CtEDO 13.11.2007 AI

SOUKUPOVA c. REPUBLIQUE TCHEQUE

RESPONDENT
CZE
HOTĂRÂRE
13.11.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SOUKUPOVA c. REPUBLIQUE TCHEQUE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

cererii nr. 25460/02

depuse de Libuše SOUKUPOVÁ

împotriva Republicii Cehia

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (secțiunea a cincea), ședință la 13 noiembrie 2007 într-o cameră compusă din:

președinte,

Doamna S. Botoucharova,

Doamna R. Jaeger,

judecători,

și Doamna C. Westerdiek,

grefieră de secție,

Având în vedere cererea susmentionată depusă la 27 iunie 2002,

Având în vedere observațiile depuse de guvernul pârât și cele prezentate în răspuns de către reclamantă,

După ce a deliberat, pronunță următoarea hotărâre:

Reclamanta, Libuše Soukupová, este cetățeană cehă, născută în 1934 și domiciliată la Praga. Ea este reprezentată în fața Curții de doamna K. Klíma, avocat la Praga. Guvernul ceh («Guvernul») este reprezentat de agentul lui, dl. V.A. Schorm, din ministerul Justiției.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

În decembrie 1990, reclamanta, care-și exercitase drepturile la pensie, i s-a acordat o pensie de bătrânețe (starobní důchod; «pensie de bătrânețe»). În martie 1992, soțul ei a decedat.

La 30 iulie 1992, administrația cehă de securitate socială din Praga (Česká správa sociálního zabezpečení) recunoscu reclamantei dreptul la pensie de văduvă (vdovský důchod). Cu toate acestea, prin efectul articolului 56-2(c) din legea nr. 100/1988 pe securitate socială atunci în vigoare, suma lunară totală versată reclamantei pe titlu al întregii sale pensii nu trebuia să depășească 2.900 CZK (105 EUR). Văzând că pensie sa de bătrânețe se ridica deja la 3.074 CZK (111 EUR), pensie de văduvă nu-i se plătea deci.

La 1 ianuarie 1996 intră în vigoare noua lege nr. 155/1995 pe sistemul de asigurare-pensii, care în virtutea articolului 83 nu mai limita suma pensiei de văduvă în caz de cumulare cu venit profesional. Pe de altă parte, legea mențineă plafonarea cumulării pensiei de văduvă cu pensie de retragere. Situația reclamantei nu se schimba deci.

La 15 ianuarie 1999, reclamanta solicită la Ministerul Muncii și Afacerilor Sociale (ministerstvo práce a sociálních věcí) plata pensiei sale de văduvă.

Printr-o scrisoare din 27 ianuarie 1999, ministerul oferise un răspuns negativ reclamantei, care se adresase atunci administrației cehei de securitate socială. La 4 octombrie 1999, aceasta din urmă informă interesata că prestațiile pentru care solicita beneficiu nu pot fi plătite, explicând:

«Conformitate cu art. 83 din legea nr. 155/1995, imposibil augmenta suma pensiei de văduvă care limitată la 2.900 CZK în sensul art. 56-3 din legea nr. 100/1988, când pensie aceasta cumulat cu pensie retragere.

Pensie de văduvă poate recalculată doar când reducere datorit cumul cu venit profesional.

Văzând că pensie văduvă dumneavoastră nu reducere motiv cumul cu venit profesional, nu poate plătit dumneavoastră.»

Printr-o decizie datată 12 iulie 2000, administrația securității sociale confirma formal răspunsul său.

La 20 iulie 2000, reclamanta forma împotriva deciziei aceasta recurs administrativ în fața tribunalului municipal din Praga (městský soud).

Printr-o hotărâre din 18 decembrie 2000, tribunalul municipal confirma decizia administrativă din 12 iulie 2000. El observa în special:

«Partea pârâtă mențin decizia, susținând observații scrise din 14 noiembrie 2000 că, conform art. 56 din legea nr. 100/1988, când o persoană îndeplinea în același timp condițiile versare pensiei de bătrânețe și acelea versare pensiei de văduvă, pensie al cărui montant cel mai ridicat se versez integral și pensie al cărui montant mai mic se verseze redus jumătate. Cu toate acestea, cumul lunar al doua pensii nu trebuia depășit (...) 2.900 CZK. În caza de faț, văzând că pensie de bătrânețe reclamantei, cea mai ridicată, depășea ea singură limita maximă (...), pensie sa de văduvă nu-i plătit. Față argument că pensie de bătrânețe poate fi considerată venit, partea pârâtă susție text broșure la care reclamanta se referă indică pensie de văduvă redus caz cumul cu venit provenind din activitate profesională (...).

