CHERVENYAKOVA v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
CHERVENYAKOVA v. BULGARIA (CtEDO, 2010)
A cincea secțiune decizia nr. 42953/06, de către Kamelia Aleksandrova CHERVENYAKOVA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 2 noiembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Rait Maruste, președinte, Karel Jungwiert, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 11 octombrie 2006, având în vedere decizia parțială din 5 ianuarie 2010, având în vedere textul declarației unilaterale ale Guvernului făcute în vederea soluționării cererii, având în vedere observațiile reclamantului cu privire la declarația unilaterală a Guvernului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Kamelia Aleksandrova Chervenyakova, este un național bulgar care s-a născut în 1968 și locuiește în Pretoria, Republica Africii de Sud. Guvernul bulgar („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna R. Nikolova, Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 ianuarie 1997, investigatorul a deschis o anchetă preliminară împotriva reclamantului în legătură cu furt. La 10 aprilie 1997, procurorul de district a ordonat detenția reclamantului în timpul depus în reținere. La 4 iunie 1997, Serviciul Național de Securitate a informat investigatorul că, la 29 ianuarie 1997, reclamantul a părăsit țara, zburând spre Republica Africa de Sud. La 4 noiembrie 1997, procurorul a păstrat procedurile din cauza faptului că reclamantul nu a fost găsit. Potrivit reclamantului a aflat despre procedurile din septembrie 2000, se pare că în legătură cu cererea sa adresată consulatului bulgar din Pretoria pentru un nou pașaport. A fost informată despre refuzul de a-i emite un pașaport la 4 decembrie 2000. La 22 noiembrie 2001, după ce avocatul reclamantului a solicitat să continue procedura, Curtea de district a revocat ordinul procurorului din 4 noiembrie 1997 și a transferat cazul procurorului pentru o anchetă suplimentară. În perioada cuprinsă între februarie 2002 și octombrie 2003, investigația a fost încheiată de trei ori și trimisă procurorului care, în fiecare ocazie, l-a trimis cu instrucțiuni de anchetă suplimentară. La 27 ianuarie 2004, avocatul reclamantului a depus o cerere în conformitate cu art. 239a din Codul de Procedință Penală din 1974 la Curtea Sofia City pentru a accelera procedurile. La 27 mai 2004, procurorul a adus o acuzație Curții din Sofia. Între octombrie 2004 și octombrie 2006, Curtea a organizat șapte audieri. Unul a amânat ca expert și martori nu a apărut, iar altul pentru că al doilea avocat al reclamantului nu a putut participa. Două audieri au fost amânate ca urmare a unor martori care nu au fost convocați în mod corespunzător și alți doi, deoarece locul unde sunt martori nu erau cunoscute. La 15 noiembrie 2006, Curtea a pronunțat o altă audiere și în aceeași zi și-a pronunțat hotărârea, hotărând că reclamantul nu este vinovat. Procurorul a interzis. Curtea de apel din Sofia a pronunțat o audiere la 23 aprilie 2007 și la 11 mai 2007 a susținut hotărârea instanței de judecată inferioară. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva ei. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale. La 14 iulie 2010, Curtea a primit o declarație unilaterală a guvernului făcută în vederea soluționării cererii. [...] Guvernul dorește să exprime [...] recunoașterea acesteia a duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care reclamanții au fost implicați în sensul articolului 6 § 1 din convenție. Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului doamna Kamelia Chervenyakova suma de 1,800 EUR pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi convertite în levii bulgare la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care pot fi taxabile reclamantului. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din [Convenția]. [...] În răspunsul său scris din 24 august 2010, reclamantul a declarat dezacordul cu suma propusă. Curtea reamintește că art. 37 § 1 litera (c) din Convenție îi permite să tragă un caz din lista sa, în cazul în care: [...] din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cauzei (a se vedea Tahsin Acar v. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI). Având în vedere recunoașterile prezentate în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării prezentei cereri, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c). Având în vedere jurisprudența sa extinsă și clară privind durata procedurilor penale, inclusiv în cazurile împotriva Bulgariei (a se vedea, de exemplu, Osmanov și Yuseinov c. Bulgaria , nr. 54178/00 și 59901/00 , 23 septembrie 2004, Balabanov c. Bulgaria , nr. 70843/01 , 3 iulie 2008 și Yankov și Manchev c. Bulgaria , , nr. 27207/04 și 15614/05, 22 octombrie 2009), Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele acestuia, nu necesită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Stephen Phillips Rait Maruste Președintele adjunct al grefierului