ÜRKÜT v. TÜRKİYE

Publicat pe 26 februarie 2024 Secțiunea a doua Cerere nr. 17795/22 Ali ÜRKÜT împotriva Türkiye introdusă la 24 martie 2022, comunicată la 6 februarie 2024 La momentul faptei, reclamantul era membru al Comitetului executiv al Partidului Democrat al popoarelor (HDP). Cererea se referă la plasarea și menținerea în detenție provizorie a reclamantului în cadrul unei anchete penale deschise împotriva sa pentru apartenența la o organizație teroristă, și anume PKK (parte a lucrătorilor kurzi, organizație armată ilegală). La 2 noiembrie 2020, reclamantul sesizează Curtea Constituțională cu privire la o acțiune individuală. La data la care a fost introdusă prezenta cerere, acțiunea individuală a persoanei în cauză era încă în curs de desfășurare în fața Curții Constituționale.

În fața Curții, reclamantul denunță o încălcare a articolului 5 alineatul (1), (3) și (4) și a articolelor 10, 11 și 18 din Convenție. A fost reținut și ținut în custodia provizorie cu încălcarea art. 5 alin. (1) din Convenție?

Mai exact, dovezile conținute în dosar în momentul plasării și menținerii în detenție au fost suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că acesta ar fi putut comite infracțiunile care i-au fost reproșate ( § 46-55, 31 mai 2016 și Yüksel și alții, Turcia, nr. 55835/09 și alte 2 §§ 51-60, 31 mai 2016) Instanțele interne au dat motive relevante și suficiente pentru a justifica reținerea provizorie a reclamantului, în conformitate cu art. 5 alineatul (3) din convenție În plus, durata detenției provizorii a lalui a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul aceluiași alineat din art. 5 din Convenția Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr 23755/07, § 102, 5 iulie 2016) Reclamantul avea la dispoziție, în conformitate cu art. 5 alin. 4 din Convenție, o procedură efectivă prin care putea contesta legalitatea deținerii sale?

În special: L 53413/11, §§ 71-75, 8 iulie 2014) Procedura în fața Curții Constituționale prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale provizorii a fost conformă cu cerințele prevăzute la art. 5 alineatul (4) din convenție? În special, durata acestei proceduri era compatibilă cu condiția de termen scurt a acestui articol (Kavala c. Turcia, 28749/18, §§ 176-196, 10 decembrie 2019) A fost afectată libertatea de exprimare și/sau de asociere și de întrunire pașnică a reclamantului, în sensul articolelor 10 și 11 din convenție?

În acest caz, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară într-o societate democratică (a se vedea mutatis mutandis Nedim Șener c. Turcia, n 38270/11, §§ 92-119, 8 iulie 2014 și Lütfiye Zémoich et alte c. Turcia, nr. 36443/06, §§ 44-58, 14 aprilie 2015) S-a aplicat privarea de libertate impusă reclamantului în prezenta cauză, pretinsă a fi conformă cu articolele 5, 10 și 11 din convenție, cu încălcarea articolului 18 din convenție, în alt scop decât cel prevăzut de articolele menționate anterior (Rasul Jafarov c. Azerbaidjan, n 69981/14, § 153 163, 17 martie 2016)

Publié le 26 février 2024

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 17795/22 Ali ÜRKÜT contre la Türkiye introduite le 24 mars 2022 communiquée le 6 février 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

À l’époque des faits le requérant était membre du comité exécutif du parti démocratique des peuples (HDP). La requête concerne le placement et le maintien en détention provisoire du requérant dans le cadre d’une enquête pénale ouverte à son encontre pour appartenance à une organisation terroriste, à savoir le PKK (Parti des travailleurs kurdes, organisation armée illégale). Le 2 novembre 2020, le requérant saisit la Cour constitutionnelle d’un recours individuel. À la date d’introduction de la présente requête, le recours individuel de l’intéressé était toujours pendant devant la Cour constitutionnelle. Devant la Cour, le requérant dénonce une violation de l’article 5 §§ 1, 3 et 4 et des articles 10, 11 et 18 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été mis et maintenu en détention provisoire en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? Plus spécifiquement, les preuves contenues dans le dossier au moment du placement et du maintien en détention de l’intéressé étaient-elles suffisantes pour persuader un observateur objectif que celui-ci avait pu commettre les infractions qui lui étaient reprochées ( Mergen et autres c. Turquie , n os 44062/09 et 4 autres, §§ 46-55, 31 mai 2016, et Yüksel et autres c. Turquie , n os 55835/09 et 2 autres, §§ 51-60, 31 mai 2016) ? 2. Les juridictions internes ont-elles donné des raisons pertinentes et suffisantes pour justifier la détention provisoire du requérant, conformément à l’article 5 § 3 de la Convention ? En outre, la durée de la détention provisoire de l’intéressé était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens du même paragraphe de l’article 5 de la Convention ( Buzadji c. République de Moldova [GC], n o 23755/07, §§ 84 ‑ 102, 5 juillet 2016) ? 3. Le requérant avait-il à sa disposition, conformément à l’article 5 § 4 de la Convention,

une procédure effective au travers de laquelle il pouvait contester la légalité de sa détention ? Plus particulièrement : a) L’impossibilité pour le requérant et ses représentants d’accéder au dossier d’enquête a-t-elle privé l’intéressé de la possibilité de contester effectivement son placement et son maintien en détention provisoire ( Șık c. Turquie , n o 53413/11, §§ 71-75, 8 juillet 2014) ? b) La procédure devant la Cour constitutionnelle par laquelle le requérant a cherché à contester la légalité de sa détention provisoire était-elle conforme aux exigences de l’article 5 § 4 de la Convention ? En particulier, la durée de cette procédure était-elle compatible avec la condition de « bref délai » de cet article ( Kavala c. Turquie , n o 28749/18, §§ 176-196, 10 décembre 2019) ? 4. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression et/ou d’association et de réunion pacifique du requérant, au sens des articles 10 et 11 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire dans une société démocratique (voir, mutatis mutandis , Nedim Șener c. Turquie , n o 38270/11, §§ 92-119, 8 juillet 2014, et Lütfiye Zengin et autres c. Turquie , n o 36443/06, §§ 44-58, 14 avril 2015) ? 5. La privation de liberté imposée au requérant dans la présente affaire, prétendument conforme aux articles 5, 10 et 11 de la Convention, a-t-elle été appliquée,

au mépris de l’article 18 de la Convention, dans un but autre que celui envisagé par lesdits articles ( Rasul Jafarov c. Azerbaïdjan , n o 69981/14, §§ 153 ‑ 163, 17 mars 2016) ?