ALECSANDRESCU c. ROUMANIE

Comunicat la 25 noiembrie 2019 Secțiunea a patra Cerere nr. 51272/16 Andrei Mihail ALECSANDRESCU împotriva României, introdusă la 25 august 2016, CUPRINDERE LA L În conformitate cu art. 264 din fostul Cod Penal (art. 264 din fostul Cod Penal) și cu art. 264 din Codul Penal (Fals. Acuzarea a fost înregistrată de tribunalul de apel din București (de exemplu, Curtea din București) printr-o decizie înainte de a pronunța dreptul din 20 noiembrie 2015, tribunalul de apel a solicitat sesizarea Parchetului șefului de mărturie falsă pe motiv că doi martori, B.P. și D.A.M. (care a fost acuzat într-o procedură conexă), ar fi făcut declarații contradictorii și lacune în cursul procedurii. Prin hotărârea din 15 decembrie 2015, tribunalul a recalificat faptele în disimulare (art. 221 din vechiul cod penal) și în complicitate la falsuri și l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare.

Curtea de apel se bazează, printre altele, pe declarațiile martorilor, inclusiv pe cele pe care B.P. le-a făcut în fața Parchetului și a Tribunalului de Primă Instanță și pe care D.A.M. le făcuse în fața Parchetului. , reclamantul se plânge că a fost condamnat pentru fapte de disimulare, fără ca instanța de apel să informeze cu privire la posibilitatea unei recalificări a faptelor și îi oferă posibilitatea de a prezenta argumente și dovezi cu privire la noua infracțiune reținută împotriva sa. Pe terenul aceluiași articol , susține că procedura nu a fost echitabilă deoarece condamnarea sa se baza pe declarațiile de la B.P. și D.A.M., martori suspicioși de recursul la declarația de mărturie falsă.

În special, reclamantul a fost informat cu privire la natura și cauza acuzațiilor aduse împotriva sa și a dispus de timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale, conform prevederilor art. 6 alin. (art. 264 din Codul penal anterior) în disimulare [art. 221 din Codul penal anterior (art. 221 din Codul penal anterior) ] a se vedea, în special și mutatis mutandis Pelioire și Sassi c. Franța [GC], nr 25444/94, § 55-56, CEDH 1999 II și Drassich c. Italia, n 25575/04, § 31-43, 11 decembrie 2007) ? A avut posibilitatea, în cadrul procedurii în recurs, de a se apăra în raport cu acuzația de ascundere și de a prezenta argumente și elemente cu descărcare de gestiune în această privință Având în vedere decizia instanței judecătorești de a sesiza martorul fals cu privire la martorii B.P.

și D.A.M., este posibil ca reclamantul să pună sub semnul întrebării credibilitatea declarațiilor acestor martori și să se opună utilizării lor? ia în considerare calitatea acestor elemente de probă, inclusiv dacă circumstanțele în care au fost colectate le puneau la îndoială fiabilitatea sau exactitatea (a se vedea mutatis mutandis Bykov c. Rusia [GC], nr. 4378/02, § 90, 10 martie 2009) Guvernul este invitat să furnizeze Curții copii ale tuturor declarațiilor făcute de B.P. și D.A.M. în cursul procedurilor penale și în fața instanțelor. De asemenea, este invitat să informeze Curtea cu privire la încheierea procedurilor penale pentru falsa mărturie împotriva acestora.

Communiquée le 25 novembre 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 51272/16 Andrei Mihail ALECSANDRESCU contre la Roumanie introduite le 25 août 2016

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’équité d’une procédure pénale relative au vol de plusieurs voitures. Par un jugement du 2 décembre 2014, le tribunal de première instance de Bucarest (« le tribunal de première instance ») a acquitté le requérant des faits d’aide apportée au suspect (article 264 de l’ancien code pénal) et de faux. L’appel du parquet a été enregistré par la cour d’appel de Bucarest (« la cour d’appel »). Par une décision avant dire droit du 20 novembre 2015, la cour d’appel a demandé la saisine du parquet du chef de faux témoignage au motif que deux témoins, B.P. et D.A.M. (ce dernier étant inculpé dans une procédure connexe), auraient fait des déclarations contradictoires et lacunaires au cours de la procédure.

Par un arrêt du 15 décembre 2015, la cour d’appel a requalifié les faits en dissimulation (article 221 de l’ancien code pénal) et en complicité de faux et a condamné le requérant à une peine de deux ans de prison avec sursis. La cour d’appel s’est fondée, entre autres, sur les déclarations des témoins, y compris celles que B.P. avait faites devant le parquet et le tribunal de première instance et que D.A.M. avait faites devant le parquet. L’arrêt de la cour d’appel a été communiqué au requérant au plus tôt le 29 février 2016. Invoquant l’article 6 de la Convention , le requérant se plaint qu’il a été condamné pour des faits de dissimulation sans que la cour d’appel l’informe de la possibilité d’une requalification des faits et lui donne l’occasion de présenter des arguments et des preuves à l’égard de la nouvelle infraction retenue à son encontre.

Sur le terrain du même article , il allègue que la procédure n’a pas été équitable parce que sa condamnation était fondée sur les déclarations de B.P. et D.A.M., témoins suspectés par la cour d’appel de l’infraction de faux témoignage.

QUESTIONS AUX PARTIES

La procédure pénale menée à l’encontre du requérant a-t-elle été équitable au sens de l’article 6 de la Convention ? a) En particulier, le requérant a-t-il été informé de la nature et de la cause de l’accusation portée à son encontre et a-t-il disposé du temps et des facilités nécessaires à la préparation de sa défense, comme l’exige l’article 6 §§ 1 et 3 a) et b) de la Convention ? A-t-il eu connaissance de la possibilité pour la cour d’appel de requalifier les faits d’aide apportée au suspect (article 264 de l’ancien code pénal) en dissimulation (article 221 de l’ancien code pénal – voir, notamment et mutatis mutandis , Pélissier et Sassi c. France [GC], n o 25444/94, §§ 55-56, CEDH 1999 ‑ II, et Drassich c. Italie , n o 25575/04, §§ 31-43, 11 décembre 2007) ? A-t-il eu la possibilité, lors de la procédure en appel, de se défendre par rapport à l’accusation de dissimulation et de présenter des arguments et des éléments à décharge à cet égard ? b) Compte tenu de la décision de la cour d’appel de saisir le parquet du chef de faux témoignage quant aux témoins B.P.

et D.A.M, le requérant s’est-il vu offrir la possibilité de remettre en question la crédibilité des déclarations de ces témoins et de s’opposer à leur utilisation ? La cour d’appel a ‑ t ‑ elle pris en compte la qualité de ces éléments de preuve, y compris le point de savoir si les circonstances dans lesquelles ils avaient été recueillis faisait douter de leur fiabilité ou de leur exactitude (voir, mutatis mutandis , Bykov c. Russie [GC], n o 4378/02, § 90, 10 mars 2009) ? Le Gouvernement est invité à fournir à la Cour les copies de toutes les déclarations faites par B.P. et D.A.M. au cours des poursuites pénales et devant les tribunaux. Il est également invité à informer la Cour de l’issue de la procédure pénale pour faux témoignage engagée à leur encontre.