CIR c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
CIR c. ROUMANIE (CtEDO, 2010)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52330/07 prezentate de Vasile CIR împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 26 ianuarie 2010 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 19 noiembrie 2007, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentului, dl Vasile Cir, este un resortisant român, născut în 1955 și rezident în Bozes. Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl Vasil Cir. Anca Florina Clonța, avocată la Geoagiu. Guvernul român (atît de mare) este reprezentat de agentul său, dl Razvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura în litigiu administrativ și de executare de către autoritățile de la Tribunalul din 5 iunie 2006 printr-o hotărâre din 15 martie 2006, tribunalul județean de [45] a respins acțiunea în litigiu administrativ introdusă de reclamant împotriva primăriei și primarului din Geoagiu, care privește obținerea unui permis de construcție. Instanța rețin că dosarul nr. 13/2001 depus de reclamant la primărie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin hotărârea din 5 iunie 2006, Curtea de Apel din Alba Iulia a acceptat recursul formulat de reclamant, a acceptat acțiunea și a condamnat primăria la plata leilor români pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Reținând că primăria era responsabilă pentru faptul că a tolerat conduita îndoielnică a T.T. și dubla sa calitate a primarului și a desenatorului privat angajat de reclamant și, de asemenea, de a oferi acestuia din urmă impresia că proiectul în cauză a fost depus la dosar, Curtea de apel a statuat că a obligat primăria să emită autorizația în cauză, cu atât mai mult cu cât toate documentele cerute de art. 7 menționat anterior fuseseră depuse la dosar. Chiar dacă certificatul de urbanism a expirat între timp, acest lucru nu a fost din vina la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . noiembrie 2006, un permis de construcție pentru o parte din construcțiile vizate de dosarul nr. 13/2001 și de compensarea creanțelor reciproce între Õ ï și primărie, la 12 decembrie 2006, recurentul sesizează instanțele judecătorești cu privire la executarea unei hotărâri judecătorești, respinsă ca fiind nefondată printr-o hotărâre definitivă din 8 iunie 2007 a tribunalului județean de [41]. După ce a informat reclamantul în decembrie 2006 cu privire la necesitatea de a completa dosarul nr. 13/2001 cu planuri-desen pentru restul clădirilor, primarul sesizează instanțele cu privire la două contestații la execuție, considerând că hotărârea din 5 iunie 2006 nu poate înlocui părțile lipsă ale dosarului menționat anterior. Prin hotărârile definitive din 24 octombrie și 13 noiembrie 2007, pronunțate în absența părților menționate în mod legal și comunicate la data de 4 ianuarie și, respectiv, 7 februarie 2008, instanțele sesizate au luat notă de faptul că primarul renunța la acțiunile sale, ținând cont de faptele desfășurate în octombrie 2007 (punctul 7 de mai jos). Într-adevăr, la 18 octombrie 2007, poliția din Geoagiu, care fusese sesizată de către instanță cu privire la o plângere penală împotriva primarului, i-a transmis acestuia din urmă proiectul tehnic realizat de T.T., proiect obținut aparent în cadrul cercetărilor polițienești. La 19 octombrie 2007, primarul i-a eliberat reclamantului permisul de construire prevăzut de Hotărârea din 5 iunie 2006. În aceeași zi, executorul justiției a emis un proces-verbal în care a notat că, în executarea hotărârii menționate anterior, primarul eliberase permisul de construcție și că suma datorată pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată fusese compensată cu sume datorate de la l . . Acest proces-verbal a fost semnat de executor, primar și reclamant, fiecare păstrând o copie. Fapte referitoare la introducerea acestei cereri în fața Curții Pe baza unei puteri pe care reclamantul i-a acordat-o la 15 noiembrie 2007 în această privință, la 19 noiembrie 2007 la avocata reclamantului sesizează Curtea cu privire la o hotărâre privind necunoașterea hotărârii din 5 iunie 2006 prin executarea sa parțială la 28 noiembrie 2006 și prin validarea acesteia în procedura de contestare a executării încheiată la 8 iunie 2007 printr-o scrisoare din 23 aprilie 2008, grefa Curții l-a informat pe avocatul reclamantului cu privire la înregistrarea cererii și i-a comunicat că aceasta îi aparținea de la data la care a fost informat cu privire la orice desfășurare ulterioară importantă a cazului său. 10. La 25 septembrie 2008, Curtea a comunicat cauza guvernului și a informat avocatul reclamantului cu privire la aceasta. Părțile erau invitate să prezinte observații cu privire la obiecțiunile întemeiate pe neexecutarea hotărârii din 5 iunie 2006. Rezumatul faptelor redactate de grefă pe baza informațiilor furnizate de reclamant nu conținea nicio informație cu privire la procesul-verbal de punere în aplicare încheiat la 19 octombrie 2007. Printr-o scrisoare din 12 ianuarie 2009, fără a se face nicio referire la faptele care au avut loc după data de 8 iunie 2007, avocatul reclamantului susține că neexecutarea hotărârii din 5 iunie 2006 aducea atingere drepturilor garantate prin articolele § 1 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 12. În observațiile prezentate la 19 ianuarie 2009, guvernul a susținut că reclamantul și-a eliberat permisul de construcție în litigiu la 19 octombrie 2007, astfel cum reiese din procesul-verbal întocmit în aceeași zi de către executorul justiției și semnat fără rezerve de către Õ. GRIFS 13. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge că neexecutarea hotărârii din 5 iunie 2006 prin emiterea permisului de construcție în litigiu a adus atingere dreptului său de acces la o instanță și dreptului său de a-și respecta bunurile. La art. 6 alineatul (1) menționat anterior, acesta se plânge, de asemenea, de la data la care a avut loc și durata procedurii în litigiu la execuție încheiată la 8 iunie 2007, care ar fi validat executarea parțială și ilegală a hotărârii în cauză. iunie 2006 și pe parcursul procedurii în litigiu la executare. Articolele invocate sunt astfel formulate art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) și într-un termen rezonabil (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 15. Guvernul susține că, la 15 noiembrie 2007, data la care reclamantul și-a desemnat reprezentantul pentru ca acesta din urmă să depună, câteva zile mai târziu, o cerere în fața Curții, la Tribunalul din 5 iunie 2006 a fost executată de aproximativ o lună, cum ar fi procesul-verbal din 19 iunie 2006 octombrie 2007 semnat de către mai multe persoane fără rezerve. Prin urmare, guvernul consideră că reclamantul nu mai putea fi considerat o victimă a unei încălcări a drepturilor sale garantate de Convenție și că comportamentul său ar putea fi chiar calificat drept "abuziv." El susține că cererea trebuie respinsă din acest motiv. 16. Reclamantul susține că avocatul său nu cunoștea existența procesului-verbal întocmit de executorul justiției, ci că, în orice caz, permisul din 19 octombrie 2007 nu produce niciun efect, deoarece primarul, prin contestații ulterioare, l-a pronunțat. Chiar dacă primarul a renunțat ulterior la aceste proceduri, atitudinea acestuia din urmă a avut ca efect faptul că persoana în cauză nu a mai îndrăznit să construiască și să pună în practică procesul-verbal. 17. Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 47 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, este de competența reclamantului de a-l informa cu privire la orice fapt relevant pentru examinarea cererii sale. Pe de altă parte, la 23 aprilie 2008, grefa i-a comunicat avocatului reclamantului că este de competența sa de a informa cu privire la orice desfășurare ulterioară importantă a cazului său (punctul 9 de mai sus). (a se vedea, printre altele, Keretchachvili c. Georgia (dec.), nr 5667/02, 2 mai 2006). O informație incompletă și, prin urmare, înșelătoare poate fi calificată, de asemenea, ca un abuz al dreptului la recurs individual, în special atunci când se referă la nucleul cauzei, iar reclamantul nu explică în mod suficient nerespectarea informațiilor relevante (Poznanski și alte c. Germania (dec.), n 25101/05, 3 iulie 2007, Predescu c. România, 21447/03, § 25, 2 decembrie 2008, Constantinescu și alții (dec.), n 33605/03, 16 iunie 2009). În special, în ultima decizie menționată anterior, Curtea a considerat ca fiind abuzivă cererea formulată de un reclamant care, în scrisorile sale, nu a informat Curtea cu privire la emiterea unui titlu de proprietate pe un teren în conformitate cu decizia definitivă în cauză, Curtea care a aflat acest lucru prin observațiile guvernului ulterior comunicării cererii. 19. În cazul de față, hotărârea din 5 iunie 2006 l-a condamnat pe primarul Geoagiu să elibereze reclamantului un permis de construire și de plată a unei sume pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Nu a fost prezentat niciun argument valabil pentru a contesta faptul că această hotărâre a fost executată integral la 19 octombrie 2007 ;în special, un permis de construire conform termenilor hotărârii a fost predat la acea dată reclamantului, care a semnat fără rezerve procesul-verbal întocmit în acest scop de către executorul justiției. Or, Curtea arată că nici în cererea introductivă din 19 noiembrie 2007, nici măcar în scrisoarea sa din 12 ianuarie 2009, după scrisorile grefei din 23 aprilie și 25 September 2008, reclamantul nu a informat Curtea cu privire la acest fapt esențial pentru examinarea cererii sale (a contrario Buchkovskaya c. Ucraina , n 32822/06 , § 27, 18 aprilie 2009). 20. Curtea nu poate accepta motivele prezentate de reclamant pentru a justifica omisiunea de a informa Curtea în această privință, și anume faptul că avocatul său nu cunoștea existența procesului. verbal de punere în aplicare din 19 octombrie 2007. Tot ce trebuie să facă este să rețină că competența din 15 noiembrie 2007 acordată avocatului său pentru a sesiza Curtea este ulterioară eliberării permisului în cauză și că, în orice caz, reclamantul și avocatul său ar fi putut, în urma scrisorilor grefei menționate anterior, să informeze Curtea cu privire la această dezvoltare decisivă pentru finalizarea cererii. 21. Prin aceasta, reclamantul a încercat în mod voluntar să dea în eroare Curtea, comițând astfel un abuz al dreptului său de recurs ( Constantinescu și alții (dec.), menționat anterior, și Jian c. România (dec.), nr. 46640/99, 30 martie 2004 22. Având în vedere că reclamantul nu a furnizat nicio explicație plauzibilitatea tăcerii sale cu privire la existența permisului de construcție și la procesul-verbal din 19 octombrie 2007, Curtea consideră că conduita acestuia este contrară vocației dreptului individual de recurs, astfel cum se prevede la art. 34 din convenție. Prin urmare, aceasta nu consideră necesar să se examineze celelalte obiecții care privesc, în esență, eventuala întârziere a executării hotărârii judiciare în cauză și pe termen lung și durata procedurii în litigiu cu privire la executare ( mutatis mutandis Constantinescu și altele (dec.), menționată anterior 23. Prin urmare, cererea inadmisibilă trebuie declarată ca fiind abuzivă în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Santiago Quesada Josep Casadevall Premier