Mihailova împotriva Bulgariei

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 15518/03 de Sofia Iosifova MIHAILOVA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 10 noiembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 29 aprilie 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Sofia Iosifova Mihailova este o națională bulgară născut în 1961 și locuiește în Kozlodui. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl K. Petrov, un avocat practicant în Sofia.

Guvernul bulgar (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Dimova, al Ministerului Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că autoritățile municipale Kozlodui nu s-au conformat cu o hotărâre finală în favoarea ei și că aceasta constituie o ingerință în dreptul ei la bucurarea pașnică a bunurilor sale. La 9 octombrie 2007, Curtea a anunțat cererea Guvernului. La 22 februarie și 3 aprilie 2008, Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile cazului.

Prin scrisoarea din 16 mai 2008, observațiile Guvernului au fost trimise reprezentantului reclamantului, care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru o simplă satisfacție în răspuns până la 10 iulie 2008. Prin scrisoarea din 12 decembrie 2008, trimisă prin post înregistrat reprezentantului reclamantului, Curtea a remarcat, printre altele , că perioada permisă de prezentare a observațiilor reclamantului a expirat și că nu s-a solicitat prelungire a timpului. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele duc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Scrisoarea a fost returnată ca fiind neînmânată deoarece beneficiarul nu mai a fost la această adresă.

Prin scrisoarea din 11 februarie 2009, trimisă prin post înregistrat la ultima adresă cunoscută a reclamantului, Curtea a reiterat informațiile și avertismentul de grevare conținut în scrisoarea sa din 12 decembrie 2008. Scrisoarea a fost primită de către reclamant la 7 martie 2009. Ea nu a răspuns niciodată și nu a mai existat nicio corespondență în acest caz. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.

Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar Președintele

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 15518/03 by Sofia Iosifova MIHAILOVA against Bulgaria The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 10 November 2009 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 29 April 2003, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicant, Ms Sofia Iosifova Mihailova, is a Bulgarian national who was born in 1961 and lives in Kozlodui. She was represented before the Court by Mr K. Petrov, a lawyer practising in Sofia.

The Bulgarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Dimova, of the Ministry of Justice. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the Kozlodui municipal authorities had failed to comply with a final judgment in her favour and that that amounted to an interference with her right to peaceful enjoyment of her possessions. On 9 October 2007 the Court gave notice of the application to the Government. On 22 February and 3 April 2008 the Government submitted their observations on the admissibility and merits of the case. By letter dated 16 May 2008 the Government’s observations were sent to the applicant’s representative, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 10 July 2008. The applicant’s representative failed to respond.

By letter of 12 December 2008, sent by registered post to the applicant’s representative, the Court noted, inter alia , that the period allowed for submission of the applicant’s observations had expired and that no extension of time had been requested. Attention was also drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The letter was returned as undelivered because the recipient was no longer at that address. By letter of 11 February 2009, sent by registered post to the applicant’s last known address, the Court reiterated the information and strike-out warning contained in its letter of 12 December 2008. The letter was received by the applicant on 7 March 2009. She never replied and there has not been any further correspondence in the case.

THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President