PROVECTUS I STOCKHOLM AB AND LOWENBERG v. SWEDEN

SECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE FINALĂ nr. 19402/03 de PROVECTUS I STOCKHOLM AB și Kent LÖWENBERG împotriva Suediei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 27 martie 2008 ca Cameră compusă din: Josep Casadevell, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 16 iunie 2003, având în vedere decizia parțială din 16 ianuarie 2007, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Primul reclamant este o companie limitată, Provectus i Stockholm AB, iar al doilea reclamant este singurul său proprietar, dl K. Löwenberg, care este un național suedez, născut în 1943 și locuiește în Saltsjö-Duvnäs. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl J. Thörnhammar, un avocat practicant la Stockholm. Guvernul suedez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Kalmerborn, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În decembrie 1992 Autoritatea Fiscală (skattemyndigheten ) din județul de Stockholm a decis să înceapă un audit fiscal al primului reclamant și rezultatele auditului au fost prezentate în raportul de audit al Autorității Fiscale (reviziunipromemorie ) din 31 iulie 1995 care a fost comunicat reclamanților. Pe baza constatărilor raportului, Autoritatea fiscală a hotărât, în august 1995, să modifice prima declarație fiscală a reclamantului pentru anul de evaluare fiscală 1992 și să impună suplimente fiscale. Primul reclamant s-a opus constatărilor și decizia Autorității Fiscale, dar, la 21 decembrie 1995, Autoritatea Fiscală a hotărât să nu-și modifice decizia inițială. Prin apel, Autoritatea Fiscală a făcut reevaluarea obligatorie a deciziei sale, dar a hotărât să nu-l modifice. În urma acestei opțiuni, a transmis recursul Curții Administrative de județ (länsrätten ) din județul de Stockholm. De la începutul auditului fiscal al primului reclamant, autoritatea fiscală a examinat, de asemenea, declarațiile fiscale prezentate de primul reclamant pentru următoarele ani de evaluare fiscală (1993, 1994, 1995 și 1996). Acesta a hotărât să le modifice în conformitate cu concluziile sale din audit, cu consecințele pe care le-a avut pentru fiecare an ulterior. Cu toate acestea, nu s-au impus niciun surplus fiscal. Primul reclamant a contestat concluziile Autorității Fiscale. Cu toate acestea, având în vedere că Autoritatea Fiscală a menținut hotărârile, primul reclamant a apelat la Curtea Administrativă a Județeniei. La 15 martie 1996, Autoritatea Fiscală a efectuat reevaluarea obligatorie a deciziilor sale, dar a hotărât să nu le modifice. Apoi a transmis apelurile la instanță. Deoarece al doilea reclamant a fost singurul proprietar al primului reclamant, precum și directorul șef al acestuia și singurul membru al consiliului, raportul de audit a avut și anumite consecințe pentru el. Astfel, la 5 octombrie 1995, Autoritatea Fiscală a hotărât să revizuiască rentabilitatea fiscală pentru anul de evaluare fiscală din 1993, prin creșterea venitului impozabil, în timp ce, în același timp, scăderea veniturilor sale din câștigurile de capital cu aceeași sumă. Cea de-a doua reclamantă a contestat orice modificare a rentabilității sale fiscale și a impunerii taxelor suplimentare. Autoritatea fiscală a menținut decizia sa, împotriva căreia reclamantul a recurs. La 8 ianuarie 1997, Autoritatea fiscală a efectuat reevaluarea obligatorie a deciziei sale din 5 octombrie 1995, dar a hotărât să nu o modifice. La 29 iunie 1998, Curtea Administrativă a Județeanului a respins toate apelurile în hotărâri motivate. Reclamanții au apelat la Curtea Administrativă de Apel ( kammarrätten ) la Stockholm care, la 6 iulie 2001, a susținut hotărârile instanței de judecată inferioară. La 23 decembrie 2002, Curtea Administrativă Supremă ( Regeringsrätten ) a refuzat permisiunea de a face recurs în toate cazurile. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura națională pentru anul de evaluare fiscală 1992 pentru primul reclamant și anul de evaluare fiscală 1993 pentru cel de-al doilea reclamant a fost de lungime excesivă. HOTĂRÂREA La 23 ianuarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la guvernul suedez, semnată de Agentul Guvernului la 8 Ianuarie 2008 și de către reprezentantul reclamanților la 17 ianuarie 2008: „La 16 iunie 2003, Provectus i Stockholm AB și Kent Löwenberg („reclamanții”) au depus cererea nr. 19402/03 împotriva Suediei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”). Într-o decizie parțială din 16 ianuarie 2007 cu privire la admisibilitatea cererii, Curtea a hotărât să suspende examinarea plângerii reclamantelor cu privire la durata anumitor proceduri administrative și a declarat restul cererii inadmisibil. Guvernul suedez („Guvernul”) și reclamanții au ajuns acum la următoarea soluție prietenoasă pe baza respectului drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, pentru a încheia procedurile în fața Curții. a) Guvernul va plăti, exgrația , reclamanților în comun suma de 7.000 EUR (sprezece mii), care urmează să fie convertită în coroan suedeză la rata aplicabilă la data plății. Suma va fi plătită avocatului lor, dl Jan Thörnhammar, autorizat de către solicitanți să primească plăți în numele lor. Execuția plății va avea loc atunci când Guvernul va primi hotărârea Curții de a elimina cazul din lista cazurilor sale. b) Reclamanții declară că nu au alte cereri asupra statului suedez pe baza faptelor cererii de mai sus. Această soluție depinde de aprobarea oficială a Guvernului la o reuniune a Cabinetului.” Rezolvarea a fost aprobată de Guvern la 7 februarie 2008. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

