CtEDO 05.01.2010 Auto

CHERVENYAKOVA v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
05.01.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CHERVENYAKOVA v. BULGARIA (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CINTIMEA SECȚIUNE PARTICIPALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 42953/2006, de către Kamelia Aleksandrova CHERVENYAKOVA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 5 ianuarie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 11 octombrie 2006, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Kamelia Aleksandrova Chervenyakova, este un național bulgar care s-a născut în 1968 și locuiește în Pretoria, Republica Africa de Sud. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 ianuarie 1997, investigatorul a deschis o anchetă preliminară împotriva reclamantului în legătură cu furt. La 10 aprilie 1997, procurorul de district a ordonat detenția reclamantului în timpul depus în reținere. La 4 iunie 1997, Serviciul Național de Securitate a informat investigatorul că, la 29 ianuarie 1997, reclamantul a părăsit țara, zburând spre Republica Africa de Sud. La 4 noiembrie 1997, procurorul a păstrat procedurile din cauza faptului că reclamantul nu a fost găsit. Potrivit reclamantului a aflat despre procedurile din septembrie 2000, se pare că în legătură cu cererea sa adresată consulatului bulgar din Pretoria pentru un nou pașaport. A fost informată despre refuzul de a-i emite un pașaport la 4 decembrie 2000. La 22 noiembrie 2001, după ce avocatul reclamantului a solicitat să continue procedura, tribunalul de district a revocat ordinul procurorului din 4 noiembrie 1997 și a transferat cazul procurorului pentru o anchetă suplimentară. În perioada februarie 2002 – octombrie 2003 investigația a fost încheiată de trei ori și trimisă procurorului care, în fiecare ocazie, l-a trimis cu instrucțiuni de anchetă suplimentară. La 27 ianuarie 2004, avocatul reclamantului a depus o cerere în temeiul articolului 239a din Codul de Procedură Penală din 1974 (CCP) Curtea Sofia City pentru a accelera procedura. La 27 mai 2004, procurorul a adus o acuzație Curții din Sofia. Între octombrie 2004 și octombrie 2006, Curtea a organizat șapte audieri. Unul a amânat ca expert și martori nu a apărut, iar altul pentru că al doilea avocat al reclamantului nu a putut participa. Două audieri au fost amânate ca urmare a unor martori care nu au fost convocați în mod corespunzător și alți doi, deoarece locul unde sunt martori nu erau cunoscute. La 15 noiembrie 2006, instanța a pronunțat o altă audiere și în aceeași zi și-a pronunțat hotărârea, hotărând că reclamantul nu este vinovat. Procurorul a interzis. Curtea de apel a avut o audiere la 23 aprilie 2007 și la 11 mai 2007 a susținut hotărârea instanței de judecată inferioară. Procedura privind neemiterea unui pașaport bulgar La 31 ianuarie 1997, investigatorul a trimis Ministerului Afacerilor Interne o propunere de a impune o măsură de „nu emiterea unui pașaport bulgar” pe baza faptului că o anchetă preliminară a fost deschisă împotriva ei, unde a fost necunoscută, și a avut intenția de a părăsi țara. Într-o dată neespecificată, Ministerul Afacerilor Interne a emis un ordin în acest sens. La 4 decembrie 2000, reclamantul, care a fost în Africa de Sud, a fost informat cu privire la refuzul Ministerului Afacerilor Interne de a-i furniza un pașaport din cauza unei proceduri penale în așteptare împotriva ei. La 6 decembrie 2001, avocatul reclamantului a solicitat instanței să ridice interdicția privind emiterea unui pașaport, care a fost trimis procurorului ca autoritate competentă. La 25 martie 2002, procurorul a impus o „prohibiție de a părăsi țara” reclamantului în conformitate cu noua dispoziție a articolului 153a din CCP, declarând că, în timpul procedurii, reclamantul s-ar fi putut întoarce în Bulgaria, că a fost acuzată de comisia unei infracțiuni grave și până în acel moment ea s-a absonat. Pe baza ordinului procurorului, Ministerul Afacerilor Interne a impus o nouă interdicție privind eliberarea unui pașaport și a revocat cel anterior. La 19 mai 2004, în răspunsul la o cerere a reclamantului, procurorul a refuzat să ridice interdicția de a părăsi țara din cauza faptului că reclamantul a părăsit Bulgaria la scurt timp după presupusa comisie a infracțiunii și până în acel moment s-a absonat. Între iunie 2005 și septembrie 2005 și aprilie 2006 – octombrie 2006 reclamantul a trimis o serie de cereri la urmărirea penală, plângând, printre altele, de neemiterea documentelor bulgare și cerând revocarea ordinului de detenție. La 17 octombrie 2006, instanța a revocat ordinul de detenție și interdicția de a părăsi țara. COMPLAINTE Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția cu privire la durata procedurii penale împotriva ei. Reclamantul se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 3 litera (d) că instanța a refuzat să examineze unele dintre martorii ei. Reclamantul se plânge în continuare că nu a fost eliberată cu un pașaport bulgar, invocand în substanță art. 8 și art. 2 din Protocolul nr. 4. HOTĂRÂREA Denumirea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind lungimea presupusă excesivă a procedurii penale Reclamantul se plânge de lungimea excesivă a procedurii penale împotriva ei. art. 6 § 1 din Convenție prevede, după caz: "În determinarea ..., orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un moment rezonabil de [a] ... tribunal ... " Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Curtea a examinat restul plângerilor reclamantei, astfel cum a fost depuse de ea. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate au fost de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantei privind durata procedurii penale (art. 6 § 1); declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Președintele grefierului Peer Lorenzen

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă