Sari la conținut
CtEDO 29.04.2010 AI

SHAHBAZI v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
29.04.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Scoasă de pe rol
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SHAHBAZI v. TURKEY (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

1

3 Cererii nr. 34225/96 4 introdusă de Mohammed Halid SHAHZAD 5 împotriva Regatului Unit 6 ____________ 7 Comisia Europeană a Drepturilor Omului (Camera întâi), reunită 8 în camera de consiliu la 22 octombrie 1997, prezenți fiind următorii membri: 9 Dna 10 J. LIDDY, Președintă 11 Dnii

17 B. MARXER

19 N. BRATZA 20 I. BÉKÉS 21 G. RESS

23 C. BÎRSAN 24 K. HERNDL

26 Dna 27 M. HION 28 Dl

30 Dna 31 M.F. BUQUICCHIO, Grefier al Camerei 32 Având în vedere articolul 25 din Convenția pentru apărarea 33 drepturilor omului și a libertăților fundamentale; 34 Având în vedere cererea introdusă la 1 februarie 1996 35 de Mohammed Halid SHAHZAD împotriva Regatului Unit și înregistrată la 36 18 decembrie 1996 sub nr. 34225/96; 37 Având în vedere raportul prevăzut la articolul 47 din Regulamentul 38 de procedură al Comisiei; 39 După deliberare; 40 Decide după cum urmează:

42 Reclamantul este un cetățean pakistanez, născut în 1958. El este 43 în prezent reținut la Penitenciarul Albany, Newport, Insula Wight. În 44 procedura în fața Comisiei, este reprezentat de 45 domnul D.J. Killeen, solicitor care practică în Birmingham. 46 Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de 47 reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: 48 A. 49 Circumstanțele particulare ale cauzei 50 În cursul lunilor februarie și martie 1991, reclamantul a fost judecat la 51 Curtea Coroanei din Southwark, compusă dintr-un judecător și un juriu, pentru implicarea 52 cu bună-știință în eludarea frauduloasă a interdicției privind 53 importul unui drog controlat, heroină, infracțiune prevăzută la 54 articolul 170 alin. 2 din Legea privind administrarea vămilor și accizelor din 1979. 55 Versiunea acuzării asupra faptelor a fost următoarea.

H, un 56 cetățean pakistanez și informator angajat de Agenția Statelor Unite pentru Aplicarea Legii privind Drogurile, 57 i-a întâlnit în Pakistan pe M și A, care și-au exprimat ideea de 58 a importa heroină în Regatul Unit. După ce a consultat un ofițer britanic de 59 legătură pe probleme de droguri, H le-a sugerat lui M și A că știa un pilot de linie 60 care putea fi folosit ca curier. Apoi, M și A l-au prezentat 61 pe reclamant lui H și toți trei, adică M, A și reclamantul, i-au sugerat 62 lui H că îi vor furniza droguri pentru Regatul Unit. La câteva 63 zile mai târziu, reclamantul i-a sugerat lui H un export propriu de droguri, 64 independent de M și A. H a fost de acord și reclamantul i-a livrat 65 20 kg de heroină.

Heroina a fost transportată în Regatul Unit 66 de către un ofițer britanic al Vămii și Accizelor. Apoi, H s-a deplasat în 67 Regatul Unit și a fost cazat într-un hotel de către Vamă și Accize. Apelurile 68 sale telefonice au fost înregistrate și a fost instalată o cameră video. H a încercat 69 timp de săptămâni să îl convingă pe reclamant să vină în Regatul Unit și 70 să primească heroina. Când reclamantul a fost de acord, un ofițer vamal 71 i-a procurat o viză. Când reclamantul a sosit în 72 Regatul Unit, a fost organizată o întâlnire între el și H la hotel pentru 73 livrarea drogului. Reclamantul a fost arestat în timp ce un ofițer vamal 74 îi livra o serie de saci care fuseseră făcuți să 75 semene cu sacii originali de heroină.

76 Reclamantul susține că judecătorul Curții Coroanei din Southwark 77 nu a permis avocatului său să susțină în fața juriului că, prin conduita 78 ofițerilor vamali, nu a existat o eludare frauduloasă. 79 La 7 martie 1991, reclamantul a fost găsit vinovat și a fost condamnat 80 la 20 de ani de închisoare. Un singur judecător i-a permis reclamantului 81 să declare apel. La 10 martie 1994, Curtea de Apel a respins apelul. Aceasta 82 i-a refuzat, de asemenea, reclamantului permisiunea de a face apel la Camera Lorzilor. 83 Cu toate acestea, a certificat faptul că se ridicau anumite probleme de drept cu 84 importanță publică. 85 Reclamantul a solicitat și i s-a permis să facă apel la Camera 86 Lorzilor de către Comitetul de Apel al acesteia.

87 Camera Lorzilor s-a pronunțat asupra apelului reclamantului la 88 18 ianuarie 1996. Lordul Steyn, cu care ceilalți Law Lords au fost de acord, 89 a luat în considerare următoarele. Lordul Steyn a examinat mai întâi argumentul reclamantului 90 potrivit căruia constituia un abuz de procedură să se inițieze proceduri penale 91 împotriva sa, în condițiile în care un informator și ofițeri vamali îl 92 incitaseră să comită infracțiunea, prin stratagemă, și apoi îl 93 momiseră în jurisdicție. Lordul Steyn a notat că avocatul 94 reclamantului acceptase, în cele din urmă și în lumina unui precedent clar, 95 că nu existase nimic asupritor în atragerea reclamantului 96 în țară.

De asemenea, a remarcat că reclamantul luase 97 inițiativa la întâlnirea crucială dintre el și H. În plus, 98 reclamantul avea 37 de ani, nu era o persoană vulnerabilă și fără voință, 99 fusese un organizator în comerțul cu heroină și clarificase încă 100 de la început că era pregătit și dispus să organizeze exportul din 101 Pakistan. Era, desigur, adevărat că importul respectiv 102 nu ar fi avut loc la momentul și în modul în care s-a întâmplat, fără 103 asistența lui H și a ofițerilor Vămii și Accizelor și că aceștia din urmă 104 i-au dat reclamantului ocazia de a comite o infracțiune. 105 În plus, Lordul Steyn a acceptat că se putea presupune că ofițerul vamal 106 care adusese heroina în Regatul Unit era vinovat de conduită 107 infracțională.

Totuși, aceasta nu rezolva chestiunea. Întrucât, 108 în circumstanțele cauzei, era posibil un proces echitabil, ceea ce 109 judecătorul trebuia să determine era dacă interesul public de a asigura ca 110 cei care sunt acuzați de infracțiuni grave să fie judecați prevala asupra 111 interesului public de a proteja integritatea sistemului de justiție penală 112 împotriva conduitei infracționale și a abuzurilor agențiilor de aplicare a legii. 113 Lordul Steyn a considerat, în această privință, că conduita 114 ofițerului vamal nu era atât de nedemnă sau rușinoasă încât să constituie un 115 afront la conștiința publică prin permiterea continuării urmăririi penale. Orice 116 conduită infracțională a ofițerului vamal era ușoară comparativ cu cea 117 a reclamantului.

Drept urmare, Lordul Steyn a concluzionat că 118 procedura împotriva reclamantului nu trebuia să fie suspendată. 119 În plus, Lordul Steyn, pentru aceleași motive, a respins 120 argumentul reclamantului potrivit căruia probele furnizate de H și de ofițerii vamali 121 ar fi trebuit să fie excluse din proces. 122 În ceea ce privește al treilea argument al reclamantului, potrivit căruia el nu 123 săvârșise infracțiunea cu care a fost acuzat, Lordul Steyn 124 a considerat că Curtea de Apel a greșit considerând că 125 infracțiunea de eludare a interdicției, spre deosebire de tentativa de eludare 126 a interdicției, ar putea fi săvârșită prin orice comportament care era îndreptat 127 sau intenționat să conducă la importul de droguri în 128 Regatul Unit.

