Chervenyakova împotriva Bulgariei

A cincea secțiune decizia nr. 42953/06, de către Kamelia Aleksandrova CHERVENYAKOVA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 2 noiembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Rait Maruste, președinte, Karel Jungwiert, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 11 octombrie 2006, având în vedere decizia parțială din 5 ianuarie 2010, având în vedere textul declarației unilaterale ale Guvernului făcute în vederea soluționării cererii, având în vedere observațiile reclamantului cu privire la declarația unilaterală a Guvernului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Kamelia Aleksandrova Chervenyakova, este un național bulgar care s-a născut în 1968 și locuiește în Pretoria, Republica Africii de Sud.

Guvernul bulgar („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna R. Nikolova, Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 ianuarie 1997, investigatorul a deschis o anchetă preliminară împotriva reclamantului în legătură cu furt. La 10 aprilie 1997, procurorul de district a ordonat detenția reclamantului în timpul depus în reținere. La 4 iunie 1997, Serviciul Național de Securitate a informat investigatorul că, la 29 ianuarie 1997, reclamantul a părăsit țara, zburând spre Republica Africa de Sud. La 4 noiembrie 1997, procurorul a păstrat procedurile din cauza faptului că reclamantul nu a fost găsit. Potrivit reclamantului a aflat despre procedurile din septembrie 2000, se pare că în legătură cu cererea sa adresată consulatului bulgar din Pretoria pentru un nou pașaport.

A fost informată despre refuzul de a-i emite un pașaport la 4 decembrie 2000. La 22 noiembrie 2001, după ce avocatul reclamantului a solicitat să continue procedura, Curtea de district a revocat ordinul procurorului din 4 noiembrie 1997 și a transferat cazul procurorului pentru o anchetă suplimentară. În perioada cuprinsă între februarie 2002 și octombrie 2003, investigația a fost încheiată de trei ori și trimisă procurorului care, în fiecare ocazie, l-a trimis cu instrucțiuni de anchetă suplimentară. La 27 ianuarie 2004, avocatul reclamantului a depus o cerere în conformitate cu art. 239a din Codul de Procedință Penală din 1974 la Curtea Sofia City pentru a accelera procedurile. La 27 mai 2004, procurorul a adus o acuzație Curții din Sofia.

Între octombrie 2004 și octombrie 2006, Curtea a organizat șapte audieri. Unul a amânat ca expert și martori nu a apărut, iar altul pentru că al doilea avocat al reclamantului nu a putut participa. Două audieri au fost amânate ca urmare a unor martori care nu au fost convocați în mod corespunzător și alți doi, deoarece locul unde sunt martori nu erau cunoscute. La 15 noiembrie 2006, Curtea a pronunțat o altă audiere și în aceeași zi și-a pronunțat hotărârea, hotărând că reclamantul nu este vinovat. Procurorul a interzis. Curtea de apel din Sofia a pronunțat o audiere la 23 aprilie 2007 și la 11 mai 2007 a susținut hotărârea instanței de judecată inferioară. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva ei.

HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale. La 14 iulie 2010, Curtea a primit o declarație unilaterală a guvernului făcută în vederea soluționării cererii. [...] Guvernul dorește să exprime [...] recunoașterea acesteia a duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care reclamanții au fost implicați în sensul articolului 6 § 1 din convenție. Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului doamna Kamelia Chervenyakova suma de 1,800 EUR pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi convertite în levii bulgare la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care pot fi taxabile reclamantului.

Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din [Convenția]. [...] În răspunsul său scris din 24 august 2010, reclamantul a declarat dezacordul cu suma propusă. Curtea reamintește că art. 37 § 1 litera (c) din Convenție îi permite să tragă un caz din lista sa, în cazul în care: [...] din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cauzei (a se vedea Tahsin Acar v. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI).

Având în vedere recunoașterile prezentate în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării prezentei cereri, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c). Având în vedere jurisprudența sa extinsă și clară privind durata procedurilor penale, inclusiv în cazurile împotriva Bulgariei (a se vedea, de exemplu, Osmanov și Yuseinov c. Bulgaria , nr. 54178/00 și 59901/00 , 23 septembrie 2004, Balabanov c. Bulgaria , nr. 70843/01 , 3 iulie 2008 și Yankov și Manchev c. Bulgaria , , nr. 27207/04 și 15614/05, 22 octombrie 2009), Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele acestuia, nu necesită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.

