DZANKOVIC v. GERMANY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
DZANKOVIC v. GERMANY (CtEDO, 2009)
Reclamantul, dl Ramis Dzankovic, este un cetățen macedonean care s-a născut în 1982 și este deținut în prezent la Essen. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl U. Busch, un avocat care practică în Ratingen. La 4 aprilie 2008, Procurorul public din Colonia a deschis anchete preliminare împotriva reclamantului suspectat de crimă intenționată (Totschlag) și crimă (Mord). În acel moment, reclamantul a fost deja deținut în detenție anterioară la Essen pentru alte motive. La 21 aprilie 2008, Curtea de district din Colonia a eliberat un mandat de căutare în ceea ce privește persoana, vehiculul și sediile reclamantului. Curtea regională din Colonia a respins apelul reclamantului împotriva acestui mandat. În cursul anchetei au fost depuse litere rogatorii (Rechtshilfeersuchen) și o cerere de interogare a reclamantului. Curtea Regională de Essen a decis că reclamantul reținut ar putea fi predat pentru interogatoriu de către autoritățile de investigare. La 6 august 2008, dl. B., avocatul reclamantului, s-a desemnat avocat ales de reclamant (Wahlverteidiger) și a solicitat suspendarea procedurii. Dl. a depus un recurs împotriva deciziei Curții Regionale de la Essen și a consultat dosarele. Apoi a informat Procurorul public că reclamantul va refuza să furnizeze dovezi și procurorul public s-a abținut de la interogare. La 11 septembrie 2008, dl. a depus o cerere de numire în calitate de avocat oficial al reclamantului (Pflichtverteidiger). 5 și § 2 din Codul de Procedură Penală și au considerat că există o obligație juridică de a numi un avocat oficial în cazul reclamantului și că procurorul public a fost obligat să facă cererea corespunzătoare cu instanța competentă. La 19 noiembrie 2008, Procurorul public din Colonia a informat reprezentantul reclamantului că nu a intenționat să solicite numirea avocatului oficial al apărării în cadrul procedurii preliminare de anchetă. Acesta a subliniat că el a fost deja desemnat de către reclamant ca avocat al său de apărare. La 2 ianuarie 2009, procurorul public general din Colonia a respins plângerea reprezentantului reclamantului împotriva acestei decizii, declarând că reprezentarea juridică a fost obligatorie în cadrul procedurii de proces ulteriore nu a implicat obligația de a numi un avocat oficial pentru întreaga anchetă preliminară, nici pentru anumite măsuri de investigare. În plus, procurorul public a beneficiat de o anumită marjă de apreciere atunci când a desemnat avocatul apărării. Nominarea avocatului apărării în timpul anchetelor preliminare a fost necesară numai dacă există motive concrete care necesită asistență judiciară într-o etapă timpurie, ceea ce nu a fost cazul în prezent. La 22 ianuarie 2009, Curtea Constituțională Federală a refuzat să recunoască plângerea sa constituțională pentru aviz și a considerat că aceaceasta este inadmisibilă în ceea ce privește principiul subsidiarității. Presupunerea încălcare a legii constituționale prin refuzul procurorului public de a numi oficial avocatul apărării ar putea fi încă contestată în cadrul procedurii principale, în special în temeiul unui recurs asupra punctelor de drept, fără ca reclamantul să facă obiectul unor dezavantaje majore. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală să fie citite după cum urmează: „Secțiunea 117 (1) ... (4) În cazul în care acuzatul nu are încă un avocat de apărare, se va atribui avocat de apărare pe durata deținutului înainte de judecată, în cazul în care executarea acestuia a durat cel puțin trei luni, iar biroul procurorului public sau acuzatul sau reprezentantul său statutar l-a solicitat. Acuzatul este informat despre dreptul său de a prezenta o cerere. Secțiunile 142, 143 și 145 se aplică mutatis mutandis (5) ...” „Secțiunea 140 (1) Asistența avocatului apărării este obligatorie dacă: 1. audierea principală se desfășoară în prima instanță la Curtea Regională Superioră sau la Curtea Regională; 2. acuzatul este acuzat de o infracțiune penală gravă; ... acuzatul a fost reținut timp de cel puțin trei luni pe baza unei ordine judiciare sau cu aprobarea unui judecător și va fi reținut până la cel puțin două săptămâni înainte de începerea audierii principale; ... (2) În alte cazuri, judecătorul președinte numește consilier de apărare la cerere sau de oficiu dacă asistența avocatului de apărare apare necesară din cauza gravității infracțiunii sau din cauza situației dificile de fapt sau juridice (...).” „Secțiunea 141 (1) În cazul articolului 140 §§ (1) și (2), imediat ce un acuzat fără avocat de apărare a fost solicitat în conformitate cu secțiunea 201 pentru a răspunde la factura de acuzare, se numește consilier de apărare. (2) (3) Avocatul apărării poate fi numit în cadrul procedurii preliminare. Biroul procurorului public solicită o astfel de numire în cazul în care, în avizul său, este necesară asistența avocatului apărării în temeiul articolului 140 §§ (1) sau (2) în timpul procedurii judiciare. (...). (4) Judecătorul care prezide instanța cu competență în ceea ce privește procedura principală sau judecătorul la care a fost atribuit cazul decide cu privire la numire.”