Abdollahi împotriva Turciei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 23980/08 de către Ali ABDOLLAHI împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 3 noiembrie 2009 ca cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebsky, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 23 mai 2008, având în vedere măsura intermediară indicată Guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții la 23 mai 2008, având în vedere notificarea urgentă a unor alte observații în temeiul articolului 40 din Regulamentul Curții la 20 august 2008, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat la 4 martie 2009, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Dl Ali Abdollahi, reclamantul, este un național iranian născut în 1959. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Baba, un avocat practicant la Istanbul.

Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns că posibila sa deportare în Iran îl va expune la un risc real de deces sau de nedreptate. El a susținut mai mult că a fost reținut în condiții de detenție sărace, a fost refuzat accesul la un avocat și nu are niciun remediu eficace prin care să pună în pericol ordinea de detenție sau de deportare. În acest sens, el a invocat articolele 2, 3 și 5 §§§§ 3 și 4 din Convenție.

La 16 septembrie 2008, Președintele Camerei a hotărât să comunice cererea guvernului contestat, care și-a prezentat observațiile privind admisibilitatea și meritul cererii la 14 și 26 ianuarie 2009. La 4 martie 2009, observațiile Guvernului au fost trimise reclamantului care a fost solicitat să prezinte observații în răspuns, împreună cu orice reclamație de satisfacție echitabilă până la 15 aprilie 2009. La 2 iulie 2009, Registrul Curții a trimis reclamantului o altă scrisoare prin corespondență înregistrată, declarând că, din moment ce nu s-a primit niciun răspuns, Curtea ar lua în considerare eliminarea cazului din lista sa. Reciclatura de returnare a indicat că scrisoarea a fost luată la 7 iulie 2009. Reclamantul nu a contactat Curtea cu privire la această chestiune de atunci.

De asemenea, din argumentele guvernamentale se constată că permisiunea a fost acordată, la o dată neespecificată până la sfârșitul anului 2009, pentru ca reclamantul să plece pentru Suedia. Ultimele informații primite de la reclamant sunt din data de 20 august 2008. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul de procedură și să se scoată din lista.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate Sally Dolle Françoise Tulkens Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 23980/08 by Ali ABDOLLAHI against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 3 November 2009 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, judges, and Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 23 May 2008, Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court on 23 May 2008, Having regard to the urgent notification of further submissions under Rule 40 of the Rules of Court on 20 August 2008, Having regard to the observations submitted by the respondent Government on 4 March 2009, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Ali Abdollahi, is an Iranian national who was born in 1959. He was represented before the Court by Mr A. Baba, a lawyer practising in Istanbul.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. The applicant complained that his possible deportation to Iran would expose him to a real risk of death or ill-treatment. He further maintained that he had been detained under poor detention conditions, had been denied access to a lawyer, and had no effective remedies by which to challenge his detention or deportation order. In this respect he invoked Articles 2, 3 and 5 §§ 3 and 4 of the Convention.

On 16 September 2008 the President of the Chamber decided to communicate the application to the respondent Government, who submitted their observations on the admissibility and merits of the application on 14 and 26 January 2009. On 4 March 2009 the Government’s observations were sent to the applicant who was requested to submit any observations in reply together with any claims for just satisfaction by 15 April 2009. On 2 July 2009 the Registry of the Court sent the applicant another letter by registered mail, stating that, since no reply had been received, the Court would consider striking the case out of its list. The return receipt indicated that the letter was picked up on 7 July 2009. The applicant has not contacted the Court on the matter since then.

It also appears from the Government’s submissions that permission had been granted, on an unspecified date towards the end of 2009, for the applicant to leave for Sweden. The last information received from the applicant is dated 20 August 2008. THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court and strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President