Lesko împotriva Slovaciei

Reclamantul, dl Jozef Leško, este un cetățen slovac născut în 1922 și trăiește în So­nička. Guvernul Slovac („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 septembrie 1992, administrația de securitate socială a refuzat să adapteze pensia de vârstă a reclamantului. Hotărârea a declarat că reclamantul nu a îndeplinit cerințele statutare care să-i permită ajustarea pensiei în conformitate cu Legea nr. 319/1991 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai jos). Cazul a fost ulterior tratat de instanțe la două niveluri. La 8 aprilie 2005, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții Regionale Košice din 23 septembrie 2004, prin care hotărârea administrativă din 18 septembrie 1992 a fost susținută.

Instanțele au stabilit că reclamantul a fost răpit în Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice ca prizonier al armatei maghiare din actualul teritoriu al Austria și nu ca individ din teritoriul Slovaciei. Aceste fapte stabilite au condus la concluzia că reclamantul nu avea dreptul la ajustarea pensiei sale de vârstă. La 6 octombrie 2005, reclamantul s-a plâns la Curtea Constituțională cu privire la nedreptatea și lungimea procedurii în fața Curții Supreme. La 25 octombrie 2006, Curtea Constituțională și-a respins plângerea. În ceea ce privește presupusa nedreptate, Curtea Constituțională a declarat că este în primul rând pentru instanțele obișnuite să interpreteze și să aplice legislația internă și că rolul său este limitat la verificarea dacă efectele unei astfel de interpretații sunt compatibile cu Constituția sau cu convențiile internaționale privind drepturile omului.

Curtea Constituțională a declarat că această parte a plângerii este inadmisibilă ca fiind manifest-ill fondată deoarece reclamantul a sugerat erori de fapte și de lege comise de instanțe obișnuite. Secțiunea 2 din Legea nr. 319/1991 privind Mitigarea anumitor greșeli ale naturii materiale și a puterilor autorităților de stat în sfera de reabilitare extrajudiciară (Zákon o zmiernení niektorých majetkových krívd a o pôsobnosti orgánov štátnej správy Slovenskej republiky v oblasti mimosúdnych rehabilitácí) a fost menit să ofere modalități de remediere persoanelor răpite forțat în Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice sau la taberele stabilite de Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice în alte state între 1944 și 1946. Persoanele în cauză (sau moștenitorii lor) vor fi acordate compensații pecuniare pentru perioada răpirii și pentru moarte în perioada răpirii.

Persoana intitulată este un individ, care a fost răpit ilegal și forțat de forțele Ministerului Internului Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice în Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice din teritoriul actual al Republicii Slovace, în cazul în care o astfel de persoană este un cetățean al Republicii Federative Cehe și Slovace sau al statelor sale succesoare, are reședință permanentă pe teritoriul său, provine din teritoriul actual al Republicii Slovace și descendenții acestei persoane locuiesc acolo.

The applicant, Mr Jozef Leško, is a Slovak national who was born in 1922 and lives in Soľnička. The Slovakian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. Pirošíková. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 18 September 1992 the Social Security Administration refused to adjust the applicant’s old-age pension. The decision stated that the applicant had not fulfilled the statutory requirements which would entitle him to the pension’s adjustment according to the Law No. 319/1991 (see "The relevant domestic law" below). The case was subsequently dealt with by courts at two levels. On 8 April 2005 the Supreme Court upheld the judgment of the Košice Regional Court of 23 September 2004 by which the administrative decision of 18 September 1992 had been upheld.

The courts established that the applicant had been abducted to the Union of Soviet Socialist Republics as a captive of the Hungarian army from the present territory of Austria and not as an individual from the territory of Slovakia. These established facts led to the conclusion that the applicant had not been entitled to the adjustment of his old-age pension. On 6 October 2005 the applicant complained to the Constitutional Court about unfairness and length of the proceedings before the Supreme Court. On 25 October 2006 the Constitutional Court rejected his complaint. The latter observed that the length of proceedings complaint had been submitted belatedly.

As far as the alleged unfairness was concerned, the Constitutional Court stated that it was primarily for the ordinary courts to interpret and apply the domestic legislation and that its role was limited to verifying whether the effects of such interpretation are compatible with the Constitution or international conventions on human rights. The Constitutional Court declared this part of the complaint inadmissible as being manifestly-ill founded as the applicant had alleged errors of facts and law committed by ordinary courts.

Section 2 of Law No. 319/1991 on Mitigation of Certain Wrongs of Material Nature and on Powers of State Authorities in the Sphere of Extrajudicial Rehabilitation (Zákon o zmiernení niektorých majetkových krívd a o pôsobnosti orgánov štátnej správy Slovenskej republiky v oblasti mimosúdnych rehabilitácií) was intended to give means of redress to individuals who were forcibly abducted to the Union of Soviet Socialist Republics or to the camps established by the Union of Soviet Socialist Republics in other states between 1944 and 1946. The persons concerned (or their heirs) are to be awarded pecuniary compensation for the period of abduction and for death during the period of abduction.

The entitled person is an individual, who was unlawfully and forcibly abducted by the forces of the Ministry of the Interior of the Union of Soviet Socialist Republics to the Union of Soviet Socialist Republics from the present territory of the Slovak Republic, where such person is a citizen of the Czech and Slovak Federative Republic or its successor States, has permanent residence within its territory, originates from the present territory of the Slovak Republic and the descendants of such person live there.