KARPENKO v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 1292/05 de Lyubov Nikolayevna KARPENKO împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 10 decembrie 2009 ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 10 decembrie 2004, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Lyubov Nikolayevna Karpenko, este un național rus care s-a născut în 1953 și trăiește în Udachnyy, Republica Sakha (Yakutiya). Guvernul Rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curte. Faptele cazului, astfel cum au fost depuse de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea Curții de Oraș Mirnyy din Republica Sakha (Yakutiya) din 25 iulie 2003, astfel cum a fost susținută la 15 septembrie 2003 de Curtea Supremă a Republicii Sakha, reclamantul a primit 138.967 ruble ruse care urmează să fie plătite de guvern. La 7 octombrie 2004, Presidiumul Curții Supreme a Republicii Sakha a anulat hotărârea din 25 iulie 2003 și decizia de recurs din 15 septembrie 2003 în temeiul unei încălcări a legii de fond și a pronunțat o nouă hotărâre în care a respins cererea reclamantului în totalitate COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind anularea unei hotărâri finale în favoarea reclamantului cu privire la revizuirea supravegherii. DREPTUL Prin scrisoarea din 4 septembrie 2008 observațiile guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamații pentru satisfacție echitabilă în răspuns până la 6 noiembrie 2008. Prin scrisoarea din 16 februarie 2009, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada permisă de prezentare a observațiilor reclamantului a expirat la 6 noiembrie 2008 și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate să ia un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reclamantul a primit această scrisoare la 28 martie 2009. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Președintele

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 1292/05

by Lyubov Nikolayevna KARPENKO

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 10

December 2009 as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Nina Vajić,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Giorgio Malinverni,

George Nicolaou,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 10 December 2004,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Lyubov Nikolayevna Karpenko, is a Russian national who was born in 1953 and lives in Udachnyy, the Sakha (Yakutiya) Republic. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

G.

Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the Court.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

By the judgment of the Mirnyy Town Court of the Sakha (Yakutiya) Republic of 25 July 2003, as upheld on 15 September 2003 by the Supreme Court of the Sakha Republic, the applicant was awarded 138,967 Russian roubles to be paid by the Government.

On 7 October 2004 the Presidium of the Supreme Court of the Sakha Republic quashed the judgment of 25 July 2003 and the appeal decision of 15 September 2003 on the ground of a violation of the substantive law and delivered a new judgment in which it dismissed the applicant’s claim in full

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 of the Convention and Article

1 of Protocol No. 1 about quashing of a final judgment in the applicant’s favour on supervisory review.

THE LAW

By letter dated 4 September 2008 the Government’s observations were sent to the applicant, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 6 November 2008.

By letter dated 16 February 2009, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of the applicant’s observations had expired on 6 November 2008 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 §

1

(a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant received this letter on 28 March 2009. However, no response has been received.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen

Christos Rozakis

Registrar

President