Cu toate acestea, Lordul Steyn a considerat că reclamantul fusese 129 vinovat de tentativa de eludare a interdicției, deoarece a intenționat 130 să comită infracțiunea, iar acțiunile sale au fost mai mult decât simple 131 acte pregătitoare. În temeiul dreptului intern, o tentativă de eludare a unei interdicții 132 la importul de droguri putea avea loc chiar dacă nu avusese loc nicio importare. 133 Reclamantul săvârșise deja tentativa în Pakistan și 134 nimic din ceea ce a făcut ulterior ofițerul vamal nu putea 135 lipsi conduita reclamantului de caracterul său infracțional. În plus, reclamantul 136 săvârșise o tentativă de eludare în Anglia. 137 Lordul Steyn a notat că reclamantul fusese acuzat de eludare efectivă, 138 mai degrabă decât de tentativă.

Cu toate acestea, probele erau aceleași și 139 apărarea reclamantului nu ar fi fost condusă diferit dacă 140 reclamantul ar fi fost acuzat de tentativă. În plus, acuzarea 141 susținuse în fața Curții de Apel că reclamantul era, 142 cel puțin, vinovat de tentativă, iar Camera Lorzilor invitase ambele părți să prezinte 143 observații orale și scrise asupra acestei chestiuni. În orice caz, 144 articolul 170 alin. 2 din Legea privind administrarea vămilor și accizelor din 1979 145 creează o singură infracțiune care poate fi săvârșită în două moduri diferite, 146 prin eludare sau printr-o tentativă de eludare. Drept urmare, Lordul Steyn 147 a considerat că apelul reclamantului ar trebui respins.

148 B. 149 Dreptul intern relevant 150 Articolul 170 alin. 2 din Legea privind administrarea vămilor și accizelor din 1979 151 prevede următoarele: 152 „... dacă o persoană este, în legătură cu orice bunuri, în orice mod 153 implicată cu bună-știință în orice eludare frauduloasă sau tentativă 154 de eludare 155 ... 156 (b) 157 a oricărei interdicții sau restricții în vigoare la momentul 158 respectiv cu privire la bunuri, în temeiul sau în virtutea oricărui 159 act normativ 160 ... 161 va fi vinovată de o infracțiune în temeiul acestei secțiuni și poate fi 162 deținută.”

164 1. 165 Reclamantul se plânge, în temeiul art. 6, §1 din Convenție, 166 că nu putea avea un proces echitabil deoarece ofițerii vamali, 167 în primul rând, au încurajat și promovat infracțiunile de care 168 a fost acuzat, în al doilea rând, au importat drogurile în Regatul Unit și, 169 în acest mod, au creat prin conduita lor un element esențial al 170 actus reus, fără de care nu s-ar fi săvârșit nicio infracțiune de către el 171 și, în al treilea rând, l-au atras prin viclenie în jurisdicție. Acesta invită 172 Comisia să ia în considerare efectul cumulativ al acțiunilor 173 autorităților vamale. 174 2. 175 Acesta se plânge, de asemenea, în temeiul art. 6, §1 din Convenție, că 176 judecătorul de la procesul de fond nu i-a permis apărătorului să susțină în fața juriului 177 că conduita ofițerilor vamali nu a echivalat cu o eludare 178 frauduloasă.

179 3. 180 Mai mult, acesta se plânge, în temeiul art. 6, §1 din Convenție, 181 că Camera Lorzilor, considerând că conduita sa a echivalat cu o 182 tentativă de eludare, a depășit chestiunile care fuseseră 183 certificate de Curtea de Apel. 184 4. 185 În cele din urmă, reclamantul se plânge, în temeiul articolului 3 din 186 Convenție, că, drept urmare a tuturor celor de mai sus, a fost supus 187 unui tratament degradant. 188 ÎN DREPT 189 1. 190 Reclamantul se plânge, în temeiul art. 6, §1 (Art. 6-1) din 191 Convenție, că nu putea avea un proces echitabil, deoarece ofițerii 192 vamali, în primul rând, au încurajat și promovat infracțiunile de care 193 a fost acuzat, în al doilea rând, au importat drogurile în Regatul 194 Unit și, în acest mod, au creat prin conduita lor un element esențial 195 al actus reus, fără de care nu s-ar fi putut săvârși nicio infracțiune 196 de către el și, în al treilea rând, l-au atras prin viclenie în jurisdicție.

