CtEDO 12.01.2010 Auto

SINDICATUL LIBER SOLECTRON v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
12.01.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SINDICATUL LIBER SOLECTRON v. ROMANIA (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

13 ianuarie 2010 TERZA SECȚIUNE Cerere nr. 27921/07, de către UNIUNEA COMERCIALĂ SOLECTRONă împotriva României, depusă la 13 iunie 2007 DECLARAREA FACTELOR FACTOARE Reclamantul este un sindicat din Timișoara care a fost înregistrat în Registrul Entităților Legale deținute de Tribunalul de Primă Instanță Timișoara. Denumirea sa în română este Sindicatul Liber “Solectron” . Cererea a fost depusă în numele său de dl Lucian-Ioan Malea, liderul sindicatului. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost depusă de sindicatul solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un sindicat independent înființat în cadrul societății SC Solectron S.R.L. („societatea”) și afiliat la o organizație sindicală reprezentătoare a filialei. La 10 aprilie 2006, sindicatul reclamant a depus o cerere la Tribunalul de Primă Instanță Timișoara care solicită recunoașterea dreptului său de reprezentare la nivelul societății. La 26 aprilie 2006, Tribunalul de Primă Instanță a respins această cerere. Curtea a dat apoi o interpretare gramaticală a dispozițiilor juridice relevante și a concluzionat că art. 18 § 3 din Legea nr. 143/1997 a introdus un criteriu suplimentar pentru reprezentarea celor prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. (c) din Legea nr. 130/1996 (a se vedea dreptul intern relevant, mai jos), nu unul alternativ. Curtea a recunoscut că sindicatul reclamant are statutul juridic și a fost afiliat unei organizații sindicale reprezentative a filialei. Cu toate acestea, având doar opt membri din 2.234 de angajați ai societății, instanța a decis că sindicatul reclamant nu a îndeplinit toate cele trei criterii cumulative necesare pentru reprezentare. Sindicatul reclamant a apelat, susținând că art. 18 § 3 a stabilit două cerințe alternative de reprezentare. La 22 ianuarie 2007, Curtea județului Sibiu, prin o decizie finală, a respins acest recurs, având în vedere interpretarea dată de instanța inferioară ca fiind corectă logică și grammatic. În cazul în care legislatorul ar fi avut intenția de a considera afiliarea unei organizații sindicale reprezentative ca fiind o condiție alternativă, aceasta ar fi angajat o conjuncție disjunctivă, cum ar fi „sau”, și nu ar fi folosit expresia „și, de asemenea, dacă” (precum Și legislația internă relevantă art. 17 § 1 litera (c) din Legea nr. 130 din 16 octombrie 1996 privind acordurile colective de muncă prevede că, în cadrul negocierilor privind acordurile colective de muncă, la nivelul societății, o organizație sindicală care îndeplinește cumulativ următoarele două condiții: are statutul juridic ca organizație sindicală și aderarea sa reprezintă cel puțin o treime din numărul total de angajați. Legea nr. 143 din 24 iulie 1997 a completat Legea nr. 130/1996. Printre altele, a introdus art. 18 § 3, care se menționează după cum urmează: „Organizările sindicale din cadrul unei societăți sunt reprezentative în cazul în care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 17 §§ 1 litera (c), precum și în cazul în care sunt afiliate la o organizație sindicală reprezentătoare de sucursale.” La 21 ianuarie 2008, plenaria Curții Înalte de Casare și Justiție a pronunțat o hotărâre care exprimă o interpretare unitară și aplicarea legii (recurs în interesul legii Procurorul general a solicitat Curții Înalte să se pronunțe cu privire la interpretarea și aplicarea articolelor 17 § 1 litera (c) și 18 § 3 din Legea nr. 130/1996 a republicat, în ceea ce privește criteriile solicitate de un sindicat pentru a obține reprezentare la nivelul societății. Curtea Înaltă a recunoscut că instanțele nu au o abordare unitară în ceea ce privește aplicarea acestor dispoziții juridice, deoarece unele dintre ele au considerat că condițiile prevăzute la art. 17 alineatul (1) litera (c) și la art. 18 alineatul (3) sunt cumulative, în timp ce altele au considerat că acestea sunt alternative. Curtea Înaltă a stat că numai cele din urmă au interpretat și aplicat corect legea, deoarece sensul exact al expresiei „și, de asemenea, dacă” ( precumși ) este o condiție alternativă. În plus, a considerat că intenția legislatorului era de a acorda reprezentare la nivelul societății unui sindicat, în ciuda faptului că nu avea numărul de angajați solicitat în temeiul articolului 17 § 1 litera (c), și de a permite sindicatului să participe la negocierea colectivă cu angajatorul. Curtea Constituțională a adoptat același punct de vedere într-o decizie din 18 aprilie 2000. Sindicatul reclamant s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura era nedreaptă și a durat prea mult. Sindicatul reclamant s-a plâns în temeiul articolului 11 din Convenție că, în ciuda faptului că a fost afiliată unei organizații sindicale reprezentative a filialei, instanțele interne i-au refuzat dreptul de a reprezenta membrii săi la nivelul societății și, prin urmare, de a apăra drepturile și interesele acestora. A existat vreo interferență cu libertatea de asociere a reclamantului, în sensul articolului 11 § 1 din Convenție (a se vedea Demir și Baykara c. Turcia [GC], nr. 34503/97, § 154, 12 noiembrie 2008)? Dacă este cazul, a fost că interferența prescrisă de lege și necesară în temeiul articolului 11 § 2? Guvernul este invitat să prezinte o copie a hotărârii nr. 151 din 19 Ianuarie 2000 a Curții Înalte de Casare și Justiție, menționată în hotărârea din 26 aprilie 2006 a Tribunalului de Primă Instanță Timișoara.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă