Yetkinsekerci împotriva Regatului Unit

SECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 71841/01 de Cahit YETKİNȘEKERC ÎN REGUL UNITĂ Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 11 decembrie 2003 ca Cameră compusă din: Președintele Ress Sir Nicolas Bratza Zupančič Hedigan doamna Tsatsa-Nikolovska Traja doamna Gyulumyan, judecători și dl V. Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 14 mai 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Cahit Yetkinșekerci, este un cetățean turc, născut în 1951. Reclamantul a îndeplinit o condamnare la închisoare în Anglia la momentul introducerii cererii sale.

Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 septembrie 1997, ofițerii britanici vamal și exciză au găsit opt pachete, care se presupunea că conțin medicamente controlate (diamorfină), în camionul reclamantului după intrarea în Regatul Unit. Pachetele au fost confiscate. În aceeași zi, reclamantul a fost luat în custodie pe suspect că a fost implicat în importul de diamorfină în Regatul Unit.

La 4 septembrie 1997, el a fost acuzat de importul de diamorfină în contradicție cu art. 170 alineatul (2) din Legea privind gestionarea vamală și acciză 1979 și cu art. 3 alineatul (1) din Legea privind miziunea drogurilor din 1971. La 24 martie 1998, reclamantul a fost condamnat la Curtea Crown Canterbury pentru faptul că a fost preocupat cu conștient de o tentativă de evaziune frauduloasă a interzicerii importului de droguri controlate (diamorfină) în contravenție cu art. 170 alin. (2) din Legea privind gestionarea vamală și acciză 1979. El a fost condamnat la 14 ani de închisoare. La o dată neespecificată, reclamantul a depus o cerere de concediu de recurs în fața Curții de Apel. La 18 februarie 2000, reprezentantul reclamantului a primit o scrisoare de la grefierul apelurilor penale care a declarat: "Sunt în prezent implicat în pregătirea rezumatului pentru utilizarea instanței și a consilierului.

Anticipez că acest lucru va fi încheiat la începutul lunii martie după returnarea mea din concediu la 1 martie. La finalizarea rezumatului anticipez ca ofițerul de listare să fie cerut să stabilească o dată de audiere relativ curând după aceea. " La 18 ianuarie 2001, reprezentantul reclamantului a trimis Curtea de Apel o scrisoare care solicită ca instanța să facă toate eforturile necesare pentru accelerarea chestiunii. La 6 martie 2001, Curtea de Apel (Diviziunea Criminală) a respins recursul împotriva condamnării, a anulat sentința impusă de Curtea Crown Canterbury și a înlocuit o sentință de 12 ani de închisoare.

La 24 iulie 2003 a fost pronunțată o decizie de deportare împotriva reclamantului în temeiul Legii privind imigrația din 1971. Se pare că în august 2003 s-a decis că reclamantul ar trebui eliberat cu eliberare condiționată la 5 septembrie 2003. Reclamantul a fost ordonat să fie reținut în temeiul Legilor privind imigrația din 1971 și 1988, până la luarea deciziei privind îndepărtarea sa din Regatul Unit. Într-o dată neespecificată, reclamantul a fost îndepărtat în Turcia. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că condamnarea sa a fost nedreaptă, deoarece instanțele nu au evaluat corect faptele. Reclamantul susține în continuare, în același sens, că procedura penală în cauză nu a fost încheiată într-un timp rezonabil, deoarece a existat o întârziere de aproape trei ani între condamnarea și condamnarea inițială și decizia Curții de Apel privind recursul său.

1. Reclamantul susține, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, că instanța internă l-a condamnat în mod nedrept și, prin urmare, nu a avut un proces echitabil. Curtea reamintește de la început doctrina sa „a patra instanță” (pentru care, a se vedea García Ruiz v. Spania [GC], nr. 30544/96, §§ 28-29, CEDO 1999-I). Având în vedere materialele prezentate de reclamant, aceasta constată că reclamantul nu a stabilit baza unei afirmații argumentabile că oricare dintre garanțiile procedurale conținute la art. 6 a fost încălcat în cazul său. Prin urmare, această plângere este vădit nefondată și trebuie respinsă în aplicarea articolului 4 din Convenție. 2. Reclamantul susține că întârzierea de aproape trei ani între hotărârea Curții de Coroană Canterbury și decizia Curții de Apel a constituit o încălcare a „cesității de timp rezonabil” prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție.

Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantului cu privire la [Notă1] lungimea procedurii penale; declara restul cererii inadmisibil. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress [Notă1] Resumează plângerile fără a cita neapărat articolele invocate ale convenției.

THIRD SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 71841/01 by Cahit YETKİNȘEKERCİ against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 11 December 2003 as a Chamber composed of: Mr G. Ress , President , Sir Nicolas Bratza , Mr B. Zupančič , Mr J. Hedigan , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr K. Traja , Mrs A. Gyulumyan, judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 14 May 1998, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Cahit Yetkinșekerci, is a Turkish national, who was born in 1951. The applicant was serving a prison sentence in England at the time of the introduction of his application.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 3 September 1997 British Customs and Excise officers found eighty packages, allegedly containing controlled drugs (diamorphine), in the applicant’s lorry after he had entered the United Kingdom. The packages were seized. On the same day the applicant was taken into custody on suspicion of having been involved in the importation of diamorphine into the United Kingdom. On 4 September 1997 he was charged with the importation of diamorphine contrary to section 170(2) of the Customs and Excise Management Act 1979 and section 3(1) of the Misuse of Drugs Act 1971. On 24 March 1998 the applicant was convicted at Canterbury Crown Court of being knowingly concerned in an attempted fraudulent evasion of the prohibition on the importation of a controlled drug (diamorphine) contrary to section 170(2) of the Customs and Excise Management Act 1979. He was sentenced to 14 years’ imprisonment.

On an unspecified date the applicant lodged an application for leave to appeal with the Court of Appeal. On 18 February 2000 the applicant’s representative received a letter from the Registrar of Criminal Appeals which stated: “I am currently engaged in preparing the summary for use of the court and Counsel. I anticipate this is likely to be concluded in the early March following my return from leave on 1 March. On completion of the summary I anticipate the Listing Officer will be asked to fix a hearing date relatively soon thereafter.” On 18 January 2001 the applicant’s representative sent a letter to the Court of Appeal requesting that the court make all necessary efforts to expedite the matter.

On 6 March 2001 the Court of Appeal (Criminal Division) dismissed the appeal against conviction, quashed the sentence imposed by Canterbury Crown Court and substituted a sentence of 12 years’ imprisonment. On 24 July 2003 a deportation order was made against the applicant under the Immigration Act 1971. It would appear that in August 2003 it was decided that the applicant should be released on parole on 5 September 2003. The applicant was ordered to be detained under the Immigration Acts 1971 and 1988 pending the taking of the decision on his removal from the United Kingdom. On an unspecified date the applicant was removed to Turkey. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that his conviction was unfair since the courts failed to assess the facts correctly.

The applicant further alleges under the same heading that the criminal proceedings brought against him were not concluded within a reasonable time as there was a delay of almost three years between his original conviction and sentence and the Court of Appeal’s decision on his appeal. THE LAW 1. The applicant contends under Article 6 § 1 of the Convention that the domestic courts wrongly convicted him and therefore he did not have a fair trial. The Court recalls at the outset its “fourth instance” doctrine (for which, see García Ruiz v. Spain [GC], no. 30544/96, §§ 28-29, ECHR 1999-I). Having regard to the materials submitted by the applicant, it notes that the applicant has failed to lay the basis of an arguable claim that any of the procedural guarantees contained in Article 6 were breached in his case.

This complaint is therefore manifestly ill-founded and must be rejected in application of Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. 2. The applicant alleges that the delay of almost three years between the judgment of Canterbury Crown Court and the decision of the Court of Appeal amounted to a breach of the “reasonable time requirement” laid down in Article 6 § 1 of the Convention. The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicant’s complaint concerning [Note1] the length of the criminal proceedings; Declares the remainder of the application inadmissible.

Vincent Berger Georg Ress Registrar President [Note1] Summarise the complaints without necessarily citing the invoked Convention Articles.