- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 ianuarie 2010
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Cir împotriva României
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52330/07 prezentate de Vasile CIR împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 26 ianuarie 2010 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 19 noiembrie 2007, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentului, dl Vasile Cir, este un resortisant român, născut în 1955 și rezident în Bozes.
Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl Vasil Cir. Anca Florina Clonța, avocată la Geoagiu. Guvernul român (atît de mare) este reprezentat de agentul său, dl Razvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura în litigiu administrativ și de executare de către autoritățile de la Tribunalul din 5 iunie 2006 printr-o hotărâre din 15 martie 2006, tribunalul județean de [45] a respins acțiunea în litigiu administrativ introdusă de reclamant împotriva primăriei și primarului din Geoagiu, care privește obținerea unui permis de construcție. Instanța rețin că dosarul nr. 13/2001 depus de reclamant la primărie … Prin hotărârea din 5 iunie 2006, Curtea de Apel din Alba Iulia a acceptat recursul formulat de reclamant, a acceptat acțiunea și a condamnat primăria la plata leilor români pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată.
Reținând că primăria era responsabilă pentru faptul că a tolerat conduita îndoielnică a T.T. și dubla sa calitate a primarului și a desenatorului privat angajat de reclamant și, de asemenea, de a oferi acestuia din urmă impresia că proiectul în cauză a fost depus la dosar, Curtea de apel a statuat că a obligat primăria să emită autorizația în cauză, cu atât mai mult cu cât toate documentele cerute de art. 7 menționat anterior fuseseră depuse la dosar.
Chiar dacă certificatul de urbanism a expirat între timp, acest lucru nu a fost din vina la … noiembrie 2006, un permis de construcție pentru o parte din construcțiile vizate de dosarul nr. 13/2001 și de compensarea creanțelor reciproce între Õ ï și primărie, la 12 decembrie 2006, recurentul sesizează instanțele judecătorești cu privire la executarea unei hotărâri judecătorești, respinsă ca fiind nefondată printr-o hotărâre definitivă din 8 iunie 2007 a tribunalului județean de [41]. După ce a informat reclamantul în decembrie 2006 cu privire la necesitatea de a completa dosarul nr. 13/2001 cu planuri-desen pentru restul clădirilor, primarul sesizează instanțele cu privire la două contestații la execuție, considerând că hotărârea din 5 iunie 2006 nu poate înlocui părțile lipsă ale dosarului menționat anterior.
Prin hotărârile definitive din 24 octombrie și 13 noiembrie 2007, pronunțate în absența părților menționate în mod legal și comunicate la data de 4 ianuarie și, respectiv, 7 februarie 2008, instanțele sesizate au luat notă de faptul că primarul renunța la acțiunile sale, ținând cont de faptele desfășurate în octombrie 2007 (punctul 7 de mai jos). Într-adevăr, la 18 octombrie 2007, poliția din Geoagiu, care fusese sesizată de către instanță cu privire la o plângere penală împotriva primarului, i-a transmis acestuia din urmă proiectul tehnic realizat de T.T., proiect obținut aparent în cadrul cercetărilor polițienești.
La 19 octombrie 2007, primarul i-a eliberat reclamantului permisul de construire prevăzut de Hotărârea din 5 iunie 2006. În aceeași zi, executorul justiției a emis un proces-verbal în care a notat că, în executarea hotărârii menționate anterior, primarul eliberase permisul de construcție și că suma datorată pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată fusese compensată cu sume datorate de la l . . Acest proces-verbal a fost semnat de executor, primar și reclamant, fiecare păstrând o copie.
Fapte referitoare la introducerea acestei cereri în fața Curții Pe baza unei puteri pe care reclamantul i-a acordat-o la 15 noiembrie 2007 în această privință, la 19 noiembrie 2007 la avocata reclamantului sesizează Curtea cu privire la o hotărâre privind necunoașterea hotărârii din 5 iunie 2006 prin executarea sa parțială la 28 noiembrie 2006 și prin validarea acesteia în procedura de contestare a executării încheiată la 8 iunie 2007 printr-o scrisoare din 23 aprilie 2008, grefa Curții l-a informat pe avocatul reclamantului cu privire la înregistrarea cererii și i-a comunicat că aceasta îi aparținea de la data la care a fost informat cu privire la orice desfășurare ulterioară importantă a cazului său.
10. La 25 septembrie 2008, Curtea a comunicat cauza guvernului și a informat avocatul reclamantului cu privire la aceasta.
Părțile erau invitate să prezinte observații cu privire la obiecțiunile întemeiate pe neexecutarea hotărârii din 5 iunie 2006. Rezumatul faptelor redactate de grefă pe baza informațiilor furnizate de reclamant nu conținea nicio informație cu privire la procesul-verbal de punere în aplicare încheiat la 19 octombrie 2007. Printr-o scrisoare din 12 ianuarie 2009, fără a se face nicio referire la faptele care au avut loc după data de 8 iunie 2007, avocatul reclamantului susține că neexecutarea hotărârii din 5 iunie 2006 aducea atingere drepturilor garantate prin articolele § 1 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 12. În observațiile prezentate la 19 ianuarie 2009, guvernul a susținut că reclamantul și-a eliberat permisul de construcție în litigiu la 19 octombrie 2007, astfel cum reiese din procesul-verbal întocmit în aceeași zi de către executorul justiției și semnat fără rezerve de către Õ. GRIFS 13. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge că neexecutarea hotărârii din 5 iunie 2006 prin emiterea permisului de construcție în litigiu a adus atingere dreptului său de acces la o instanță și dreptului său de a-și respecta bunurile.
La art. 6 alineatul (1) menționat anterior, acesta se plânge, de asemenea, de la data la care a avut loc și durata procedurii în litigiu la execuție încheiată la 8 iunie 2007, care ar fi validat executarea parțială și ilegală a hotărârii în cauză. iunie 2006 și pe parcursul procedurii în litigiu la executare. Articolele invocate sunt astfel formulate art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) și într-un termen rezonabil (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale.
Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 15. Guvernul susține că, la 15 noiembrie 2007, data la care reclamantul și-a desemnat reprezentantul pentru ca acesta din urmă să depună, câteva zile mai târziu, o cerere în fața Curții, la Tribunalul din 5 iunie 2006 a fost executată de aproximativ o lună, cum ar fi procesul-verbal din 19 iunie 2006 octombrie 2007 semnat de către mai multe persoane fără rezerve.
Prin urmare, guvernul consideră că reclamantul nu mai putea fi considerat o victimă a unei încălcări a drepturilor sale garantate de Convenție și că comportamentul său ar putea fi chiar calificat drept "abuziv." El susține că cererea trebuie respinsă din acest motiv. 16. Reclamantul susține că avocatul său nu cunoștea existența procesului-verbal întocmit de executorul justiției, ci că, în orice caz, permisul din 19 octombrie 2007 nu produce niciun efect, deoarece primarul, prin contestații ulterioare, l-a pronunțat. Chiar dacă primarul a renunțat ulterior la aceste proceduri, atitudinea acestuia din urmă a avut ca efect faptul că persoana în cauză nu a mai îndrăznit să construiască și să pună în practică procesul-verbal.
17. Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 47 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, este de competența reclamantului de a-l informa cu privire la orice fapt relevant pentru examinarea cererii sale. Pe de altă parte, la 23 aprilie 2008, grefa i-a comunicat avocatului reclamantului că este de competența sa de a informa cu privire la orice desfășurare ulterioară importantă a cazului său (punctul 9 de mai sus).
(a se vedea, printre altele, Keretchachvili c. Georgia (dec.), nr 5667/02, 2 mai 2006). O informație incompletă și, prin urmare, înșelătoare poate fi calificată, de asemenea, ca un abuz al dreptului la recurs individual, în special atunci când se referă la nucleul cauzei, iar reclamantul nu explică în mod suficient nerespectarea informațiilor relevante (Poznanski și alte c. Germania (dec.), n 25101/05, 3 iulie 2007, Predescu c. România, 21447/03, § 25, 2 decembrie 2008, Constantinescu și alții (dec.), n 33605/03, 16 iunie 2009). În special, în ultima decizie menționată anterior, Curtea a considerat ca fiind abuzivă cererea formulată de un reclamant care, în scrisorile sale, nu a informat Curtea cu privire la emiterea unui titlu de proprietate pe un teren în conformitate cu decizia definitivă în cauză, Curtea care a aflat acest lucru prin observațiile guvernului ulterior comunicării cererii.
19. În cazul de față, hotărârea din 5 iunie 2006 l-a condamnat pe primarul Geoagiu să elibereze reclamantului un permis de construire și de plată a unei sume pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Nu a fost prezentat niciun argument valabil pentru a contesta faptul că această hotărâre a fost executată integral la 19 octombrie 2007 ;în special, un permis de construire conform termenilor hotărârii a fost predat la acea dată reclamantului, care a semnat fără rezerve procesul-verbal întocmit în acest scop de către executorul justiției.
Or, Curtea arată că nici în cererea introductivă din 19 noiembrie 2007, nici măcar în scrisoarea sa din 12 ianuarie 2009, după scrisorile grefei din 23 aprilie și 25 September 2008, reclamantul nu a informat Curtea cu privire la acest fapt esențial pentru examinarea cererii sale (a contrario Buchkovskaya c. Ucraina , n 32822/06 , § 27, 18 aprilie 2009). 20. Curtea nu poate accepta motivele prezentate de reclamant pentru a justifica omisiunea de a informa Curtea în această privință, și anume faptul că avocatul său nu cunoștea existența procesului. verbal de punere în aplicare din 19 octombrie 2007. Tot ce trebuie să facă este să rețină că competența din 15 noiembrie 2007 acordată avocatului său pentru a sesiza Curtea este ulterioară eliberării permisului în cauză și că, în orice caz, reclamantul și avocatul său ar fi putut, în urma scrisorilor grefei menționate anterior, să informeze Curtea cu privire la această dezvoltare decisivă pentru finalizarea cererii.
21. Prin aceasta, reclamantul a încercat în mod voluntar să dea în eroare Curtea, comițând astfel un abuz al dreptului său de recurs ( Constantinescu și alții (dec.), menționat anterior, și Jian c. România (dec.), nr. 46640/99, 30 martie 2004 22. Având în vedere că reclamantul nu a furnizat nicio explicație plauzibilitatea tăcerii sale cu privire la existența permisului de construcție și la procesul-verbal din 19 octombrie 2007, Curtea consideră că conduita acestuia este contrară vocației dreptului individual de recurs, astfel cum se prevede la art. 34 din convenție.
Prin urmare, aceasta nu consideră necesar să se examineze celelalte obiecții care privesc, în esență, eventuala întârziere a executării hotărârii judiciare în cauză și pe termen lung și durata procedurii în litigiu cu privire la executare ( mutatis mutandis Constantinescu și altele (dec.), menționată anterior 23. Prin urmare, cererea inadmisibilă trebuie declarată ca fiind abuzivă în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Santiago Quesada Josep Casadevall Premier
TROISIÈME SECTION
DÉCISION
SUR LA RECEVABILITÉ
de la requête n o 52330/07 présentée par Vasile CIR contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 26 janvier 2010 en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, juges, et de Santiago Quesada, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 19 novembre 2007, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT
Le requérant, M. Vasile Cir, est un ressortissant roumain, né en 1955 et résidant à Bozes. Il est représenté devant la Cour par M e Anca Florina Clonța, avocate à Geoagiu. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères. Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. 1. Procédure en contentieux administratif et exécution par les autorités de l’arrêt du 5 juin 2006
Par un jugement du 15 mars 2006, le tribunal départemental de Hunedoara rejeta l’action en contentieux administratif introduite par le requérant contre la mairie et le maire de Geoagiu, qui visait l’obtention d’un permis de construire. Le tribunal retint que le dossier n o 13/2001 déposé par le requérant à la mairie n’était pas complet, au sens de l’article 7 de la loi n o 50/1991 sur l’autorisation des constructions, puisqu’il manquait le projet technique réalisé par T.T., un ancien employé de la mairie.
Par un arrêt du 5 juin 2006, la cour d’appel d’Alba Iulia fit droit au recours formé par le requérant, accueillit l’action et condamna la mairie au paiement de 722 lei roumains pour frais et dépens. Retenant que la mairie était responsable d’avoir toléré la conduite équivoque de T.T. et sa double qualité d’employé de la mairie et de dessinateur privé engagé par le requérant, et aussi d’avoir donné à ce dernier l’impression que le projet en question avait été déposé au dossier, la cour d’appel jugea qu’il incombait à la mairie de délivrer l’autorisation en cause, d’autant plus que tous les pièces requises par l’article 7 précité avaient été depuis versées au dossier. Même si le certificat d’urbanisme avait entre temps expiré, ce n’était pas de la faute de l’intéressé et la mairie pouvait délivrer les actes nécessaires sur la base du dossier initial.
Le requérant saisit un huissier de justice de l’exécution forcée de l’arrêt du 5 juin 2006. A la suite de la délivrance par la mairie, le 28 novembre 2006, d’un permis de construire pour une partie des constructions visées par le dossier n o 13/2001 et de la compensation des créances réciproques entre l’intéressé et la mairie, le requérant saisit les tribunaux, le 12 décembre 2006, d’une contestation à l’exécution, rejetée comme mal fondée par un arrêt définitif du 8 juin 2007 du tribunal départemental de Hunedoara.
Après avoir averti le requérant en décembre 2006 de la nécessité de compléter le dossier n o 13/2001 avec des plans-dessins pour le restant des constructions, le maire saisit les tribunaux de deux contestations à l’exécution, considérant que l’arrêt du 5 juin 2006 ne saurait remplacer les pièces manquantes du dossier susmentionné. Par des jugements définitifs du 24 octobre et du 13 novembre 2007, rendus en l’absence des parties légalement citées et communiqués à l’intéressé respectivement le 4 janvier et le 7 février 2008, les tribunaux saisis prirent note du fait que le maire renonçait à ses actions, compte tenu des faits déroulés en octobre 2007 (paragraphe 7 ci-dessous).
En effet, le 18 octobre 2007, la police de Geoagiu, qui avait été saisie par l’intéressé d’une plainte pénale contre le maire, transmit à ce dernier le projet technique réalisé par T.T., projet obtenu apparemment dans le cadre des recherches policières. Le 19 octobre 2007, le maire délivra au requérant le permis de construire tel que prévu par l’arrêt du 5 juin 2006. Le même jour, l’huissier de justice dressa un procès-verbal dans lequel il nota qu’en exécution de l’arrêt précité, le maire avait délivré le permis de construction et que le montant dû pour frais et dépens avait été compensé avec des sommes dues par l’intéressée à la mairie. Ce procès-verbal fut signé par l’huissier, le maire et le requérant, chacun gardant une copie. 2. Faits relatifs à l’introduction de la présente requête à la Cour
Sur la base d’un pouvoir que le requérant lui a donné le 15 novembre 2007 à cet égard, le 19 novembre 2007 l’avocate du requérant saisit la Cour d’une requête relative à la méconnaissance de l’arrêt du 5 juin 2006 par son exécution partielle le 28 novembre 2006 et par la validation de celle-ci dans la procédure de contestation à l’exécution achevée le 8 juin 2007.
Par une lettre du 23 avril 2008, le greffe de la Cour informa l’avocate du requérant de l’enregistrement de la requête et lui fit savoir qu’il lui appartenait de l’informer de tout déroulement ultérieur important relatif à son affaire.
Le 25 septembre 2008, la Cour communiqua l’affaire au Gouvernement et en informa l’avocate du requérant. Les parties étaient invitées à présenter des observations sur les griefs tirés de la non-exécution de l’arrêt du 5 juin 2006 précité. Le résumé des faits rédigé par le greffe sur la base des renseignements fournis par le requérant ne contenait aucune information quant au procès-verbal d’exécution dressé le 19 octobre 2007.
Par une lettre du 12 janvier 2009, sans faire aucune référence aux faits postérieurs à l’arrêt du 8 juin 2007, l’avocate du requérant soutint que la non-exécution de l’arrêt du 5 juin 2006 portait atteinte aux droits garantis par les articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1.
Dans ses observations présentées le 19 janvier 2009, le Gouvernement fit valoir que le requérant s’était vu délivrer le 19 octobre 2007 le permis de construire litigieux, tel qu’il ressortait du procès-verbal dressé le même jour par l’huissier de justice et signé sans réserves par l’intéressé. GRIEFS
Invoquant les articles 6 § 1 et 1 du Protocole n o 1, le requérant se plaint que la non-exécution de l’arrêt du 5 juin 2006 par la délivrance du permis de construire litigieux a porté atteinte à son droit d’accès à un tribunal et à son droit au respect de ses biens. Sur la base de l’article 6 § 1 précité, il se plaint aussi de l’issue et de la durée de la procédure en contestation à l’exécution achevée le 8 juin 2007, qui aurait validé l’exécution partielle et illégale de l’arrêt susmentionné. EN DROIT
Les griefs du requérant portent sur la non-exécution de l’arrêt du 5 juin 2006 et sur l’issue et la durée de la procédure en contestation à l’exécution. Les articles invoqués sont ainsi libellés : Article 6 § 1 « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, (...) et dans un délai raisonnable (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Article 1 du Protocole n o 1 « Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international. Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes. »
Le Gouvernement fait valoir que le 15 novembre 2007, date à laquelle le requérant a désigné son représentant pour que ce dernier introduise, quelques jours plus tard, une requête devant la Cour, l’arrêt du 5 juin 2006 était exécuté depuis environ un mois, tel que l’atteste le procès-verbal du 19 octobre 2007 signé par l’intéressé sans formuler de réserves. Partant, le Gouvernement estime que le requérant ne pouvait plus s’estimer « victime » d’une violation de ses droits garantis par la Convention et que son comportement pourrait même, le cas échéant, être qualifié d’abusif. Il soutient que la requête doit être rejetée pour ce motif.
Le requérant soutient que son avocate ne connaissait pas l’existence du procès-verbal dressé par l’huissier de justice, mais qu’en tout état de cause, le permis du 19 octobre 2007 n’a produit aucun effet puisque le maire, par des contestations à l’exécution successives, l’a rendu inopérant. Même si le maire a renoncé par la suite à ces procédures, l’attitude de ce dernier a eu pour effet que l’intéressé n’a plus osé construire et mettre en pratique le procès-verbal.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 47 § 6 du règlement, il incombe au requérant de l’informer « de tout fait pertinent pour l’examen de sa requête ». Par ailleurs, le 23 avril 2008, le greffe a fait savoir à l’avocate du requérant qu’il lui appartenait de l’informer de tout déroulement ultérieur important relatif à son affaire (paragraphe 9 ci-dessus).
Elle rappelle ensuite qu’une requête peut être rejetée comme étant abusive, au sens de l’article 35 § 3 de la Convention, si elle a été fondée sciemment sur des faits controuvés (voir, parmi d’autres, Kérétchachvili c. Géorgie (déc.), n o 5667/02, 2 mai 2006). Une information incomplète et donc trompeuse peut également être qualifiée comme un abus du droit de recours individuel, particulièrement lorsqu’elle concerne le noyau de l’affaire et que le requérant n’explique pas de façon suffisante son manquement à divulguer les informations pertinentes ( Poznanski et autres c. Allemagne (déc.), n o 25101/05, 3 juillet 2007, Predescu c. Roumanie, n o 21447/03, § 25, 2 décembre 2008, et Constantinescu et autres c. Roumanie (déc.), n o 33605/03, 16 juin 2009). En particulier, dans la dernière décision précitée, la Cour a jugé comme abusive la requête introduite par un requérant qui, dans ses lettres, n’a pas informé la Cour de la délivrance d’un titre de propriété sur un terrain conformément à la décision définitive en cause, la Cour apprenant ce fait par les observations du Gouvernement postérieures à la communication de la requête.
Dans le cas d’espèce, l’arrêt du 5 juin 2006 a condamné le maire de Geoagiu à délivrer au requérant un permis de construire et à lui payer une somme pour frais et dépens. Aucun argument valide n’a été avancé pour contester le fait que cet arrêt a été exécuté intégralement le 19 octobre 2007 ; notamment, un permis de construire conforme aux termes de l’arrêt a été remis à cette date au requérant, qui a signé sans réserves le procès-verbal dressé à cet effet par l’huissier de justice. Or, la Cour relève que ni dans la requête introductive du 19 novembre 2007, ni même dans sa lettre du 12 janvier 2009, postérieure aux lettres du greffe des 23 avril et 25 septembre 2008, le requérant n’a pas informé la Cour de ce fait essentiel pour l’examen de sa requête ( a contrario , Buchkovskaya c. Ukraine , n o 32832/06, § 27, 18 avril 2009).
La Cour ne saurait accepter les raisons présentées par le requérant pour justifier l’omission d’avoir informé la Cour à cet égard, à savoir le fait que son avocate ne connaissait pas l’existence du procès ‑ verbal d’exécution du 19 octobre 2007. Il lui suffit d’observer que le pouvoir du 15 novembre 2007 donné à son avocate pour saisir la Cour est postérieur à la délivrance du permis en question et que, de toute manière, le requérant et son avocate auraient pu, à la suite des lettres du greffe susmentionnées, informer la Cour de ce développement décisif pour l’issue de la requête.
En procédant ainsi, le requérant a essayé volontairement d’induire la Cour en erreur, commettant dès lors un abus de son droit de recours ( Constantinescu et autres (déc.), précitée, et Jian c. Roumanie (déc.), n o 46640/99, 30 mars 2004).
Compte tenu que le requérant n’a fourni aucune explication plausible de son silence quant à l’existence du permis de construire et au procès-verbal du 19 octobre 2007, la Cour considère que la conduite de celui-ci est contraire à la vocation du droit de recours individuel, tel que prévu par l’article 34 de la Convention. Elle n’estime pas dès lors nécessaire d’examiner les autres griefs portant en substance sur la tardiveté éventuelle de l’exécution de la décision judiciaire en cause et sur l’issue et la durée de la procédure en contestation à l’exécution ( mutatis mutandis , Constantinescu et autres (dec.), précitée).
En conséquence, il convient de déclarer la requête irrecevable comme étant abusive au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Santiago Quesada Josep Casadevall Greffier Président