CtEDO 09.02.2010 Auto

IYISAN v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT
GBR
HOTĂRÂRE
09.02.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
IYISAN v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Hayri Iyisan, este un cetățen turc născut în 1947 și locuiește în Adana. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl H Tepe, un avocat care practică în Ankara. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J Gladstone al Oficiului pentru Externe și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a venit în Regatul Unit în 1970. El a primit permisiunea de a intra și rămâne, ceea ce i-a permis să lucreze în Regatul Unit. La 12 ianuarie 1975, el a primit concediu indefinit de a rămâne. În decembrie 1972, reclamantul s-a căsătorit cu un cetățean britanic. Soția sa s-a născut în Cipru în 1952, dar a venit în Regatul Unit când avea 12 ani, în timp ce Cipru era încă sub controlul britanic. Vorbește turc. Soția și soția lui au o fiică, care s-a născut în Regatul Unit în 12 ianuarie 1976. Ea este cetățean britanic. Ea s-a căsătorit în 2001 și are doi copii, născuți la 30 august 2002 și 1 mai 2006, care sunt și cetățeni britanici. Familia soțului ei este turcă și călătorește la Istanbul aproximativ o dată pe an pentru a le vizita. La 19 septembrie 2001, reclamantul a fost condamnat pentru importul de droguri controlate. Împreună cu doi complici, el a importat 7,1 kilograme de heroină pură, în valoare de 426.000 GBP. Deși a fost prima infracțiune a reclamantului, judecătorul de condamnare a remarcat că a organizat importul și deși a invocat vinovat, el a făcut-o doar într-o etapă târziu. El a fost condamnat la 13 ani de închisoare, dar nu a fost recomandat pentru deportare. El nu a apelat împotriva condamnării sau condamnării. La 6 septembrie 2006, Secretarul de Stat pentru Departamentul de Acasă a scris reclamantului, cerându-i să prezinte motivele pentru care nu ar trebui să fie deportat. Rapoartele reclamantului au fost luate în considerare, dar la 15 martie 2007, Secretarul de Stat a informat reclamantul că intenționează să-l deporteze pe motiv că deportarea sa ar fi favorabilă bunului public. La 19 martie 2007, reclamantul a fost emis cu o decizie de pronunțare a unei hotărâri de deportare. Reclamantul a apelat la Tribunalul de Azil și Immigrație („AIT”). Într-o decizie din 15 august 2007, AIT a respins recursul, declarând, printre altele, că infracțiunea reclamantului a fost prea gravă pentru ca deportarea sa să fie disproporționată, în ciuda interferenței cu viața sa privată și de familie în Regatul Unit. La 11 septembrie 2007, AIT a hotărât să nu facă un ordin de reconsiderare. Reclamantul a considerat reînnoirea cererii sale la Curtea Înaltă, dar avocatul l-a informat că ar fi practic imposibil să se confrunte cu decizia AIT. La 5 decembrie 2007, reclamantul a fost servit cu un ordin de deportare. El a fost deportat în Turcia la 7 ianuarie 2008. Secțiunea 3(5) litera (a) din Legea privind imigrația din 1971 (modificată de Legea privind imigrația și azilul din 1999) prevede că o persoană care nu este un cetățean britanic este responsabilă pentru deportarea din Regatul Unit dacă secretarul de stat consideră deportarea sa favorabilă bunului public. Secțiunea 82 alineatele (1) și 84 din Legea privind naționalitatea, imigrația și azilul din 2002 prevede un drept de recurs împotriva acestei decizii din motive, printre altele, că decizia este incompatibilă cu Convenția. Secțiunea 2 din Legea privind drepturile omului din 1998 prevede că, în determinarea oricărei întrebări care se întâmpină în legătură cu un drept al Convenției, instanțele și tribunalele trebuie să țină seama de orice jurisprudență din partea prezentei instanțe, în măsura în care, în opinia instanței sau a tribunalului, este relevantă pentru procedura în care s-a constatat această întrebare. O persoană care a fost deportată poate solicita revocarea ordinului de deportare. Alineatele 390-392 din Regulamentul privind imigrația HC 395 (cum a fost modificat) prevăd că: „390. O cerere de revocare a unei ordine de deportare va fi luată în considerare în funcție de toate circumstanțele, inclusiv următoarele: (i) motivele pe care le-a fost formulată ordinul; (ii) orice reprezentare făcută în sprijinul revocației; (iii) interesele comunității, inclusiv menținerea unui control eficace al imigrației; (iv) interesele reclamantului, inclusiv orice circumstanțe compasive. 391. În cazul reclamantului care a fost deportat în urma condamnării pentru o infracțiune penală a continuat excluziunea (i) în cazul unei condamnații care este capabilă să fie cheltuite în temeiul Legii de reabilitare a infracțiunilor din 1974, cu excepția cazului în care condamnarea este cheltuită în sensul actului sau, în cazul în care condamnarea este petrecută în mai puțin de 10 ani, s-a scurs 10 ani de la încheierea ordinului de deportare; sau (ii) în cazul unei condamnații care nu sunt capabile să fie cheltuite în temeiul actului, în orice moment, cu excepția cazului în care refuzul de revocare a ordinului de deportare ar fi contrartă Convenției drepturilor omului sau a Convenției și a Protocolului privind statutul refugiaților. În mod normal va fi cursul adecvat. În alte cazuri, revocarea ordinului nu va fi în mod normal autorizată dacă situația nu a fost modificată în mod material, fie printr-o schimbare de circumstanțe de la încheierea ordinului, fie prin informații proaspete care nu au fost furnizate înainte, fie prin autoritățile de apel sau secretarul de stat. Trecerea timpului de când persoana a fost deportată poate, de asemenea, să constituie o astfel de schimbare de circumstanțe care să justifice revocarea ordinului. 392. Revocarea unei ordine de deportare nu dă dreptul persoanei în cauză să reintroducă Regatul Unit; acesta îl face eligibil să solicite admiterea în temeiul normelor privind imigrația. Cererea de revocare a ordinului poate fi adresată ofițerului de compensare de intrare sau direct biroului de interne.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-04-10
0,93
AKBULUT v. THE UNITED KINGDOM
1. The applicant, Mr Celal Akbulut, is a Turkish national who was born in 1953 and lives in Turkey. He was represented before the Court by Wilson Solicitors LLP, a firm of lawyers practising in London. 2. The facts of the case, as submitted
CtEDO 2009-02-17
0,92
CASE OF ONUR v. THE UNITED KINGDOM
4. The applicant, Mr Ümit Onur, is a Turkish national who was born in 1978 and now lives in Turkey. He is of Kurdish origin. 5. 6. In 1989 the applicant, who was then eleven years old, arrived in the United Kingdom with his father, his brot
CtEDO 2010-01-26
0,92
YESUFA v. THE UNITED KINGDOM
The applicant, Mr Ayodeji Yesufa, is a Nigerian national who was born in 1984. He currently lives in Nigeria. He was represented before the Court by Doves Solicitors, a firm of solicitors practising in London. The United Kingdom Government
CtEDO 2011-09-20
0,91
CASE OF A.A. v. THE UNITED KINGDOM
5. The applicant was born in Nigeria in October 1986 and currently lives in London. 6. On 5 September 2000, at the age of 13 he arrived in the United Kingdom from Nigeria, where he was granted entry clearance together with his two sisters t
CtEDO 2011-06-08
0,91
CASES OF OMOJUDI AND A.W. KHAN AGAINST THE UNITED KINGDOM
s to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respond
Sursă