ZUBCZEWSKI v. SWEDEN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
ZUBCZEWSKI v. SWEDEN (CtEDO, 2010)
Reclamantul, dl Andrzej Zubczewski, este un cetățean suedez născut în 1939 și trăiește în Spania. Guvernul suedez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl B. Sjöberg, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Se pare că el a avut dreptul numai la așa-numita pensie suplimentară, care o parte depinde de statutul civil al persoanei pensionate. În 2002, la vârsta de șasezeci și trei ani, reclamantul s-a căsătorit. În consecință, în conformitate cu Legea privind pensiile de vârstă veche (Lagen om inkomstgrundadålderspension, 1998:674 – în continuare „Legea din 1998”), la 27 iunie 2003, Oficiul de Asigurare Socială (försäkrings-kassan) din Gotland a hotărât să reducă pensia reclamantului. Se pare că reclamantul a primit 9,136 coroane suedeze (SEK) pe lună după aceea, în loc de anteriorul 9.648 coroane secundare pe lună, o reducere a 512 coroane secundare pe lună (aproximativ 50 euro). El a declarat că, după căsătorie, pensia sa a fost mai mică decât atunci când era singur, deși acum el a trebuit să sprijine două persoane, deoarece soția sa nu are nici un venit. Biroul de Asigurare Socială a respins plângerea după revizuire la 10 noiembrie 2003. Reclamantul a introdus litigiul în fața Curții Administrative a Județeanului (länsrätten) din Gotland, susținând că Legea din 1998 este discriminatorie, illogică și contrară principiilor juridice și drepturilor omului. Prin hotărârea din 31 martie 2004, Curtea de Administrație a Județeanului a constatat împotriva reclamantului, printre altele, afirmant următoarele: „[Reclamantul] a interogat în consecință [1998], deoarece diferă între pensionari căsătoriți și necăsătoriți și afirmă că aceasta încălcă, printre altele, drepturile omului. Curtea Administrativă a Județeanului constată totuși că căsătoria este o instituție reglementată de lege care are cu ea alte drepturi și obligații decât cele referitoare la persoane necăsătorite. Având în vedere și observațiile [reclamantului], Curtea de Administrație a Județeanului nu poate constata că legea [1998], astfel cum a fost contestată, este, în mod evident, contrar unei norme de drept fundamental sau de alt statut superior sau constată că adoptarea legii nu are în vedere în mod semnificativ reglementarea stabilită. Prin urmare, Curtea de Administrație a Județeanului trebuie să aplice respectiva lege. Deoarece [reclamantul] este căsătorit, Oficiul de Asigurări Sociale și-a calculat în mod echitabil pensia ca pentru un pensionar căsătorit. Prin urmare, recursul este respins.” 9. Cererea reclamantului de concediu de recurs împotriva hotărârii a fost refuzată de Curtea Administrativă de Apel (kammarrätten) la Stockholm la 18 ianuarie 2005 și de Curtea Supremă de Administrație (Regeringsrätten) la 18 octombrie 2007. 10. În temeiul Legii din 1998, persoanele născute între 1938 și 1953 sunt, sub rezerva anumitor criterii îndeplinite, cu dreptul la două tipuri de pensii după pensionare, la pensia de venit („inkomstpension”), reglementate de capitolul 5 din lege și la pensia suplimentară („tilläggspension”), reglementată de capitolul 6. 11. Pensiunea de venit, la care se pare că reclamantul nu avea dreptul, se bazează pe cât de mult o persoană a rezervat pentru pensia sa în timpul lucrării și speranța de viață pentru persoanele născute într-un an specific. 12. Pensiunea suplimentară, care este în cauză în acest caz, este constituită din două părți, definite în capitolul 6, secțiunea 2 din Legea din 1998: „Cu excepția cazului în care nu se indică altfel în art. 3-7, pensia suplimentară anuală se ridică la un total de 1. 60% din produsul sumei de bază a prețurilor [prisbasbeloppet] pentru anul în cauză în conformitate cu Legea privind asigurările sociale [Lagen om allmän försäkring, 1962:381] și punctele de pensie medii câștigate de persoana care are dreptul la pensie sau, dacă punctele de pensie au fost câștigate de peste 15 ani, media celor 15 puncte mai înalte și 2. 96% din valoarea de bază a prețurilor pentru anul în cauză în temeiul Legii privind asigurările sociale sau, dacă persoana este căsătorită, 78,5% din această sumă de bază.”