Stephen Phillips Rait Maruste Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 42953/06 by Kamelia Aleksandrova CHERVENYAKOVA against Bulgaria The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2 November 2010 as a Committee composed of: Rait Maruste, President, Karel Jungwiert, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 11 October 2006, Having regard to the partial decision of 5 January 2010, Having regard to the text of the Government’s unilateral declaration made with a view to resolving the application, Having regard to the applicant’s comments on the Government’s unilateral declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Kamelia Aleksandrova Chervenyakova, is a Bulgarian national who was born in 1968 and lives in Pretoria, Republic of South Africa.

The Bulgarian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mrs R. Nikolova of the Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 31 January 1997 the investigator opened a preliminary investigation against the applicant in connection with a theft. On 10 April 1997 the district prosecutor ordered the applicant’s detention on remand. On 4 June 1997 the National Security Service informed the investigator that on 29 January 1997 the applicant had left the country, flying to the Republic of South Africa. On 4 November 1997 the prosecutor stayed the proceedings on the ground that the applicant had not been found. According to the applicant she learned about the proceedings in September 2000, apparently in relation with her request to the Bulgarian consulate in Pretoria for a new passport.

She was informed about the refusal to issue her a passport on 4 December 2000. On 22 November 2001, after the applicant’s lawyer had asked for the proceedings to be continued, the District Court revoked the prosecutor’s order of 4 November 1997 and transferred the case to the prosecutor for further investigation. In the period between February 2002 and October 2003 the investigation was concluded three times and sent to the prosecutor who on each occasion remitted it with instructions for further investigation. On 27 January 2004 the applicant’s lawyer filed a request under Article 239a of the Code of Criminal Procedure of 1974 to the Sofia City Court to speed up the proceedings. On 27 May 2004 the prosecutor brought an indictment to the Sofia City Court.

Between October 2004 and October 2006 the court held seven hearings. It postponed one as an expert and witnesses had failed to appear, and another because the applicant’s second lawyer could not attend. Two hearings were postponed as a result of witnesses not being properly summoned and another two because the whereabouts of witnesses were not known. On 15 November 2006 the court held another hearing and on the same day delivered its judgment, finding the applicant not guilty. The prosecutor appealed. The Sofia Appellate Court held a hearing on 23 April 2007 and on 11 May 2007 upheld the lower court’s judgment. COMPLAINT The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the criminal proceedings against her.

THE LAW The applicant complained under Articles 6 § 1 of the Convention about the length of the criminal proceedings. On 14 July 2010 the Court received a unilateral declaration from the Government made with a view to resolving the application. The declaration, in particular, read: “[...] The Government hereby wish to express [...] its acknowledgment of the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicants was involved within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention. Consequently, the Government are prepared to pay to the applicant Ms Kamelia Chervenyakova the amount of 1,800 EUR which they consider reasonable in the light of the Court’s case law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be converted into Bulgarian levs at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be chargeable to the applicant.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the [Convention]. [...] In her written reply dated 24 August 2010 the applicant stated her disagreement with the proposed amount. The Court recalls that Article 37 § 1 (c) of the Convention enables it to strike a case out of its list where: “[...] for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. The Court also recalls that in certain circumstances it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objection) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

Having regard to the acknowledgements contained in the Government’s declaration, as well as to the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the present application, within the meaning of Article 37 § 1(c). In view of its extensive and clear case law on length of criminal proceedings, including in cases brought against Bulgaria (see, for example, Osmanov and Yuseinov v. Bulgaria , nos. 54178/00 and 59901/00, 23 September 2004, Balabanov v. Bulgaria , no. 70843/01, 3 July 2008 and Yankov and Manchev v. Bulgaria , nos.

27207/04 and 15614/05, 22 October 2009), the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Stephen Phillips Rait Maruste Deputy Registrar President