CASE OF KOOTTUMMEL v. AUSTRIA

Reclamantul care s-a născut în India locuiește în Lustenau. Ea conduce un restaurant indian cu bucătărie ayurvedic din Lustenau. La 1 octombrie 2004, a depus o cerere la Serviciul de Munci Dornbirn (Arbeitsmarktservice – LMS) pentru acordarea unui permis de ocupare a forței de muncă pentru un bucătar ayurvedic din Sudul Indiei ca lucrător cheie (Schlüsselarbeitskraft). La 2 noiembrie 2004, Dornbirn LMS a refuzat cererea în conformitate cu art. 2 alineatul (5) din Legea privind ocuparea forței de muncă (Ausländerbeschäftigungsgesetz). La 15 februarie 2005, Vorarlberg LMS a respins apelul reclamantului.

Acesta a susținut că documentele prezentate nu a dovedit suficient argumentul ei că bucătarul propus îndeplinește condițiile necesare pentru a fi un lucrător-cheie sau că ocuparea forței de muncă solicitată va asigura locurile de muncă existente sau va crea noi locuri de muncă, astfel cum se prevede la art. 2 alineatul (5) din Legea privind ocuparea forței de muncă ale străinilor. Abilitățile sale profesionale nu pot fi considerate ca fiind specifice și extraordinare, deoarece orice bucătar cu formare suplimentară ar putea obține un certificat în bucătăria ayurvedic. 10. Reclamantul a depus o plângere la Curtea Administrativă la 31 martie 2005 și a solicitat o audiere orală. În apelul său, reclamantul a susținut că autoritățile nu au evaluat în mod corespunzător dovezile și au dat motive adecvate.

În cazul în care au făcut-o, ar fi trebuit să concluzioneze că persoana care urmează să fie angajată calificată ca lucrător-cheie. La 7 iunie 2005, Voralberg LMS și-a prezentat observațiile. 11. La 24 aprilie 2006, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului. În conformitate cu art. 39 alineatul (2) din Legea Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshofgesetz), aceasta a respins, de asemenea, cererea reclamantului de audiere orală, deoarece a constatat că nu ar fi probabil să contribuie la clarificarea cauzei.Decizia a fost transmisă la avocatul reclamantului la 6 iunie 2006. 12. Actul privind ocuparea forței de muncă (Ausländerbeschäftigungs-gesetz) reglementează accesul unui străin la piața forței de muncă austriaca.

Secțiunea 2 alin. (5) din prezentul act, astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, menționează următoarele: „(5) Lucrătorii cheie sunt străini care au o formare specială sau cu o experiență specifică, care sunt solicitate pe piața forței de muncă internă și care vor primi pentru angajarea lor un salariu brut lunar de cel puțin 60% din nivelul maxim al contribuției în temeiul sectiunii 108 para. 3 din Legea Generală a Securității Sociale.

În plus, cel puțin una dintre următoarele condiții trebuie îndeplinită: 1. ocuparea în cauză depășește interesul societății angajate și are o relevanță specifică pentru regiunea sau sectorul pieței forței de muncă în cauză sau 2. ocuparea în cauză favorizează crearea de noi locuri de muncă și asigură protecția locurilor de muncă existente sau 3. străinul are o influență crucială asupra gestionării societății (post de conducere executivă) sau 4. ocuparea forței de muncă destinată duce la un transfer de investiții de capital în Austria sau 5. străinul este absolvent în universitate sau politehnic sau deține un certificat care dovedește că a realizat o formare special recunoscută.” Mai multe dispoziții relevante ale actului pot fi găsite în hotărârile din cauza Jurisic și Collegium Mehrerau c. Austria (nr. 62539/00, 27 iulie 2007) și Coorplan-Jenni GmbH și Hascic c. Austria (nr. 10523/02, 27 iulie 2006). 13. Secțiunea 39 alineatul (1) din Legea Curții Administrative impune Curții Administrative să desfășoare o audiție după examinarea preliminară a cazului în care reclamantul a solicitat o audiție în termenul limită.

Cu toate acestea, secțiunea 39 alineatul (2) (6) prevede că, în ciuda unei astfel de cereri, Curtea administrativă poate decide să nu se desfășoare o audiere în cazul în care este evident din declarațiile scrise ale părților și din dosarele referitoare la procedura anterioară, că o audiere orală nu ar putea contribui la clarificarea cazului și că lipsa unei audieri nu ar încălca art. 6 din convenție.

5. The applicant who was born in India lives in Lustenau. She runs an Indian restaurant with Ayurvedic cuisine in Lustenau. 6. On 1 October 2004 she lodged a request with the Dornbirn Labour Market Service (Arbeitsmarktservice – LMS) for the grant of an employment permit for an Ayurvedic chef from the South of India as a key worker (Schlüsselarbeitskraft). 7. On 2 November 2004 the Dornbirn LMS refused the request in accordance with section 2(5) of the Aliens' Employment Act (Ausländerbeschäftigungsgesetz). It found that the chef did not fulfil the conditions to be a key worker as defined in section 2(5). 8. The applicant appealed against the refusal to the Vorarlberg LMS on 17 November 2004. She maintained in substance that the authority had failed to assess properly the evidence.

9. On 15 February 2005 the Vorarlberg LMS dismissed the applicant's appeal. It held that the submitted documents did not sufficiently prove her contention that the proposed chef fulfilled the conditions required to be a key worker or that the requested employment would secure existing jobs or create new jobs, as required by section 2(5) of the Aliens' Employment Act. His professional skills could not be seen as specific and extraordinary since any chef could with further training obtain a certificate in Ayurvedic cuisine. 10. The applicant filed a complaint with the Administrative Court on 31 March 2005 and requested an oral hearing. In her appeal the applicant maintained that the authorities had failed to assess the evidence properly and give appropriate reasons.

Had they done so they should have concluded that the person to be employed qualified as a key worker. On 7 June 2005 the Voralberg LMS submitted its comments. 11. On 24 April 2006 the Administrative Court dismissed the applicant's complaint. In accordance with section 39(2) of the Administrative Court Act (Verwaltungsgerichtshofgesetz) it also dismissed the applicant's request for an oral hearing as it found that it would not be likely to contribute to the clarification of the case. The decision was served on the applicant's counsel on 6 June 2006. 12. The Employment of Foreigners Act (Ausländerbeschäftigungs-gesetz) regulates a foreigner's access to the Austrian labour market.

Section 2 (5) of this act, as in force at the relevant time, reads as follows: “(5) Key workers are foreigners who have particular training or specific know- how and professional experience which are requested on the domestic labour market and who would receive for their employment a monthly gross salary of at least 60% of the maximum contribution level under Section 108 para. 3 of the General Social Security Act.

Moreover, at least one of the following conditions must be fulfilled: 1. the intended employment goes beyond the interest of the employing company and is of specific relevance for the region or the sector of the labour market concerned or 2. the intended employment fosters the creation of new employments and ensures the protection of existing employments or 3. the foreigner has a crucial influence on the management of the company (executive managerial post) or 4. the intended employment leads to a transfer of capital investment to Austria or 5. the foreigner is a university or polytechnics graduate or holds a certificate proving that he has accomplished a specially recognised training.” Further relevant provisions of that act can be found in the judgments in the cases of Jurisic and Collegium Mehrerau v. Austria (no. 62539/00, 27 July 2007) and Coorplan-Jenni GmbH and Hascic v. Austria (no. 10523/02, 27 July 2006). 13. Section 39(1) of the Administrative Court Act requires the Administrative Court to hold a hearing after its preliminary investigation of the case where the complainant has requested a hearing within the time-limit.

Section 39(2) (6) provides, however, that, notwithstanding such a request, the Administrative Court may decide not to hold a hearing if it is apparent from the written pleadings of the parties and the files relating to the previous proceedings that an oral hearing would not be likely to contribute to the clarification of the case and that the lack of a hearing would not be in breach of Article 6 of the Convention.