CASE OF YETKINSEKERCI v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul s-a născut în 1951 și trăiește în Gaziantep. La 3 septembrie 1997, 79 de pachete de pulbere (a fost constatat ulterior ca fiind amidon) au fost găsite în rezervorul de burtă al camionului aparent neladen pe care reclamantul tocmai a adus-o în Regatul Unit. Reclamantul a fost arestat, iar la 4 septembrie 1997 a fost acuzat că a fost implicat în încercarea de a importa un drog controlat (diamorfină). A fost condamnat la 25 martie 1998 și condamnat la 14 ani de închisoare. Solicitarea de concediu de recurs a sosit la Biroul de Apel Penal la 23 aprilie 1998, și a fost acordată o concediu de apel și a fost acordată asistență judiciară la 22 martie 1999. Curtea de Apel a respins recursul reclamantului la 6 martie 2001. În ceea ce privește condamnarea constatată după cum urmează: „76. ... Punctele ... sunt, în primul rând, că nu a fost importată nici o diamorfină și care ne pare a fi cel mai important punct, și anume că aceaceasta a fost o infracțiune de încercare și nu de import real. 77. În al doilea rând, că reclamantul pare să fi ocupat o poziție umilă în ceea ce a fost fără îndoială un lanț extins, care se extinde de la sursă în străinătate în această țară. 78. În al treilea rând, se spune că nu exista nicio dovadă că el știa de cantitatea implicată. Cu toate acestea, în acest sens, într-o importație masivă de acest tip, nu este obișnuit să se investigheze cât de departe un apelant a fost privilegiat de suma reală implicată, ținând cont de faptul că ar fi fost, în mod evident, o import extrem de substanțială. 79. În al patrulea rând, se menționează că el este izolat din țara sa de origine, care îndeplinește o propoziție în Anglia. 80. A cincea, că vârsta lui are 49 de ani, el are caracterul bun anterior și responsabilitățile familiei militează și pentru militate. 81. Noi adăugăm o ușoară importanță la al patrulea element. În ceea ce privește al cincilea, nu este unul în care, dintr-un caz de acest fel, considerăm adecvat și să luăm în considerare [sic]. 82. În sfârșit, avocatul a avansat asupra noastră argumentul că acest recurs a luat, așa cum a luat fără îndoială, un timp neconscionabil de mult timp pentru a veni, din motive care nu sunt de vină de apelant sau consilierii săi, dar care par să aibă legătură cu dificultățile administrative în cadrul acestei instanțe. El face trimitere în acest sens la art. 6 din Convenția privind drepturile omului. Cu toate acestea, nu este necesar să se invoce acest articol pentru ca instanța să ia în considerare, dacă consideră că este adecvat, o întârziere de acest tip. 83. Considerăm că, absentul vreun motiv de reducere a unui tip neobișnuit, dacă importul ar fi fost o importare de diamorfină, după cum reclamantul ar fi considerat fără îndoială, ar fi putut fi așteptat o propoziție de 18 ani. Se pare că, pe baza faptului că a fost pur și simplu o încercare, judecătorul a redus nivelul de condamnare la ordinul de 14 ani, ținând seama de poziția aparentă a recurentei în lanț. 84. În opinia noastră, s-ar fi putut face bine o alocație un pic mai mare, permițând acest lucru cu faptul că acuzatul a petrecut un timp de anxietate, fără îndoială, așteptând mai mult decât ar fi trebuit, pentru a vedea dacă sentința sa ar fi redusă, considerăm că este adecvat să reducăm condamnarea de 14 ani impuse unuia din 12 ani de închisoare. Apelul asupra sentinței va avea succes în această măsură.” 9. Reclamantul a fost eliberat după ce a îndeplinit aproximativ o jumătate din 12 ani de sentință și a fost deportat în Turcia.