NEDELKOVA v. NORTH MACEDONIA

Publicat la 26 februarie 2024 SECȚIUNE Cererea nr. 55602/21 Lidija NEDELKOVA împotriva Macedoniei de Nord depusă la 5 noiembrie 2021 a comunicat la 7 februarie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la concedierea reclamantului, fostul președinte al Curții Supreme, de către Consiliul Judiciar de Stat („SJC”) de la postul de judecător la Curtea Supremă. Pe baza, inter alia o declarație scrisă de un anumit A.S. și o notificare de către judecătorul S.D.

din această instanță, atât trimisă la președintele respectiv al Curții Supreme (care a devenit președinte după ce reclamantul a încetat să îndeplinească această funcție și care a inițiat procedurile de concediere contestate), cât și SJC au concluzionat că reclamantul a fost injustificabil absent de la muncă pentru o zi, că a luat concediu fără a fi fost aprobată anterior, și că a refuzat să primească anumite cauze atribuite ei și nu a participat la anumite audieri, care constituie o încălcare profesională în temeiul Legii curților, astfel cum a fost modificată în 2018. În cadrul procedurii în care plenul Curții Supreme a determinat componența comitetului judecătorului de excludere S.D. și judecătorul D.S.

(whо se presupune că nu a reușit, în calitate de președinte al Asociației judecătorilor, să numească un reprezentant al Asociației respective pentru a participa la procedura dinaintea SJC privind concedierea reclamantului). Comitetul de apel, compus din nouă judecători, inclusiv judecători S.D. și D.S., a respins recursul reclamantului și a confirmat concluziile SJC. Acesta a respins argumentele reclamantei că Legea Curților modificată în 2019 ar fi trebuit să fie aplicată în cazul ei, deoarece a fost mai liniștită și nu a pronunțat acțiunile care s-au constatat constituie o încălcare profesională în cazul ei. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că SJC nu a fost independentă deoarece concedierea ei a fost motivată politic, că declarația A.S.

nu a fost comunicată ei și că lipsa de imparțialitate a comitetului de apel. În sfârșit, se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție că concedierea ei este ilegală și disproporționată. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? (a) În special, procedurile de stabilire a unui comportament impropriu în fața Consiliului judiciar de stat (SJC) și a Comitetului de apel au îndeplinit cerințele instituționale prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție în sensul că oricare dintre aceste organisme îndeplinește cerințele de „tribual” (a se vedea mutatis mutandis Cotora c. România , nr. 30745/18 , §§ 34-44, 17 ianuarie 2023; Eminağaoğlu c. Turcia , nr. 76521/12, §§ 95-99, 9 martie 2021; și Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugal [GC], nos.

55391/13 și altele 2 §§§ 131 et seq., 6 noiembrie 2018)? (b) Principiile de independență și imparțialitate (a se vedea Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugal [GC], nos. 55391/13 și altele 2 §§§ 144 150, 6 noiembrie 2018) au fost respectate în procedura de concediere a reclamantului? În acest sens, (i) SJC poate fi considerat un tribunal independent, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, având în vedere acuzațiile reclamantului potrivit căreia concedierea sa a fost motivată politic? (ii) Se poate considera imparțială comitetul de apel având în vedere participarea judecătorilor S.D. și D.S.? (c) A fost respectat principiile egalității armelor și procedurilor adversare având în vedere acuzațiile reclamantului potrivit căreia declarația A.S.

nu i- a fost comunicată (a se vedea, de exemplu, Naumoski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 25248/05 §§§ 25 și 28, 27 noiembrie 2012)? A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei privată, în sensul articolului 8 din Convenție, din cauza concediării (a se vedea Oleksandr Volkov c. Ucraina) , nr. 21722/11, § 169 et seq., ECHR 2013)? În special, a fost ingerința în dreptul la respectarea vieții sale private în conformitate cu legea, având în vedere neaplicarea amendamentelor la Legea Curților din 2019 în cazul reclamantului? A fost necesar într-o societate democratică?

Published on 26 February 2024

SECOND SECTION

Application no. 55602/21 Lidija NEDELKOVA against North Macedonia lodged on 5 November 2021 communicated on 7 February 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the dismissal of the applicant, a former President of the Supreme Court, by the State Judicial Council (“the SJC”) from her post of judge at the Supreme Court. On the basis of, inter alia , a written statement by a certain A.S. and a notification by judge S.D.

of that court, both sent to the then-President of the Supreme Court (who had become President after the applicant had stopped performing that function and who had initiated the disputed dismissal proceedings), the SJC found that the applicant had been unjustifiably absent from work for a day, that she had taken leave without her leave request having been previously approved, and that she had refused to receive certain case-files assigned to her and had not attended certain hearings, which amounted to professional misconduct under the Courts Act, as amended in 2018. In proceedings in which the plenary of the Supreme Court determined the composition of the panel which was to decide on the applicant’s appeal against her dismissal (“the Appeal Panel”), the Supreme Court dismissed the applicant’s request for the exclusion оf judge S.D.

as well as judge D.S. (whо allegedly had failed, in his capacity as president of the Judges’ Association, to appoint a representative of that Association to attend the proceedings before the SJC concerning the applicant’s dismissal). The Appeal Panel, composed of nine judges, including judges S.D. and D.S., dismissed the applicant’s appeal and confirmed the findings of the SJC. It dismissed the applicant’s arguments that the Courts Act as amended in 2019 should have been applied in her case as it was more lenient and did not proscribe the actions which had been found to constitute professional misconduct in her case. The applicant complains under Article 6 of the Convention that the SJC was not independent as her dismissal was politically motivated, that A.S.’s statement was not communicated to her, and about a lack of impartiality of the Appeal Panel.

Lastly, she complains under Article 8 of the Convention that her dismissal was unlawful and disproportionate.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant have a fair hearing in the determination of her civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? (a) In particular, did the proceedings for establishing professional misconduct before the State Judicial Council (SJC) and the Appeal Panel comply with the institutional requirements of Article 6 § 1 of the Convention in that any of these bodies met the requirement of a “tribunal” (see, mutatis mutandis , Cotora v. Romania , no. 30745/18, §§ 34-44, 17 January 2023; Eminağaoğlu v. Turkey , no. 76521/12, §§ 95-99, 9 March 2021; and Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugal [GC], nos. 55391/13 and 2 others, §§ 131 et seq., 6 November 2018)? (b) Were the principles of independence and impartiality (see Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugal [GC], nos.

55391/13 and 2 others, §§ ‑ 144 ‑ 150, 6 November 2018) respected in the applicant’s dismissal proceedings? In this connection, (i) Can the SJC be considered an independent tribunal, as required by Article 6 § 1 of the Convention, in view of the applicant’s allegations that her dismissal was politically motivated? (ii) Can the Appeal Panel be considered impartial in view of the participation of judges S.D. and D.S.?

(c) Were the principles of equality of arms and adversarial proceedings respected in view of the applicant’s allegations that A.S.’s statement was not communicated to her (see, for example, Naumoski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 25248/05, §§ 25 and 28, 27 November 2012)? 2. Has there been a violation of the applicant’s right to respect for her private life, within the meaning of Article 8 of the Convention, on account of her dismissal (see Oleksandr Volkov v. Ukraine , no. 21722/11, § 169 et seq., ECHR 2013)? In particular, was the interference with the right to respect of her private life in accordance with law, in view of the non-application of the 2019 amendments to the Courts Act in the applicant’s case?

Was it necessary in a democratic society?