CALMUC c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 77208/01 prezentată de Dumitra Calmuc împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 15 decembrie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată mai sus la 27 martie 2001, După ce a deliberat în acest sens, pronunță cauza următoare: reclamanta, domnul Dumitra Calmuc, este un cetățean român, născut în 1920 și rezident în Brașov. Guvernul român (adică mai mult decât atât) a fost reprezentat de agentul său, dl Razvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Recurenta susținea o lipsă de acces la o instanță pentru a se vedea judecarea cererii sale de despăgubire pentru partea demolată și degradarea unei clădiri confiscate de către statul comunist și care i-a fost restituită de către autorități după 1989. La 20 noiembrie 2008, Curtea a decis să comunice cererea guvernului, sub aspectul art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. La 20 martie 2009, guvernul a transmis grefei observațiile sale privind admisibilitatea și fondul cererii, susținând în special că, la 23 ianuarie 2006, autoritățile locale au informat reclamanta cu privire la faptul că cererea sa a fost primită și că Comisia Centrală pentru Despăgubiri (Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile, care a fost luat în mod abuziv de la 6 martie 1945 până la 22 decembrie 1989), era în prezent competentă în acest caz. Observațiile guvernului au fost adresate reclamantului la 30 martie 2009, care a fost invitată să își prezinte observațiile ca răspuns înainte de 12 mai 2009. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 3 martie 2009, primită de recurentă la 10 martie 2009, Curtea l-a invitat să desemneze un reprezentant. Printr-o a doua scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 27 mai 2009, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost luat în considerare și că a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. Aceasta a indicat că, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, ea putea șterge o cerere din rol atunci când, ca în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea. Până în prezent, recurenta nu a dat curs notificărilor Curții, ultima sa comunicare dată, într-adevăr, din 22 februarie 2006. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Prezidențial

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

77208/01

présentée par Dumitra CALMUC

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 15 décembre 2009 en une chambre composée de

:

Josep Casadevall,

président,

Elisabet Fura,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ann Power,

juges,

et de Santiago Quesada,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 27 mars 2001,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

PROCÉDURE

La requérante, M

me

Dumitra Calmuc, est une ressortissante roumaine, née en 1920 et résidant à Brașov. Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.

La requérante alléguait un manque d’accès à un tribunal pour voir juger sa demande d’indemnisation pour la partie démolie et la dégradation d’un immeuble confisqué par l’Etat communiste et qui lui avait été restitué par les autorités après 1989.

Le 20 novembre 2008, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement, sous l’angle des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n

o

1.

Le 20 mars 2009, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le fond de la requête, faisant notamment valoir que le 23 janvier 2006, les autorités locale avaient informé la requérante du fait que sa demande avait été accueillie et que la Commission Centrale pour les dédommagements (loi n

o

10/2001 sur le régime juridique des biens immeubles pris abusivement par l’Etat entre le 6

mars 1945 et le 22

décembre 1989) était désormais compétente en l’espèce. Les observations du Gouvernement ont été adressées à la partie requérante le 30

mars 2009, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 12 mai 2009.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 3 mars 2009, reçue par la requérante le 10 mars 2009, la Cour l’a invité à désigner un représentant.

Par une seconde lettre recommandée avec accusé de réception du 27 mai 2009, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’avait été sollicité. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête.

A ce jour, la requérante n’a pas donné suite aux notifications de la Cour, sa dernière communication datant, en effet, du 22 février 2006.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la requérante n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1

in fine

, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Greffier

Président