- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 februarie 2010
- Stat pârât
- SWE
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Karnkraftteknik I Stocksund AB și alții împotriva Suediei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 32805/06, de către KÄRNKRAFTTEKNIK I STOCKSUND AB și alții împotriva Suediei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 2 februarie 2010 ca Cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 4 august 2006, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de Kärnkraftteknik i Stocksund AB, o companie suedeză de răspundere limitată care conduce afaceri de consultanță în domeniul tehnologiei energiei nucleare, precum și dl Lars-Olov Höglund și dl Lars Lindberg, resortisanți suedezi născuți în 1950 și, respectiv, 1957. Dl Höglund și dl Lindberg sunt ingineri și experți în tehnologia energiei nucleare și fondatorii primului reclamant.
Guvernul suedez („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna Hellner, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 6, 8, 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în principal cu privire la durata procedurii de compensare în care reclamanții au susținut că două societăți de energie electrică au comis erori și omisiuni în procedurile de achiziții publice care le-au făcut responsabile pentru daune în temeiul Legii privind achizițiile publice. La 8 decembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului, semnată de Agentul Guvernului la 24 noiembrie 2009 și de dl Höglund și dl Lindberg, în calitate de reclamanți și reprezentanți ai primului reclamant, la 29 noiembrie 2009: „Guvernul și reclamanții au ajuns acum la următoarea soluție prietenoasă pe baza respectului drepturilor omului, astfel cum este definită în [Convenția], pentru a pune capăt procedurii în fața Curții.
Guvernul va plăti, ex grația , reclamanților în comun suma de EUR 15.000 (cincăzeci mii), care urmează să fie transformate în coroan suedeză la rata aplicabilă la data plății. Execuția plății va avea loc atunci când guvernul va primi decizia Curții care socotește cazul din lista cazurilor sale. Reclamanții declară că nu au alte cereri asupra statului suedez pe baza faptelor cererii [prezentate]. Această soluție depinde de aprobarea oficială a Guvernului la o reuniune a Cabinetului.” Prin decizia din 14 ianuarie 2010, Guvernul a aprobat soluția atinsă. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției).
Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cauze. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului
THIRD SECTION
DECISION Application no. 32805/06 by KÄRNKRAFTTEKNIK I STOCKSUND AB and Others against Sweden The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2 February 2010 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 4 August 2006, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The application was lodged by Kärnkraftteknik i Stocksund AB, a Swedish limited liability company conducting consultancy business in the field of nuclear power technology, as well as Mr Lars-Olov Höglund and Mr Lars Lindberg, Swedish nationals who were born in 1950 and 1957 respectively.
Mr Höglund and Mr Lindberg are engineers and experts in nuclear power technology and founders of the first applicant. The Swedish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Hellner, of the Ministry for Foreign Affairs. The applicants complained under Articles 6, 8, 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, primarily about the length of compensation proceedings in which the applicants claimed that two power companies had committed errors and omissions in procurement procedures which had made them liable for damages under the Public Procurement Act.
On 8 December 2009 the Court received the following declaration from the Government, signed by the Agent of the Government on 24 November 2009 and by Mr Höglund and Mr Lindberg, as applicants and as representatives of the first applicant, on 29 November 2009: “The Government and the applicants have now reached the following friendly settlement on the basis of respect for human rights, as defined in the [Convention], in order to terminate the proceedings before the Court. a) The Government will pay, ex gratia , to the applicants jointly the sum of EUR 15,000 (fifteen thousand), to be converted into Swedish kronor at the rate applicable on the date of payment. Execution of payment will take place when the Government has received the Court's decision striking the case out of its list of cases.
b) The applicants declare that they have no further claims on the Swedish State based on the facts of the [present] application. This settlement is dependent upon the formal approval of the Government at a Cabinet meeting.” By a decision of 14 January 2010, the Government approved the settlement reached. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President