ULUTAS v. AUSTRIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 24883/04 de către Servat ULUTAS împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 6 decembrie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Președintele Rozakis Loucaides Doamna Vajić Kovler dna Steiner Hajiyev Spielmann judecători și dl. A. Wampach grefierul secțiunii adjuncte având în vedere cererea depusă la 18 iunie 2004, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului. După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Servet Ulutas, este un național turc născut în 1956 și trăiește în Hard. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl W.L. Weh, avocat practicant la Bregenz. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 martie 2001, reclamantul, care a petrecut cea mai mare parte a vieții sale în Austria, cu excepția unei perioade între 1996 și începutul anului 2001, a aplicat serviciului Bregenz pentru piața muncii ( Arbeitsmarktservice ) pentru o prelungire a certificatului său de scutire ( Befreiungsschein ) în temeiul Legii privind ocuparea forței de muncă extraterestre (EEA, Ausländerbeschäftungsgesetz La 11 octombrie 2001, serviciul pieței forței de muncă și-a respins cererea, menționând că reclamantul nu a îndeplinit cerința relevantă de angajare juridică continuă în Austria în ultimii patru ani, în temeiul articolului (c) alineatul (2) din AEA luată coroborat cu art. 6 alineatul (1) alineatul (3) din decretul nr. 1/80 al Consiliului de asociere instituit în temeiul Asociației Hotărârea dintre Comunitatea Europeană și Turcia. La 14 noiembrie 2001, Serviciul Vorarlberg pentru piața muncii a respins apelul reclamantului. Remarcand absența voluntară a reclamantului din Austria în ultimii cinci ani, a constatat că nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 6 alineatul (1) alineatul (3) și la art. 7 din decretul nr. 1/80. Se referă în acest sens la o hotărâre a Curții a Comunităților Europene (CEJ). La 28 decembrie 2001, reclamantul a depus o plângere la Curtea Administrativă (Verwaltungsgerichtshof ) și a susținut că hotărârea Serviciului de Muncire a pieței forței de muncă se bazează pe o stabilire insuficientă a faptelor, a aplicat în mod necorespunzător legea și a suferit deficiențe procedurale. El a susținut că hotărârea CEJ citată nu este comparabilă cu cazul său și a solicitat Curții de Administrație să solicite o hotărâre preliminară de către CEJ. La 20 noiembrie 2003, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului, având în vedere art. 39 alineatul (2) din Legea Curții Administrative, a respins cererea reclamantului de audiere. La 22 iunie 2006, Președintele Camerei a hotărât să comunice cererea. Reclamantul, reprezentat de avocat, a prezentat observațiile sale împreună cu afirmațiile sale juste de satisfacție în limba germană în termenul limită, împreună cu o cerere de acordare a utilizării limbii germane. Această cerere a fost refuzată de către președintele camerei. Prin scrisoarea din 12 decembrie 2006, avocatul reclamantului a fost informat în consecință și a fost solicitat să prezinte observațiile reclamantului și doar cererile de satisfacție într-una dintre limbile oficiale ale Curții. El nu a reacționat. Până la 26 septembrie 2007, avocatul reclamantului a fost avertizat că, în circumstanțe, Curtea ar putea elimina cazul din lista sa de cazuri. Scrisoarea a ajuns la avocatul reclamantului la 3 octombrie 2007. El nu a reacționat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție în legătură cu lipsa unei audieri în fața Curții administrative. De asemenea, s-a plâns că Curtea administrativă nu a solicitat o hotărâre preliminară de la CEJ fără a da motive. Curtea remarcă că reclamantul, reprezentat de avocat, nu și-a prezentat observațiile în răspuns într-una dintre limbile oficiale ale Curții în termenul stabilit. Nici nu a reacționat la scrisorile Curții din 12 decembrie 2006 și 26 septembrie 2007. Curtea reiterează termenele art. 37 § 1 din Convenție, care, în partea sa relevantă, se menționează după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție și în protocolul acestuia, este necesar.” Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea. Curtea constată că nu există motive de politică publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista de cazuri. André Wampach Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 24883/04

by Servet ULUTAS

against Austria

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 6

December 2007 as a Chamber composed of:

Mr

C.

Rozakis

,

President

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mr

A.

Kovler

,

Mrs

E.

Steiner

,

Mr

K.

Hajiyev

,

Mr

D.

Spielmann

,

judges

,

and Mr. A.

Wampach

,

Deputy

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 18 June 2004,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Servet Ulutas, is a Turkish national who was born in 1956 and lives in Hard. He was represented before the Court by Mr

W.L.

Weh, a lawyer practising in Bregenz. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador F.

Trauttmansdorff, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 16 March 2001 the applicant, who has spent the major part of his life in Austria with the exception of a period between 1996 and the beginning of 2001, applied to the Bregenz Labour Market Service (

Arbeitsmarktservice

) for an extension of his exemption certificate (

Befreiungsschein

) under the Employment of Aliens Act (EEA,

Ausländerbeschäftigungsgesetz

).

On 11 October 2001 the Labour Market Service dismissed his request. It noted that the applicant did not fulfil the relevant requirement of continuous legal employment in Austria during the past four years under section

4

(c)

(2) of the EAA taken in conjunction with Article 6 (1) (3) of decree no. 1/80 of the Association Council established under the

Association

Agreement between the European Community and Turkey.

On 14 November 2001 the Vorarlberg Labour Market Service dismissed the applicant’s appeal. Noting the applicant’s voluntary absence from Austria during the past five years, it found that he neither fulfilled the requirements of Article 6 (1) (3) nor Article 7 of decree no. 1/80. It referred in this regard to a judgment of the Court of Justice of the European Communities (ECJ).

On 28 December 2001 the applicant filed a complaint with the Administrative Court (

Verwaltungsgerichtshof

) and submitted that the Labour Market Service’s decision was based on an insufficient establishment of the facts, wrongly applied the law and suffered from procedural deficiencies. He submitted that the cited ECJ judgment was not comparable to his case and requested the Administrative Court to seek a preliminary ruling by the ECJ. He finally requested the Administrative Court to hold a hearing.

On 20 November 2003 the Administrative Court, giving extensive reasons and referring,

inter alia,

to further case-law of the ECJ, dismissed the applicant’s complaint. Relying on section 39(2) of the Administrative Court Act, it dismissed the applicant’s request for a hearing.

On 22 June 2006 the President of the Chamber decided to communicate the application. The applicant, represented by counsel, submitted his observations together with his just satisfaction claims in German within the time-limit together with a request to be granted the use of the German language. That request was refused by the President of the Chamber. By letter of 12 December 2006 the applicant’s counsel was informed accordingly and was requested to submit the applicant’s observations and just satisfaction claims in one of the Court’s official languages. He did not react.

By 26 September 2007, the applicant’s counsel was warned that in the circumstances the Court might strike the case out of its list of cases. The letter reached the applicant’s counsel on 3 October 2007. He did not react.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 of the Convention about the lack of a hearing before the Administrative Court. He also complained that the Administrative Court failed to seek a preliminary ruling from the ECJ without giving reasons.

THE LAW

The Court notes that the applicant, represented by counsel, failed to submit his observations in reply in one of the Court’s official languages within the time-limit fixed. Nor did he react to the Court’s letters of 12

December 2006 and 26 September 2007.

The Court reiterates the terms of Article 37 § 1 of the Convention which, in its relevant parts, reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

Having regard to the circumstances of the case, the Court concludes that the applicant does not intend to pursue his application. The Court finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

André

Wampach

Christos

Rozakis

Deputy Registrar

President