SINESCU c. ITALIE et 1 autre affaire

Publicat pe 19 februarie 2024 Secțiune Prima Cerere nr. 59706/18 și 59710/18 Jonut Marian SinesCU împotriva Italiei și Emil Jonel MOLOTAC împotriva Italiei introduse la 11 decembrie 2018 și, respectiv, la 11 decembrie 2018 comunicate la 1 februarie 2024 OBIECTUL AFERENTELOR PUNCTE se referă la condamnarea reclamanților pentru tentativă de extorcare, furt agravat și vătămare personală. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (d) din convenție, părțile interesate se plâng de faptul că instanțele interne și-au întemeiat condamnarea pe declarațiile făcute carabinierilor de către S.K., victimă și singurul acuzator, care îi recunoștea în fotografie pe reclamanți ca fiind persoanele care l-au amenințat, bătut și apoi i-au furat portofelul.

S.K., ulterior, nu s-a prezentat nici la tribunal, nici la tribunal, nici la tribunal, nici la tribunalul de judecată, nici la tribunalul de apărare nu a avut posibilitatea de a interoga. Întrebări cu privire la părți În special, au invocat reclamanții în fața autorităților naționale, cel puțin în esență, încălcarea dreptului lor la un proces echitabil de care se ocupă astăzi în fața Curții? Având în vedere principiile prevăzute în Hotărârile Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [[GC], n 26766/05 și 22228/06, § 118 și ss., CEDH 2011) și Schatschwili c. Germania ([GC], n 9154/10, § 100 și ss., CEDH 2015), admiterea depozițiilor făcute carabinierilor de către victima S.K. a încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil și a examinat sau a solicitat examinarea martorilor acuzați, astfel cum au fost garantate prin art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (d) din convenție?

În special, absența S.K. la dezbateri a fost justificată de un motiv serios și autoritățile naționale au luat toate măsurile rezonabile pentru a asigura prezentarea acestui martor (a se vedea în special Khawaja și Tahery, citată anterior, punctul 120)? În plus, mărturia S.K. a constituit baza unică sau decisivă pentru condamnarea reclamanților? În cele din urmă, admiterea mărturiei S.K. a fost compensată prin garanții procedurale solide, suficiente pentru a asigura echitatea, în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 3 litera (d) din procedura examinată în ansamblu (a se vedea Cafagna c. Italia, nr. 26073/13, 12 octombrie 2017, §§ 52-57)?

Publié le 19 février 2024

PREMIÈRE SECTION

Requêtes n os 59706/18 et 59710/18 Jonut Marian SINESCU contre l’Italie et Emil Jonel MOLOTAC contre l’Italie introduites respectivement le 11 décembre 2018 et le 11 décembre 2018 communiquées le 1 er février 2024

OBJET DES AFFAIRES

Les requêtes portent sur la condamnation des requérants pour tentative d’extorsion, vol aggravé et lésions personnelles. Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3, d) de la Convention, les intéressés se plaignent du fait que les juridictions internes fondèrent leur condamnation sur les déclarations faites aux carabiniers par S.K., victime et seul accusateur, qui avait reconnu en photo les requérants comme étant les personnes qui l’avaient menacé, battu, et qui avaient ensuite volé son portefeuille. S.K., par la suite, ne se présenta ni à l’audience d’incident probatoire ( incidente probatorio ) devant le juge des investigations préliminaires ni aux débats devant le tribunal, et la défense n’eut pas la possibilité de l’interroger.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les requérants ont-ils épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, les requérants ont-ils invoqué devant les autorités nationales, au moins en substance, la violation de leur droit à un procès équitable dont il se prévalent aujourd’hui devant la Cour ? 2. Compte tenu des principes énoncés dans les arrêts Al-Khawaja et Tahery c. Royaume-Uni ([GC], n os 26766/05 et 22228/06, §§ 118 et ss., CEDH 2011) et Schatschaschwili c. Allemagne ([GC], n o 9154/10, §§ 100 et ss., CEDH 2015), l’admission de la déposition faite aux carabiniers par la victime S.K. a-t-elle porté atteinte aux droits des requérants à un procès équitable et à examiner ou faire examiner les témoins à charge, tels que garantis par l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention ? 3. En particulier, l’absence de S.K.

aux débats était-elle justifiée par un motif sérieux et les autorités nationales ont-elles pris toutes les mesures raisonnables pour assurer la comparution de ce témoin (voir, notamment, Al ‑ Khawaja et Tahery , précité, § 120) ? 4. En outre, le témoignage de S.K. a-t-il constitué le fondement unique ou déterminant de la condamnation des requérants ? 5. Enfin, l’admission de la déposition de S.K. a-t-elle été contrebalancée par des garanties procédurales solides, suffisantes pour assurer l’équité, au regard de l’article 6 §§ 1 et 3 d), de la procédure examinée dans son ensemble (voir Cafagna c. Italie , n o 26073/13, 12 octobre 2017, §§ 52-57) ?