100, 17 janvier 2017, et les références qui y sont citées, et Oddone et Pecci c. Saint ‑ Marin , n os 26581/17 et 31024/17, § 106, 17 octobre 2019) ?