R.B.G. AND OTHERS v. TURKEY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 40270/08, de către R.B.G. și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 9 februarie 2010 ca cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 22 august 2008, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: PROCEDIU Cererea a fost depusă de dna R.B.G., dna Z.B.G. și dna Z.N., care sunt resortisanți iranieni, născuți în 1985, 1987 și, respectiv, 1986. La momentul cererii la Curte au fost deținute în centrul de admitere și de cazare a străinilor Kırklareli. Președintele Camerei a acordat reclamanților cererea de a nu divulga identitatea lor publicului (art. 47 § 3). Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl A. Baba, un avocat care practică la Istanbul. Guvernul turc („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. Observații terțe au fost primite de la Centrul European pentru Drept și Justiție, un neînsemnat organizația guvernamentală, care a fost concediată de președinte să intervină în procedura scrisă (art. 36 § 2 din Convenție și art. 44 § 2). La 22 august 2008, Președintele Camerei la care a fost alocat cazul a hotărât, în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții, să informeze guvernul Turciei, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, că reclamantul nu ar trebui deportat în Iran până la 12 septembrie 2008. La 3 noiembrie 2008, președintele Camerei a hotărât să nu mai prelungească măsura. Reclamațiile reclamanților cu privire la deportarea lor amenințată în Iran, presupusa lipsa unui remediu eficace prin care ar putea ridica acuzațiile cu privire la riscurile pe care le-ar putea confrunta în Iran, la presupusa ilegalitate a detenției lor și la presupusa lipsa unui remediu prin care ar putea contesta legalitatea detenției lor, au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamanților, care au fost invitați să își prezinte propriile observații. Nu s-a primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea înregistrată din 14 octombrie 2009, reprezentantul reclamanților a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor s-a expirat la 8 iunie 2009 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamanții au fost atrase atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns până la această dată. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamanții nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președintele

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 40270/08

by R.B.G. and Others

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 9

February 2010 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

Nona Tsotsoria,

Ișıl Karakaș,

judges,

and Sally Dollé,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 22 August 2008,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The application was lodged by Ms R.B.G., Ms Z.B.G. and Ms Z.N., who are Iranian nationals, born in 1985, 1987 and 1986 respectively. At the time of the application to the Court they were held in the Kırklareli Foreigners' Admission and Accommodation Centre. The President of the Chamber granted the applicants' request that their identity should not be disclosed to the public (Rule 47 § 3). They are represented before the Court by Mr A. Baba, a lawyer practising in Istanbul. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. Third-party comments were received from the European Centre for Law and Justice, a non

‑

governmental organisation, which had been given leave by the President to intervene in the written procedure (Article 36 § 2 of the Convention and Rule 44 § 2).

On 22 August 2008 the President of the Chamber to which the case was allocated decided, in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court, to indicate to the Government of Turkey, under Rule 39 of the Rules of Court, that the applicant should not be deported to Iran until 12 September 2008. Subsequently, the interim measure was prolonged twice. On 3 November 2008 the President of the Chamber decided not to prolong the measure any further.

The applicants' complaints concerning their threatened deportation to Iran, the alleged lack of an effective remedy whereby they could raise their allegations regarding the risks which they may face in Iran, the alleged unlawfulness of their detention and the alleged lack of a remedy whereby they could challenge the lawfulness of their detention, were communicated to the Government, who submitted their observations on admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicants, who were invited to submit their own observations. No reply was received to the Registry's letter.

By registered letter dated 14 October 2009, the applicants' representative was notified that the period allowed for submission of the observations had expired on 8 June 2009 and that no extension of time had been requested. The applicants' attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. However, no response has been received to this date.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicants may be regarded as no longer wishing to pursue their application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Sally Dollé

Françoise Tulkens

Registrar

President