Tribunalul confirma decizia atacată (...), întrucât în respinge cerere reclamantei tendând ca pensie sa de văduvă fie recalculată, partea pârâtă procedat conform legii. (...). Sigur, posibil accepta teză reclamantei conform că pensie de bătrânețe poate asimilată un venit profesional, deci [administrația securității sociale] ar trebuit procedat conform dispozițiuni privind reducere pensii văduvă datorit cumul cu venit profesional. Reclamanta nu poate mai trage argument fapt că un văduv găsindu-se aceeași situație ca ea ar fost mai bine plasat pentru avea dreptul pensie sa de văduv. Conform dispozițiuni legislative în vigoare, regim nu aplicabil văduve (femei); și nu se pot nimic reproșa partea pârâtă care le aplican. (...)»

La 18 aprilie 2001, Curtea Superioară din Praga (Vrchní soud) confirma hotărâre tribunalului municipal prin motive următoare:

«Cerere reclamantei trebuie examinată conform dispozițiuni art. 93-2 din [legea nr. 155/1995], care dispune situații cumul pretensii versare pensii apărute înainte 1 ianuarie 1996, sau care evitate deoarece pensie nu era plătit deși dreptul la pensie persista, reglementate după 31 decembrie 1995 de dispozițiuni legislative în vigoare înainte 1 ianuarie 1996, și aceasta, chiar dacă ulterior 31 decembrie 1995 dreptul versare din aceste pensii vine cease, cu condiție ca dreptul pensie în el însuși persista.

Rezultă din dispozițiuni că pentru pensii recunoscute conform legislație veche, limitele anterior aplicate în caz cumul [din mai mult pensii] rămase în vigoare. Prin urmare, cumul pensii de bătrânețe și de văduvă reclamantei apărut înainte 1 ianuarie 1996, rămâne reglementat [după data] de dispozițiuni legislative în vigoare până atunci, anume legea nr. 100/1988.

[Sistemul vechi] retrageri făcea diferență, pentru plafoane legale și diferite modalități reducere pensii, între ipoteză cumul pensiei de văduvă cu o alta pensie (vedea art. 56 din legea nr. 100/1988 pe securitate socială) și cea cumul pensiei de văduvă cu venit profesional (art. 48 din aceeași lege). Noua legislație privind asigurare-pensii nu mai prevede reducere, de la 1 ianuarie 1996, pensiei de văduvă în caz cumul cu venit profesional, dar continuă înrăm cumul dreptul pensii și versare lor, inclusiv cumul pensiei de văduvă și pensiei de bătrânețe și prevede modalități reducere pensie mai puțin ridicată (art. 59 din legea nr. 155/1995). Aceeași reglementare aplică pensii de văduv care reintroduse în sistem juridic în 1991, și aliniate pensii de văduvă privitor întindere drepturi până 1 ianuarie 1996. În fine, art. 83 din noua lege trage consecințe suprimare plafonare cumul pensiei de văduvă cu venit profesional, oferind posibilitate cere relua versare pensiei de văduvă care fost redus chiar suprimes datorit cumul anterior.

Recursul reclamantei (...) bazat pe ideea că pensie de bătrânețe caracter venit. Or, adevăr că se agit de un «venit», nu agit de venit provenind din activitate profesională, cum indică art. 83 din [noua lege] (...).»

La 2 iulie 2001, reclamanta introduse recurs constituțional (ústavní stížnost) susținând încălcare articole 3 § 1 (egalitate persoane) și 30 § 1 (dreptul securitate materială adecvată) din Carta drepturi și libertăți fundamentale (Listina základních práv a svobod). În același timp, cerut că anumite părți articole 69-1, 70 și 93-2 din legea nr. 155/1995 fie suprimate.

La 11 ianuarie 2002, Curtea Constituțională (Ústavní soud) respinge recursul ca în mod evident prost fundat.

Urmare schimbare legislației (vedea dreptul intern relevant) și o cerere reclamantei din 29 iunie 2006, administrația cehă de securitate socială recunoscu aceasta din urmă dreptul versare pensiei de văduvă, printr-o decizie din 23 noiembrie 2006. De luna iulie 2006, reclamanta percepe deci pensie sa de văduvă pentru o suma lunară de 2.178 CZK (78,72 EUR).

B.

Dreptul intern relevant

Legea nr. 100/1988 pe securitate socială (în vigoare până 31 decembrie 1995)

Capitolul I, secțiune 6, reglementează dreptul pensie de văduvă sau orfan (sirotčí důchod). Conform art. 46-1, o femeie pierdut-și soțul avea dreptul pensie de văduvă pentru o perioada de bază un an. În temeiul art. 46-1(b) și (e), ar putea continua percepe pensie avea măcar un copil dependent sau era în vârstă de 50 ani împliniți.

Conform art. 48, pensie de văduvă fost redus interesata continua o activitate profesională.

În temeiul art. 56, pensie de văduvă nu era versez văduvă percepea de asemenea o alta pensie (de bătrânețe, invaliditate, etc.), când cumul montan pensii depășea o anumita limită.

Capitolul II era dedicat sarcina focar și copii. Conform art. 75, un om pierdut-și nevasta avea dreptul o alocare de văduv (vdovecký příspěvek) avea măcar un copil dependent și venit lunar nu depășea 4.000 CZK.

Legea nr. 155/1995 pe sistemul de asigurare-pensii (intrat în vigoare 1 ianuarie 1996)

Capitolul IV, prima secțiune, care rige pensii de văduvă și de văduv, prevede aceeași condiții pentru oameni și femei.

Capitolul V conține dispozițiuni tranzitorii.

Conform art. 69-1, legea nr. 155/1995 aplică și cererile alocare pensii dacă solicitori satisfăceau deja condițiile prevăzute de această lege înainte 1 ianuarie 1996 fără ca aceste condiții le deschidea drept pensie conform legislație precedentă, decât dacă noua lege dispune altfel; în caz dreptul este reputat născut dată 1 ianuarie 1996.

Al doilea alineat articolul reconoaște dreptul pensie de văduvă când soț decedat după 31 decembrie 1990.

Al treilea alineat reconoaște dreptul pensie de văduv când soție decedat după 31 decembrie 1990; nicio durată minimă activitate profesională soție este cerutã.

art. 82-1 dispune că când pensie de văduvă fost acordat înainte 1 ianuarie 1996 dar la data aceasta, interesat nu îndeplinește nicio din condițiile prescrise de legea nr. 155/1995, dreptul la pensie rămâne cu condiție ca continuez satisfacă condițiuni puse de legislație anterioară.

Invers, conform art. 82-2, când dreptul pensie de văduvă s-a stins înainte 1 ianuarie 1996, renaște dacă interesat îndeplinește condițiuni prevăzute de noua legislație.

Pe de altă parte, indică art. 82-3, dreptul pensie de văduvă dispare când interesat nu mai îndeplinește nici condițiuni puse de prezenta lege, nici acelea din legislație în vigoare 31 decembrie 1995.

art. 83 dispune, printre altele, că văduve care îndeplinesc, după 31 decembrie 1995, condițiile fixate pentru recunoaștere dreptul pensie de văduvă, dar care până data aceasta vedeau private versare în întreg sau parte din pensie lor din cauza cumul cu venit profesional, vor mai departe vedea versează.

În temeiul art. 85, în cazul dreptul pensie de văduvă sau de văduv care fost recunoscut sub imperiul dispozițiuni legislative în vigoare până 31 decembrie 1995 stins (că stingere fie anterioară data sau posterioară), drept aceasta renaște conform prezenta lege dacă într-un termen cinci ani de la dispariție dreptul interesat vine îndeplini noile condiții în vigoare – decât dacă drept aceasta deja fost redeschis în virtutea art. 82-2.

Conform art. 93-2, situații cumul apărut înainte 1 ianuarie 1996, sau care evitate doar din cauza plată pensie care rămânea totuși deschis, continuez reglementate de legislație anterioară; și aceasta chiar dacă, ulterior data, dreptul versare din una din pensii vine dispărea – cu condiție ca dreptul pensie în el însuși rămâie deschis.

Legea nr. 267/2006 purtând adaptare legislației la legea pe asigurare împotriva accidente lucrători salariați (intrat în vigoare 1 iulie 2006)

Noua parte din lege dedicate modificări aduse legii nr. 155/1995.

În §1, noul articol 82a dispune, în special, că când în aplicare legislație anterioară 1 ianuarie 1996, montant pensiei de văduvă deschis înainte data (unde redeschis ulterior în aplicare art. 82-2) găsit plafonat din cauza cumul pensiei aceasta cu dreptul versare pensiei de bătrânețe sau invaliditate, și cât timp un atare plafon persista, pensie de văduvă fost crescut montant egal diferență indus plafonare operat.

Paragraful 2 din articolul același prevede de asemenea versare pensii de văduvă în cazul, din același motiv, nici versare efectuat.

Invocând art. 14 din Convenție, art. 2 din Pactul Internațional privind drepturi economice, sociale și culturale, cât și art. 7 din Declarația Universală Drepturi Omului, reclamanta se plânge de refuz autorități cehi de-i versa pensie de văduvă în aplicare legii nr. 155/1995. Conform opinie sa, refuz aceasta ar constitutiv o atingere discriminatoare drepturile sale în raport cu femei pierdut-și soț înainte de vârstă retragere, cât și în raport cu oameni care putea percepe pensie de văduv conform cu legea dată.

Reclamanta susție refuz de-i versa pensie de văduvă constituie tratament discriminator interzis de art. 14 din Convenție. În sprijin grief, citează de asemenea art. 2 din Pactul Internațional privind drepturi economice, sociale și culturale, cât și art. 7 din Declarația Universală Drepturi Omului.

Curtea observă de la început că ea competență doar pentru asigura respectul angajamente rezultând din Convenție, în sensul art. 19 din aceasta, și că ea nu autorizată cunoaște încălcări privitor la alte instrumente ca atare.

În cazul de faț, Curtea consideră acuzații reclamantei, care invocă la nivel Convenție doar art. 14, trebuie examinate în relație cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Aceste dispozițiuni se citesc după cum urmează:

art. 14 din Convenție

«Exercitarea drepturi și libertăți recunoscute în prezenta Convenție trebuie asigurat, fără distinc ție oarecare, bazat în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice alt statut.»

art. 1 din Protocolul nr. 1

«Orice persoană fizică sau morală are dreptul respectul bunuri sale. Nicio nu poate fi privat proprietate decât motiv utilitate publică și condițiile prevăzute legea și principiile generale dreptul internațional.

Dispozițiuni precedente nu aduc atingere dreptul pe care le posedă Stații meterii vigoare legile judecă necesare reglementez utilizare bunuri conformitate cu interesul general sau asigura plata impozite sau alte contribuții sau amenzi.»

Guvernul pârât ridică o excepție de incompatibilitate ratione materiae din acuzații reclamantei cu Convenția. El susție că reclamanta doar se a vedea recunoscut dreptul o pensie de văduvă – deci că erau îndeplinite condițiile prevăzute de articole 45 și 46 din legea nr. 100/1988 – dar că nu avea dreptul versare sa, care se lovit de art. 56-3 din legea dată. Obiectul cerere sa la autorități securitate socială nu privea deci «bunuri existente». Deci, conform Guvernului, reclamanta nu avea calitate proprietar dar o simpla solicitant (mutatis mutandis, Gratzinger și Gratzingerová c. Republica Cehia (dec.) [GC], nr. 39794/98, § 71, CEDH 2002-VII).

Cu privire la problema dacă reclamanta ar putea pretenție avea la cel puțin o «speranță legitimă» din obținere decizie favorabil, Guvernul observă că nici legea veche nr. 100/1988 nici noua lege nr. 155/1995 nu deschideau reclamantei dreptul versare pensiei de văduvă. Prin urmare, aceasta nu putut decât se bornez emprunte calea unui recurs constituțional pentru cere – în zadar – că anumite dispozițiuni din legea nr. 155/1995 fie abrogate. Or, Guvernul reamintește că credință că legea în vigoare ar fi schimbate în favor sa nu poate fi considerată o forma de speranță legitimă în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; exista o diferență între simpla speranță de vedea recunoscut un drept și o «speranță legitimă», care trebuie să fie de natura mai concret și să se bazeze o dispozițiune legală sau un act juridic, cum ar fi o decizie judecătoresc (mutatis mutandis, Gratzinger precitat, § 73).

Guvernul concluziona că reclamanta nu a arătat că era titular de o creanță suficient stabilit pentru fi exigibil și deci nu se poate prevale de un «bun» cum prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1. Deci, nici decizii din autorități naționale nici aplicare din legea nr. 155/1995 la cazul reclamantei nu au putut constitui o ingerință în jouissance din bunuri sa. Fapte invocate scapă deci din câmpul aplicare din art. 1 din Protocolul nr. 1 (mutatis mutandis, Gratzinger precitat, § 74).

În observații complementare din 17 mai 2007, Guvernul observă că pensie de văduvă din reclamantei nu fie versez în întregime, montan sa fiind, conform art. 82a-3 din legea nr. 155/1995 amendată de legea nr. 267/2006, limitat o asemenea măsură care cumul din doua pensii percepute de reclamantă nu depășească, la data din 31 decembrie 1995, montant din 5.100 CZK (184 EUR). Conform Guvernului, limita aceasta este un maxim absolut și nu trebuie niciodată depășit. Nu o lua în considerare (de exemplu la versare din o pensie de văduvă cumulat cu o pensie de bătrânețe) ar avantaja un grup din cetățeni - văduve – la prejudiciu altor asigurați.

Reclamanta recurge din argumentele Guvernului. D-după ea, concluzii din Curtea în cauza Gratzinger și Gratzingerová nu se aplică la caza de faț. Ea susție că avea o «speranță legitimă», bazată fapt că pensie de văduvă-i fost acordat și montan sa calculat conform legislație veche, același drept-i fiind recunoscut în virtutea legii nr. 155/1995, doar dispozițiuni discriminatore adiții împiedicând versare din pensie sa la grup femei din care făcea parte.

Reclamanta, referindu-se la jurisprudență Curții, consideră că dat că dreptul pensie de văduvă-i fost recunoscut – doar dreptul versare sa nu-i fost realizat – cerere sa privea «bunuri existente». Ea se găsi deci în poziție o proprietar.

Curtea reamintește că un reclamant nu poate alega o încălcare din art. 1 din Protocolul nr. 1 doar în măsură unde decizii pe care le încriminează se raportez la bunuri sa «» în sensul acesta din dispozițiune. Noțiunea «bunuri» poate acoperi atât «bunuri actuale» atât și valori patrimoniale, inclusiv creanțe, în virtutea care reclamant poate pretenție avea la cel puțin o «speranță legitimă» din obținere jouissance efect din drept proprietate. Pe de altă parte, speranța din vedea recunoscut un drept proprietate pe care se în imposibilitate din exercita efect nu poate fi considerată o «bun» în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, și se același din o creanță condiționată stingând din fapt din ne realizare din condiție (Prince Hans-Adam II din Liechtenstein c. Germania [GC], nr. 42527/98, §§ 82-83, CEDH 2001-VIII și Gratzinger și Gratzingerová c. Republica Cehia precitat, § 69).

Curtea reamintește de asemenea că dreptul la o pensie nu este cum atare garantat de Convenție (mutatis mutandis, Stec și alții c. Regat Unit [GC], nr. 65731/01, § 53, CEDH 2006). Sigur, fapt din avea cotizat la un fond pensie poate, în anumite circumstanțe, da naștere la un drept patrimonial. De altfel, drepturi decurgând din cotizare la sisteme securitate socială constituie drepturi patrimoniale în vederi art. 1 din Protocolul nr. 1. Cu toate acestea, chiar și la presupune că dispozițiune aceasta garant prestații la persoane care cotizat la un sistem securitate socială, nu ar putea interpretat cum deschizând la aceste persoane dreptul la o pensie din montant determinat. Pentru aprecia situația privitor la dispozițiune aceasta, important se întreba dacă drept reclamant la obținere prestații din sistem securitate socială în cauză fost încălcat o manieră care antrenez o atingere la substanță din drepturi pensie (Kjartan Ásmundsson c. Islanda, nr. 60669/00, § 39, CEDH 2004-IX).

În caz, afiliere reclamantei la sistem retragere ceh nu-i conferit nicio creanță pe o parte identificabil din resurse din Stat, dar doar ce se poate chema un drept la percepe o pensie sub rezerva anumite condiții. Este incontestabil că în decembrie 1990, interesata se vedut ocrotit o pensie retragere și, după deces soț în martie 1992, o pensie de văduvă, conform legislație în vigoare; dreptul sa din obținere o pensie nu fost deci încălcat.

Cu toate acestea, departe din simpla recunoaștere din drept sa la pensie de văduvă, reclamanta se găsi pentru versare din pensie dată înaintea un obstacol legislativ. Curtea observă în fapt că în temeiul art. 56-3 din legea nr. 100/1988, pensie de văduvă nu era versez văduvă percepea de asemenea o alta pensie (de bătrânețe, invaliditate, etc.) și dacă cumul din diverse pensii depășea o anumita limită, care era cazul pentru reclamantă. Curtea observă de asemenea că obstacol aceasta fost menținut de art. 83 din legea nr. 155/1995 până 1 iulie 2006, dată din intrare în vigoare din art. 82a nou introdus în legea nr. 155/1995 de legea nr. 267/2006. Deci, până la data ultim aceasta, dreptul reclamantei la versare din pensie de văduvă, care în principiu constituie un drept patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 (Gaygusuz c. Austria, hotărâre din 16 septembrie 1996, Culegere 1996-IV, § 41), nu era suficient stabilit în dreptul intern în vigoare (a contrario, Bucheň c. Republica Cehia, nr. 36541/97, § 46, 26 noiembrie 2002).

Deci, în cerând ca pensie sa de văduvă-i fie versez și în atacând în sens legislație intern în vigoare în materie pensii – în caza de faț anumite părți din articole 69-1, 70 și 93-2 din legea nr. 155/1995 – reclamanta solicitez de facto o augmentare din venit sa din retragere la care nu avea dreptul; ea căuta deci ia dobândit o pensie din montant determinat. Decât să Curtea Constituțională făcut drept cerere sa din anula dispozițiuni dată din legea nr. 155/1995 (a contrario, Ouzounis și alții c. Grecia, nr. 49144/99, § 25, 18 aprilie 2002), care nu fost cazul, reclamanta avea tot cel mai putut crede temporar că legea în vigoare ar putea fi schimbate în favor sa. Or, o atare credință nu poate fi considerată o forma de speranță legitimă în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 (Gratzinger și Gratzingerová precitat).

În concluzie, Curtea consideră că la cerere sa din versare din pensie de văduvă prezentată în 1999, reclamanta nu avea în virtutea dreptul național nici un drept, nici chiar o «speranță legitimă», în sensul jurisprudență Curții, din vedea pensie sa-i fi versez efect; nu poseda deci un «bun» în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

Ținând cont din ceea ce precede și la lumina circumstanțe din prezenta cauză, Curtea consideră că trebuie drept acuzație din Guvernul.

Rezultă că cerere este, la aceasta privire, incompatibil ratione materiae cu dispozițiuni din Convenție, în sensul art. 35 § 3.

Ținând seama de caracter non-autonom din art. 14 din Convenție și la concluzie din inaplicabilitate din art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea consideră că art. 14 din Convenție nu ar putea fi luat în considerare în caza de faț.

Rezultă că grip din art. 1 din Protocolul nr. 1 combinat cu art. 14 este de asemenea incompatibil ratione materiae cu dispozițiuni din Convenție, în sensul art. 35 § 3, și trebuie respins în aplicare din art. 35 § 4.

De altfel, Curtea observă că, ulterior introducere din cerere sa, reclamanta putut beneficia din dispozițiuni din legea nr. 267/2006 și, de la iulie 2006, vedea-se versa pensie sa de văduvă. Deși interesata putut intenția mențin grip sa în susținere că o discriminare continuat în pofida noile dispozițiuni, Curtea observă că este în caz la jurisdicțiuni naționale că revine se exprimez asupra subiect în prim loc.

Rezultă că surplus din cerere nu poate decât fi respins pentru ne-epuizare din căi din atac interne, în aplicare din art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție.

În consecință, trebuie pune capăt aplicare din art. 29 § 3 din Convenție și declara cerere inadmisibilă.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Declară

cerere inadmisibilă.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Grefieră

Președinte

[1] Această lege era în vigoare până 31 decembrie 1995.

[2] 1 euro= 27,7 CZK

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-12-04
0,95
ZAHRADNIK c. REPUBLIQUE TCHEQUE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 38521/06 présentée par Zdeněk ZAHRADNÍK contre la République tchèque La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 4 décembre 2007 en une chambre c
CtEDO 2007-09-11
0,94
KOPECKÝ c. REPUBLIQUE TCHEQUE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 20713/07 présentée par Josef KOPECKÝ contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 11 septembre 2007 en une chambre co
CtEDO 2007-12-04
0,94
BORGSTROMOVA c. REPUBLIQUE TCHEQUE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 38127/02 présentée par Hana BORGSTRÖMOVÁ contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 4 décembre 2007 en une chambre
CtEDO 2008-03-11
0,94
VEBR c. REPUBLIQUE TCHEQUE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 21628/03 présentée par Jiří VEBR contre la République tchèque La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 11 mars 2008 en une chambre comp
CtEDO 2007-05-09
0,94
VINICKY c. REPUBLIQUE TCHEQUE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 204/07 présentée par František VINICKÝ contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 9 mai 2007 en une chambre composé
Sursă