THIRD SECTION

FINAL DECISION

Application no. 19402/03

by PROVECTUS I STOCKHOLM AB and Kent LÖWENBERG

against Sweden

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 27

March 2008 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Elisabet Fura-Sandström,

Corneliu Bîrsan,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Ann Power,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 16 June 2003,

Having regard to the partial decision of 16 January 2007,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The first applicant is a limited company, Provectus i Stockholm AB, and the second applicant is its sole owner, Mr K. Löwenberg, who is a Swedish national, born in 1943 and living in Saltsjö-Duvnäs. They were represented before the Court by Mr J. Thörnhammar, a lawyer practising in Stockholm.

The Swedish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms I. Kalmerborn, of the Ministry for Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In December 1992 the Tax Authority (

skattemyndigheten

) of the County of Stockholm decided to commence a tax audit of the first applicant and the results of the audit were set out in the Tax Authority’s audit report (

revisionspromemoria

) of 31 July 1995 which was communicated to the applicants. Based on the findings of the report, the Tax Authority, in August 1995, decided to alter the first applicant’s tax return for the tax assessment year 1992 and to impose tax surcharges.

The first applicant opposed the findings and the Tax Authority’s decision but, on 21 December 1995, the Tax Authority decided not to change its original decision.

Upon appeal, the Tax Authority made the obligatory re-assessment of its decision but decided not to change it. Following this, it forwarded the appeal to the County Administrative Court (

länsrätten

) of the County of Stockholm.

Since the Tax Authority had commenced the tax audit of the first applicant, it also examined the tax returns submitted by the first applicant for the following tax assessment years (1993, 1994, 1995 and 1996). It decided to alter them in accordance with its findings from the audit, with the consequences it had for each subsequent year. However, no tax surcharges were imposed.

The first applicant disputed the Tax Authority’s findings. However, since the Tax Authority maintained its decisions, the first applicant appealed to the County Administrative Court. On 15 March 1996 the Tax Authority made the obligatory re-assessment of its decisions but decided not to change them. It then forwarded the appeals to the court.

As the second applicant was the sole owner of the first applicant, as well as its chief executive and the only member of the board, the audit report also entailed certain consequences for him.

Thus, on 5 October 1995, the Tax Authority decided to revise his tax return for the 1993 tax assessment year by increasing his taxable income while, at the same time, decreasing his income from capital gains by the same amount. Moreover, it imposed tax surcharges on him.

The second applicant objected to any changes being made to his tax return and to the imposition of tax surcharges. The Tax Authority maintained its decision, against which the applicant appealed.

On 8 January 1997 the Tax Authority made the obligatory re-assessment of its decision of 5 October 1995 but decided not to change it. It then forwarded the appeal to the County Administrative Court.

On 29 June 1998 the County Administrative Court rejected all the appeals in well-reasoned judgments.

The applicants appealed to the Administrative Court of Appeal (

kammarrätten

) in Stockholm which, on 6 July 2001, upheld the lower court’s judgments.

On 23 December 2002 the Supreme Administrative Court (

Regeringsrätten

) refused leave to appeal in all cases.

COMPLAINT

The applicants complained under Article 6 § 1of the Convention that the national proceedings for the tax assessment year 1992 for the first applicant and the tax assessment year 1993 for the second applicant had been of excessive length.

THE LAW

On 23 January 2008 the Court received the following declaration from the Swedish Government, signed by the Agent of the Government on 8

January 2008 and by the applicants’ representative on 17 January 2008:

“On 16 June 2003, Provectus i Stockholm AB and Mr Kent Löwenberg (“the applicants”) lodged application no. 19402/03 against Sweden with the European Court of Human Rights (“the Court”). In a partial decision of 16 January 2007 as to the admissibility of the application, the Court decided to adjourn the examination of the applicants’ complaint concerning the length of certain administrative proceedings and declared the remainder of the application inadmissible.

The Swedish Government (“the Government”) and the applicants have now reached the following friendly settlement on the basis of respect for human rights, as defined in the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, in order to terminate the proceedings before the Court.

a) The Government will pay,

ex gratia

, to the applicants jointly the sum of EUR 7,000 (seven thousand), to be converted into Swedish kronor at the rate applicable on the date of payment. The amount will be paid to their counsel, Mr Jan Thörnhammar, who has been authorised by the applicants to receive payment on their behalf. Execution of payment will take place when the Government has received the Court’s decision to strike the case out of its list of cases.

b) The applicants declare that they have no further claims on the Swedish State based on the facts of the above application.

This settlement is dependent upon the formal approval of the Government at a Cabinet meeting.”

The settlement was approved by the Government on 7 February 2008.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Registrar

President