197 Art. 6, §1 (Art. 6-1) din Convenție, în partea 198 relevantă, prevede următoarele: 199 „În determinarea ... oricărei acuzații penale aduse împotriva sa, 200 orice persoană are dreptul la o judecare echitabilă ... de către (o) instanță 201 stabilită prin lege.” 202 Comisia reamintește că, pentru a determina dacă scopul 203 articolului 6 (Art. 6) – un proces echitabil – a fost atins, trebuie 204 avută în vedere totalitatea procedurilor naționale desfășurate în 205 cauză (Curtea EDO, hotărârea Imbroscia c. Elveției din 24 noiembrie 206 1993, Seria A nr. 275, p. 14, alin. 38; hotărârea Lüdi c. Elveției 207 din 25 iunie 1992, Seria A nr. 238, p. 20, alin. 43). 208 În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia agenții vamali, 209 prin importul drogurilor în Regatul Unit, au creat un element esențial 210 al actus reus, fără de care nu s-ar fi putut săvârși nicio infracțiune 211 de către el, Comisia observă că Camera Lorzilor 212 a considerat că, în temeiul dreptului intern, o tentativă de eludare a unei 213 interdicții la importul de droguri putea avea loc chiar dacă nu avusese loc niciun import.

214 Camera Lorzilor a considerat, de asemenea, că 215 reclamantul săvârșise deja tentativa în Pakistan și că 216 nimic din ceea ce a făcut ulterior ofițerul vamal nu putea 217 lipsi conduita reclamantului de caracterul său infracțional. Reclamantul, evident, 218 nu este de acord cu această interpretare a Camerei Lorzilor. Cu toate acestea, 219 Comisia nu este competentă să examineze pretinse erori de fapt sau de drept 220 săvârșite de instanțele naționale, decât în cazul în care consideră că astfel de 221 erori ar putea implica o posibilă încălcare a drepturilor și 222 libertăților prevăzute în Convenție sau în Protocoalele la Convenție 223 (nr. 12013/86, Dec. 10.3.89, D.R. 59, p. 100). Întrucât, în 224 circumstanțele prezentei cauze, interpretarea Camerei Lorzilor cu privire la 225 dreptul intern, în acest punct anume, nu este arbitrară, 226 Comisia consideră că nu există aparența unei încălcări a art. 6 227 §1 (Art. 6-1).

228 În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia ofițerii vamali 229 au încurajat și promovat infracțiunile de care a fost 230 acuzat, Comisia reamintește că conduita autorităților de urmărire 231 penală în prevenirea și investigarea infracțiunilor este, în primul rând, 232 o chestiune care ține de reglementarea dreptului intern. În special, 233 în domeniul delincvenței periculoase, autoritățile de urmărire pot 234 considera necesar, în anumite circumstanțe, să recurgă la informatori 235 ai poliției și la agenți sub acoperire. În astfel de cazuri, Comisia trebuie să 236 determine dacă procedurile penale ulterioare, considerate în 237 ansamblul lor, au fost echitabile, conform art. 6, §1 (Art. 6-1).

238 Echitatea procedurilor penale poate fi afectată de faptul că un 239 agent sub acoperire al autorităților polițienești a jucat un rol important 240 în provocarea infracțiunii care stă la baza acuzației penale 241 (Radermacher și Pferrer c. Germaniei, Raportul Com. 11.10.90, alin. 75, 242 Anuar 34, p. 274). 243 În această privință, Comisia observă că, după cum a remarcat și Camera Lorzilor, 244 agenții sub acoperire i-au dat reclamantului ocazia 245 de a încerca să comită infracțiunea de import al heroinei în Regatul Unit 246 și că respectivul import nu ar fi avut loc când și 247 cum s-a întâmplat, fără asistența agenților sub acoperire. Cu toate acestea, 248 Comisia observă, de asemenea, că, după cum au admis instanțele naționale, 249 agenții sub acoperire nu au luat inițiativa de a-l contacta pe reclamant 250 cu scopul de a importa heroină în Regatul Unit, 251 ci doar au reacționat la o ofertă a reclamantului.

În această privință, 252 cauza reclamantului se distinge de Teixeira De Castro c. Portugaliei (Raportul Com. 253 25.2.97, nepublicat, cauză pendinte în fața Curții), unde 254 Comisia a constatat o încălcare a art. 6, §1 (Art. 6-1) din 255 Convenție, din cauza rolului jucat de „agenții provocatori” în 256 provocarea condamnării reclamantului respectiv. Spre deosebire de Teixeira De 257 Castro c. Portugaliei, în prezenta cauză, nu s-a stabilit 258 că agenții sub acoperire au fost adevărații inițiatori ai infracțiunilor. 259 Comisia observă, de asemenea, că, spre deosebire de reclamantul din 260 Teixeira De Castro c. Portugaliei, reclamantul din prezenta cauză 261 a avut o implicare pe termen lung în comerțul cu heroină și era pregătit și dispus 262 să comită infracțiunea chiar și fără implicarea agenților sub acoperire.

263 În plus, mărturia agenților sub acoperire nu a constituit 264 baza exclusivă a condamnării reclamantului, care a fost susținută 265 și de alte probe, cum ar fi înregistrările audio și video. În 266 lumina tuturor celor de mai sus, Comisia consideră că rolul jucat 267 de agenții sub acoperire în provocarea condamnării reclamantului 268 nu a fost de natură să dezvăluie aparența unei încălcări a art. 6 269 §1 (Art. 6-1) din Convenție. 270 În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia a fost atras prin viclenie 271 în jurisdicție, Comisia observă că avocatul său a acceptat 272 în fața Camerei Lorzilor că nu existase nimic asupritor în 273 a-l momi pe reclamant în Regatul Unit.

În plus, deși H 274 pare să fi făcut eforturi persistente pentru a-l convinge pe reclamant 275 să meargă în Regatul Unit și să primească heroina și deși un 276 ofițer vamal i-a procurat o viză reclamantului, reclamantul a hotărât 277 să călătorească în Regatul Unit din proprie inițiativă și deplină cunoștință 278 a implicațiilor pe care le puteau avea acțiunile sale. Comisia, 279 prin urmare, consideră că nu există aparența unei încălcări a art. 6 280 §1 (Art. 6-1) din Convenție în această privință 281 nici. 282 De asemenea, Comisia nu consideră că este dezvăluită aparența unei 283 încălcări a art. 6, §1 (Art. 6-1) din Convenție 284 ca urmare a efectului cumulativ al diverselor acțiuni 285 ale agenților sub acoperire examinate mai sus.

Rezultă că această parte din 286 cerere este vădit nefondată și că trebuie respinsă 287 ca inadmisibilă, în conformitate cu articolul 27 alin. 2 (Art. 27-2) din 288 Convenție. 289 2. 290 Reclamantul se plânge, în temeiul art. 6, §1 (Art. 6-1) din 291 Convenție, că judecătorul de la procesul de fond nu i-a permis apărătorului să susțină 292 în fața juriului că conduita ofițerilor vamali nu a echivalat cu o 293 eludare frauduloasă. 294 Comisia reamintește că, în temeiul articolului 26 (Art. 26) din 295 Convenție, ea nu poate examina chestiunea decât după ce toate căile de recurs interne 296 au fost epuizate. Aceasta observă că reclamantul nu a invocat această 297 plângere în fața Curții de Apel sau a Camerei Lorzilor.

Rezultă că 298 această parte din cerere trebuie respinsă, în conformitate cu 299 articolul 27 alin. 3 (Art. 27-3) din Convenție. 300 3. 301 Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 (Art. 6) din 302 Convenție, că Camera Lorzilor, considerând că conduita sa 303 a echivalat cu o tentativă de eludare, a depășit chestiunile care 304 fuseseră certificate de Curtea de Apel. 305 Comisia reamintește că articolul 6 alin. 3 (Art. 6-3-a, 6-3-b) 306 din Convenție garantează, la lit. (a) și (b), dreptul acuzatului 307 de a fi informat despre natura și cauza acuzației împotriva sa 308 și dreptul la timpul și înlesnirile necesare pentru pregătirea 309 apărării sale.

Cu toate acestea, garanțiile de la alineatul 3 al articolului 6 310 (Art. 6-3) sunt aspecte specifice ale dreptului la un proces echitabil, prevăzut 311 în general la alineatul 1 (a se vedea Curtea EDO, hotărârea Foucher c. Franței 312 din 18 martie 1997, Rapoartele 1997-II, nr. 33, 313 alin. 30). Din 314 acest motiv, Comisia consideră adecvat să examineze 315 plângerile reclamantului în temeiul celor două dispoziții luate împreună. 316 Comisia notează în continuare că, deși reclamantul fusese 317 acuzat inițial de eludarea interdicției de import al 318 heroinei, Camera Lorzilor a considerat în cele din urmă că reclamantul 319 fusese vinovat de tentativă de eludare a interdicției. Cu toate acestea, după cum 320 a considerat Camera Lorzilor, articolul 170 alin. 2 din Legea privind administrarea 321 vămilor și accizelor din 1979 creează o singură infracțiune care poate fi 322 săvârșită în două moduri diferite, prin eludare sau printr-o tentativă de eludare.

323 În plus, Camera Lorzilor a considerat că acuzarea ar fi 324 prezentat aceleași probe dacă reclamantul ar fi fost acuzat de 325 tentativă de la bun început și că apărarea reclamantului nu ar fi 326 fost condusă diferit. În cele din urmă, Comisia observă că 327 acuzarea susținuse în fața Curții de Apel că reclamantul 328 era, cel puțin, vinovat de tentativă, iar Camera Lorzilor invitase 329 ambele părți să prezinte observații orale și scrise asupra acestei chestiuni. Rezultă 330 că reclamantul era conștient de posibilitatea ca el să 331 fie considerat vinovat de tentativă de eludare și că a avut o 332 posibilitate deplină de a fi audiat în această privință. Ca urmare, nu este 333 dezvăluită aparența unei încălcări a art. 6, §1 coroborat cu 334 alin. 3 (a) și (b) (Art. 6-1+6-3-a, 6-1+6-3-b).

335 Prin urmare, Comisia consideră că această parte din 336 cerere este vădit nefondată și trebuie respinsă, în 337 conformitate cu articolul 27 alin. 2 (Art. 27-2) din Convenție. 338 4. 339 Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 3 (Art. 3) din 340 Convenție, că urmărirea sa penală și condamnarea sa au echivalat cu un 341 tratament degradant. 342 Cu toate acestea, Comisia consideră că plângerile reclamantului 343 privind urmărirea sa penală și condamnarea sa intră, în principiu, 344 sub incidența articolului 6 (Art. 6) din Convenție. Comisia 345 a constatat că nu este dezvăluită aparența unei încălcări a acestei dispoziții 346 în circumstanțele cauzei. Comisia consideră, de asemenea, că 347 nu se ridică nicio chestiune separată în temeiul articolului 3 (Art. 3) din Convenție.

348 Rezultă că această parte din cerere este vădit 349 nefondată și trebuie respinsă, în conformitate cu articolul 27 alin. 2 350 (Art. 27-2) din Convenție. 351 Pentru aceste motive, Comisia, cu majoritate,

354 J. LIDDY 355 Grefier 356 Președintă 357 la Camera întâi 358 a Camerei întâi

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-03-21
0,93
AFFAIRE KORKMAZ ET AUTRES c. TURQUIE
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA KORKMAZ ȘI ALTELE c. TURCIA (solicitarea nr 35979/97) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 martie 2006 DEFINITIVF 21/06/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate
CtEDO 2001-01-30
0,93
AKBAY contre la TURQUIE
PRIMA SECȚIE DECIZIE PRIVIND ADMISIBILITATEA cererii nr. 32598/96 prezentată de Abdulbaki AKBAY împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secție), având sedință la 30 ianuarie 2001 în cameră compusă din d-nele E. Palm,
CtEDO 2004-02-10
0,93
B.C. contre la TURQUIE
SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 36967/97 prezentată de Bahad Având în vedere cererea formulată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 17 iunie 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) d
CtEDO 2000-04-04
0,93
YURTDAS ET INCI contre la TURQUIE
SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 4099/98 prezentate de Ali R Electroluxza YURTDAȘ și Mehmet Grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată în fața Comisiei Europene pentru Drepturil
CtEDO 2001-10-09
0,93
BÜYÜKKIRABALI contre la TURQUIE
PRIMA SECȚIE DECIZIE ASUPRA ADMISIBILITĂȚII cererii nr. 38590/97 prezentate de Hamdi BÜYÜKKIRABALI împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secție), în ședință la 12 iunie și 9 octombrie 2001 într-o cameră compusă din
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă