SHAHBAZI v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SHAHBAZI v. TURKEY (CtEDO, 2010)
1
2 CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA
3 Cererii nr. 34225/96
4 introdusă de Mohammed Halid SHAHZAD
5 împotriva Regatului Unit
6 ____________
7 Comisia Europeană a Drepturilor Omului (Camera întâi), reunită
8 în camera de consiliu la 22 octombrie 1997, prezenți fiind următorii membri:
9 Dna
10 J. LIDDY, Președintă
11 Dnii
12 M.P. PELLONPÄÄ
13 E. BUSUTTIL
14 A. WEITZEL
15 C.L. ROZAKIS
16 L. LOUCAIDES
17 B. MARXER
18 B. CONFORTI
19 N. BRATZA
20 I. BÉKÉS
21 G. RESS
22 A. PERENIC
23 C. BÎRSAN
24 K. HERNDL
25 M. VILA AMIGÓ
26 Dna
27 M. HION
28 Dl
29 R. NICOLINI
30 Dna
31 M.F. BUQUICCHIO, Grefier al Camerei
32 Având în vedere articolul 25 din Convenția pentru apărarea
33 drepturilor omului și a libertăților fundamentale;
34 Având în vedere cererea introdusă la 1 februarie 1996
35 de Mohammed Halid SHAHZAD împotriva Regatului Unit și înregistrată la
36 18 decembrie 1996 sub nr. 34225/96;
37 Având în vedere raportul prevăzut la articolul 47 din Regulamentul
38 de procedură al Comisiei;
39 După deliberare;
40 Decide după cum urmează:
41 ÎN FAPT
42 Reclamantul este un cetățean pakistanez, născut în 1958. El este
43 în prezent reținut la Penitenciarul Albany, Newport, Insula Wight. În
44 procedura în fața Comisiei, este reprezentat de
45 domnul D.J. Killeen, solicitor care practică în Birmingham.
46 Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de
47 reclamant, pot fi rezumate după cum urmează:
48 A.
49 Circumstanțele particulare ale cauzei
50 În cursul lunilor februarie și martie 1991, reclamantul a fost judecat la
51 Curtea Coroanei din Southwark, compusă dintr-un judecător și un juriu, pentru implicarea
52 cu bună-știință în eludarea frauduloasă a interdicției privind
53 importul unui drog controlat, heroină, infracțiune prevăzută la
54 articolul 170 alin. 2 din Legea privind administrarea vămilor și accizelor din 1979.
55 Versiunea acuzării asupra faptelor a fost următoarea. H, un
56 cetățean pakistanez și informator angajat de Agenția Statelor Unite pentru Aplicarea Legii privind Drogurile,
57 i-a întâlnit în Pakistan pe M și A, care și-au exprimat ideea de
58 a importa heroină în Regatul Unit. După ce a consultat un ofițer britanic de
59 legătură pe probleme de droguri, H le-a sugerat lui M și A că știa un pilot de linie
60 care putea fi folosit ca curier. Apoi, M și A l-au prezentat
61 pe reclamant lui H și toți trei, adică M, A și reclamantul, i-au sugerat
62 lui H că îi vor furniza droguri pentru Regatul Unit. La câteva
63 zile mai târziu, reclamantul i-a sugerat lui H un export propriu de droguri,
64 independent de M și A. H a fost de acord și reclamantul i-a livrat
65 20 kg de heroină. Heroina a fost transportată în Regatul Unit
66 de către un ofițer britanic al Vămii și Accizelor. Apoi, H s-a deplasat în
67 Regatul Unit și a fost cazat într-un hotel de către Vamă și Accize. Apelurile
68 sale telefonice au fost înregistrate și a fost instalată o cameră video. H a încercat
69 timp de săptămâni să îl convingă pe reclamant să vină în Regatul Unit și
70 să primească heroina. Când reclamantul a fost de acord, un ofițer vamal
71 i-a procurat o viză. Când reclamantul a sosit în
72 Regatul Unit, a fost organizată o întâlnire între el și H la hotel pentru
73 livrarea drogului. Reclamantul a fost arestat în timp ce un ofițer vamal
74 îi livra o serie de saci care fuseseră făcuți să
75 semene cu sacii originali de heroină.
76 Reclamantul susține că judecătorul Curții Coroanei din Southwark
77 nu a permis avocatului său să susțină în fața juriului că, prin conduita
78 ofițerilor vamali, nu a existat o eludare frauduloasă.
79 La 7 martie 1991, reclamantul a fost găsit vinovat și a fost condamnat
80 la 20 de ani de închisoare. Un singur judecător i-a permis reclamantului
81 să declare apel. La 10 martie 1994, Curtea de Apel a respins apelul. Aceasta
82 i-a refuzat, de asemenea, reclamantului permisiunea de a face apel la Camera Lorzilor.
83 Cu toate acestea, a certificat faptul că se ridicau anumite probleme de drept cu
84 importanță publică.
85 Reclamantul a solicitat și i s-a permis să facă apel la Camera
86 Lorzilor de către Comitetul de Apel al acesteia.
87 Camera Lorzilor s-a pronunțat asupra apelului reclamantului la
88 18 ianuarie 1996. Lordul Steyn, cu care ceilalți Law Lords au fost de acord,
89 a luat în considerare următoarele. Lordul Steyn a examinat mai întâi argumentul reclamantului
90 potrivit căruia constituia un abuz de procedură să se inițieze proceduri penale
91 împotriva sa, în condițiile în care un informator și ofițeri vamali îl
92 incitaseră să comită infracțiunea, prin stratagemă, și apoi îl
93 momiseră în jurisdicție. Lordul Steyn a notat că avocatul
94 reclamantului acceptase, în cele din urmă și în lumina unui precedent clar,
95 că nu existase nimic asupritor în atragerea reclamantului
96 în țară. De asemenea, a remarcat că reclamantul luase
97 inițiativa la întâlnirea crucială dintre el și H. În plus,
98 reclamantul avea 37 de ani, nu era o persoană vulnerabilă și fără voință,
99 fusese un organizator în comerțul cu heroină și clarificase încă
100 de la început că era pregătit și dispus să organizeze exportul din
101 Pakistan. Era, desigur, adevărat că importul respectiv
102 nu ar fi avut loc la momentul și în modul în care s-a întâmplat, fără
103 asistența lui H și a ofițerilor Vămii și Accizelor și că aceștia din urmă
104 i-au dat reclamantului ocazia de a comite o infracțiune.
105 În plus, Lordul Steyn a acceptat că se putea presupune că ofițerul vamal
106 care adusese heroina în Regatul Unit era vinovat de conduită
107 infracțională. Totuși, aceasta nu rezolva chestiunea. Întrucât,
108 în circumstanțele cauzei, era posibil un proces echitabil, ceea ce
109 judecătorul trebuia să determine era dacă interesul public de a asigura ca
110 cei care sunt acuzați de infracțiuni grave să fie judecați prevala asupra
111 interesului public de a proteja integritatea sistemului de justiție penală
112 împotriva conduitei infracționale și a abuzurilor agențiilor de aplicare a legii.
113 Lordul Steyn a considerat, în această privință, că conduita
114 ofițerului vamal nu era atât de nedemnă sau rușinoasă încât să constituie un
115 afront la conștiința publică prin permiterea continuării urmăririi penale. Orice
116 conduită infracțională a ofițerului vamal era ușoară comparativ cu cea
117 a reclamantului. Drept urmare, Lordul Steyn a concluzionat că
118 procedura împotriva reclamantului nu trebuia să fie suspendată.
119 În plus, Lordul Steyn, pentru aceleași motive, a respins
120 argumentul reclamantului potrivit căruia probele furnizate de H și de ofițerii vamali
121 ar fi trebuit să fie excluse din proces.
122 În ceea ce privește al treilea argument al reclamantului, potrivit căruia el nu
123 săvârșise infracțiunea cu care a fost acuzat, Lordul Steyn
124 a considerat că Curtea de Apel a greșit considerând că
125 infracțiunea de eludare a interdicției, spre deosebire de tentativa de eludare
126 a interdicției, ar putea fi săvârșită prin orice comportament care era îndreptat
127 sau intenționat să conducă la importul de droguri în
128 Regatul Unit. Cu toate acestea, Lordul Steyn a considerat că reclamantul fusese
129 vinovat de tentativa de eludare a interdicției, deoarece a intenționat
130 să comită infracțiunea, iar acțiunile sale au fost mai mult decât simple
131 acte pregătitoare. În temeiul dreptului intern, o tentativă de eludare a unei interdicții
132 la importul de droguri putea avea loc chiar dacă nu avusese loc nicio importare.
133 Reclamantul săvârșise deja tentativa în Pakistan și
134 nimic din ceea ce a făcut ulterior ofițerul vamal nu putea
135 lipsi conduita reclamantului de caracterul său infracțional. În plus, reclamantul
136 săvârșise o tentativă de eludare în Anglia.
137 Lordul Steyn a notat că reclamantul fusese acuzat de eludare efectivă,
138 mai degrabă decât de tentativă. Cu toate acestea, probele erau aceleași și
139 apărarea reclamantului nu ar fi fost condusă diferit dacă
140 reclamantul ar fi fost acuzat de tentativă. În plus, acuzarea
141 susținuse în fața Curții de Apel că reclamantul era,
142 cel puțin, vinovat de tentativă, iar Camera Lorzilor invitase ambele părți să prezinte
143 observații orale și scrise asupra acestei chestiuni. În orice caz,
144 articolul 170 alin. 2 din Legea privind administrarea vămilor și accizelor din 1979
145 creează o singură infracțiune care poate fi săvârșită în două moduri diferite,
146 prin eludare sau printr-o tentativă de eludare. Drept urmare, Lordul Steyn
147 a considerat că apelul reclamantului ar trebui respins.
148 B.
149 Dreptul intern relevant
150 Articolul 170 alin. 2 din Legea privind administrarea vămilor și accizelor din 1979
151 prevede următoarele:
152 „... dacă o persoană este, în legătură cu orice bunuri, în orice mod
153 implicată cu bună-știință în orice eludare frauduloasă sau tentativă
154 de eludare
155 ...
156 (b)
157 a oricărei interdicții sau restricții în vigoare la momentul
158 respectiv cu privire la bunuri, în temeiul sau în virtutea oricărui
159 act normativ
160 ...
161 va fi vinovată de o infracțiune în temeiul acestei secțiuni și poate fi
162 deținută.”
163 PLÂNGERILE
164 1.
165 Reclamantul se plânge, în temeiul art. 6, §1 din Convenție,
166 că nu putea avea un proces echitabil deoarece ofițerii vamali,
167 în primul rând, au încurajat și promovat infracțiunile de care
168 a fost acuzat, în al doilea rând, au importat drogurile în Regatul Unit și,
169 în acest mod, au creat prin conduita lor un element esențial al
170 actus reus, fără de care nu s-ar fi săvârșit nicio infracțiune de către el
171 și, în al treilea rând, l-au atras prin viclenie în jurisdicție. Acesta invită
172 Comisia să ia în considerare efectul cumulativ al acțiunilor
173 autorităților vamale.
174 2.
175 Acesta se plânge, de asemenea, în temeiul art. 6, §1 din Convenție, că
176 judecătorul de la procesul de fond nu i-a permis apărătorului să susțină în fața juriului
177 că conduita ofițerilor vamali nu a echivalat cu o eludare
178 frauduloasă.
179 3.
180 Mai mult, acesta se plânge, în temeiul art. 6, §1 din Convenție,
181 că Camera Lorzilor, considerând că conduita sa a echivalat cu o
182 tentativă de eludare, a depășit chestiunile care fuseseră
183 certificate de Curtea de Apel.
184 4.
185 În cele din urmă, reclamantul se plânge, în temeiul articolului 3 din
186 Convenție, că, drept urmare a tuturor celor de mai sus, a fost supus
187 unui tratament degradant.
188 ÎN DREPT
189 1.
190 Reclamantul se plânge, în temeiul art. 6, §1 (Art. 6-1) din
191 Convenție, că nu putea avea un proces echitabil, deoarece ofițerii
192 vamali, în primul rând, au încurajat și promovat infracțiunile de care
193 a fost acuzat, în al doilea rând, au importat drogurile în Regatul
194 Unit și, în acest mod, au creat prin conduita lor un element esențial
195 al actus reus, fără de care nu s-ar fi putut săvârși nicio infracțiune
196 de către el și, în al treilea rând, l-au atras prin viclenie în jurisdicție.
197 Art. 6, §1 (Art. 6-1) din Convenție, în partea
198 relevantă, prevede următoarele:
199 „În determinarea ... oricărei acuzații penale aduse împotriva sa,
200 orice persoană are dreptul la o judecare echitabilă ... de către (o) instanță
201 stabilită prin lege.”
202 Comisia reamintește că, pentru a determina dacă scopul
203 articolului 6 (Art. 6) – un proces echitabil – a fost atins, trebuie
204 avută în vedere totalitatea procedurilor naționale desfășurate în
205 cauză (Curtea EDO, hotărârea Imbroscia c. Elveției din 24 noiembrie
206 1993, Seria A nr. 275, p. 14, alin. 38; hotărârea Lüdi c. Elveției
207 din 25 iunie 1992, Seria A nr. 238, p. 20, alin. 43).
208 În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia agenții vamali,
209 prin importul drogurilor în Regatul Unit, au creat un element esențial
210 al actus reus, fără de care nu s-ar fi putut săvârși nicio infracțiune
211 de către el, Comisia observă că Camera Lorzilor
212 a considerat că, în temeiul dreptului intern, o tentativă de eludare a unei
213 interdicții la importul de droguri putea avea loc chiar dacă nu avusese loc niciun import.
214 Camera Lorzilor a considerat, de asemenea, că
215 reclamantul săvârșise deja tentativa în Pakistan și că
216 nimic din ceea ce a făcut ulterior ofițerul vamal nu putea
217 lipsi conduita reclamantului de caracterul său infracțional. Reclamantul, evident,
218 nu este de acord cu această interpretare a Camerei Lorzilor. Cu toate acestea,
219 Comisia nu este competentă să examineze pretinse erori de fapt sau de drept
220 săvârșite de instanțele naționale, decât în cazul în care consideră că astfel de
221 erori ar putea implica o posibilă încălcare a drepturilor și
222 libertăților prevăzute în Convenție sau în Protocoalele la Convenție
223 (nr. 12013/86, Dec. 10.3.89, D.R. 59, p. 100). Întrucât, în
224 circumstanțele prezentei cauze, interpretarea Camerei Lorzilor cu privire la
225 dreptul intern, în acest punct anume, nu este arbitrară,
226 Comisia consideră că nu există aparența unei încălcări a art. 6
227 §1 (Art. 6-1).
228 În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia ofițerii vamali
229 au încurajat și promovat infracțiunile de care a fost
230 acuzat, Comisia reamintește că conduita autorităților de urmărire
231 penală în prevenirea și investigarea infracțiunilor este, în primul rând,
232 o chestiune care ține de reglementarea dreptului intern. În special,
233 în domeniul delincvenței periculoase, autoritățile de urmărire pot
234 considera necesar, în anumite circumstanțe, să recurgă la informatori
235 ai poliției și la agenți sub acoperire. În astfel de cazuri, Comisia trebuie să
236 determine dacă procedurile penale ulterioare, considerate în
237 ansamblul lor, au fost echitabile, conform art. 6, §1 (Art. 6-1).
238 Echitatea procedurilor penale poate fi afectată de faptul că un
239 agent sub acoperire al autorităților polițienești a jucat un rol important
240 în provocarea infracțiunii care stă la baza acuzației penale
241 (Radermacher și Pferrer c. Germaniei, Raportul Com. 11.10.90, alin. 75,
242 Anuar 34, p. 274).
243 În această privință, Comisia observă că, după cum a remarcat și Camera Lorzilor,
244 agenții sub acoperire i-au dat reclamantului ocazia
245 de a încerca să comită infracțiunea de import al heroinei în Regatul Unit
246 și că respectivul import nu ar fi avut loc când și
247 cum s-a întâmplat, fără asistența agenților sub acoperire. Cu toate acestea,
248 Comisia observă, de asemenea, că, după cum au admis instanțele naționale,
249 agenții sub acoperire nu au luat inițiativa de a-l contacta pe reclamant
250 cu scopul de a importa heroină în Regatul Unit,
251 ci doar au reacționat la o ofertă a reclamantului. În această privință,
252 cauza reclamantului se distinge de Teixeira De Castro c. Portugaliei (Raportul Com.
253 25.2.97, nepublicat, cauză pendinte în fața Curții), unde
254 Comisia a constatat o încălcare a art. 6, §1 (Art. 6-1) din
255 Convenție, din cauza rolului jucat de „agenții provocatori” în
256 provocarea condamnării reclamantului respectiv. Spre deosebire de Teixeira De
257 Castro c. Portugaliei, în prezenta cauză, nu s-a stabilit
258 că agenții sub acoperire au fost adevărații inițiatori ai infracțiunilor.
259 Comisia observă, de asemenea, că, spre deosebire de reclamantul din
260 Teixeira De Castro c. Portugaliei, reclamantul din prezenta cauză
261 a avut o implicare pe termen lung în comerțul cu heroină și era pregătit și dispus
262 să comită infracțiunea chiar și fără implicarea agenților sub acoperire.
263 În plus, mărturia agenților sub acoperire nu a constituit
264 baza exclusivă a condamnării reclamantului, care a fost susținută
265 și de alte probe, cum ar fi înregistrările audio și video. În
266 lumina tuturor celor de mai sus, Comisia consideră că rolul jucat
267 de agenții sub acoperire în provocarea condamnării reclamantului
268 nu a fost de natură să dezvăluie aparența unei încălcări a art. 6
269 §1 (Art. 6-1) din Convenție.
270 În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia a fost atras prin viclenie
271 în jurisdicție, Comisia observă că avocatul său a acceptat
272 în fața Camerei Lorzilor că nu existase nimic asupritor în
273 a-l momi pe reclamant în Regatul Unit. În plus, deși H
274 pare să fi făcut eforturi persistente pentru a-l convinge pe reclamant
275 să meargă în Regatul Unit și să primească heroina și deși un
276 ofițer vamal i-a procurat o viză reclamantului, reclamantul a hotărât
277 să călătorească în Regatul Unit din proprie inițiativă și deplină cunoștință
278 a implicațiilor pe care le puteau avea acțiunile sale. Comisia,
279 prin urmare, consideră că nu există aparența unei încălcări a art. 6
280 §1 (Art. 6-1) din Convenție în această privință
281 nici.
282 De asemenea, Comisia nu consideră că este dezvăluită aparența unei
283 încălcări a art. 6, §1 (Art. 6-1) din Convenție
284 ca urmare a efectului cumulativ al diverselor acțiuni
285 ale agenților sub acoperire examinate mai sus. Rezultă că această parte din
286 cerere este vădit nefondată și că trebuie respinsă
287 ca inadmisibilă, în conformitate cu articolul 27 alin. 2 (Art. 27-2) din
288 Convenție.
289 2.
290 Reclamantul se plânge, în temeiul art. 6, §1 (Art. 6-1) din
291 Convenție, că judecătorul de la procesul de fond nu i-a permis apărătorului să susțină
292 în fața juriului că conduita ofițerilor vamali nu a echivalat cu o
293 eludare frauduloasă.
294 Comisia reamintește că, în temeiul articolului 26 (Art. 26) din
295 Convenție, ea nu poate examina chestiunea decât după ce toate căile de recurs interne
296 au fost epuizate. Aceasta observă că reclamantul nu a invocat această
297 plângere în fața Curții de Apel sau a Camerei Lorzilor. Rezultă că
298 această parte din cerere trebuie respinsă, în conformitate cu
299 articolul 27 alin. 3 (Art. 27-3) din Convenție.
300 3.
301 Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 (Art. 6) din
302 Convenție, că Camera Lorzilor, considerând că conduita sa
303 a echivalat cu o tentativă de eludare, a depășit chestiunile care
304 fuseseră certificate de Curtea de Apel.
305 Comisia reamintește că articolul 6 alin. 3 (Art. 6-3-a, 6-3-b)
306 din Convenție garantează, la lit. (a) și (b), dreptul acuzatului
307 de a fi informat despre natura și cauza acuzației împotriva sa
308 și dreptul la timpul și înlesnirile necesare pentru pregătirea
309 apărării sale. Cu toate acestea, garanțiile de la alineatul 3 al articolului 6
310 (Art. 6-3) sunt aspecte specifice ale dreptului la un proces echitabil, prevăzut
311 în general la alineatul 1 (a se vedea Curtea EDO, hotărârea Foucher c. Franței
312 din 18 martie 1997, Rapoartele 1997-II, nr. 33,
313 alin. 30). Din
314 acest motiv, Comisia consideră adecvat să examineze
315 plângerile reclamantului în temeiul celor două dispoziții luate împreună.
316 Comisia notează în continuare că, deși reclamantul fusese
317 acuzat inițial de eludarea interdicției de import al
318 heroinei, Camera Lorzilor a considerat în cele din urmă că reclamantul
319 fusese vinovat de tentativă de eludare a interdicției. Cu toate acestea, după cum
320 a considerat Camera Lorzilor, articolul 170 alin. 2 din Legea privind administrarea
321 vămilor și accizelor din 1979 creează o singură infracțiune care poate fi
322 săvârșită în două moduri diferite, prin eludare sau printr-o tentativă de eludare.
323 În plus, Camera Lorzilor a considerat că acuzarea ar fi
324 prezentat aceleași probe dacă reclamantul ar fi fost acuzat de
325 tentativă de la bun început și că apărarea reclamantului nu ar fi
326 fost condusă diferit. În cele din urmă, Comisia observă că
327 acuzarea susținuse în fața Curții de Apel că reclamantul
328 era, cel puțin, vinovat de tentativă, iar Camera Lorzilor invitase
329 ambele părți să prezinte observații orale și scrise asupra acestei chestiuni. Rezultă
330 că reclamantul era conștient de posibilitatea ca el să
331 fie considerat vinovat de tentativă de eludare și că a avut o
332 posibilitate deplină de a fi audiat în această privință. Ca urmare, nu este
333 dezvăluită aparența unei încălcări a art. 6, §1 coroborat cu
334 alin. 3 (a) și (b) (Art. 6-1+6-3-a, 6-1+6-3-b).
335 Prin urmare, Comisia consideră că această parte din
336 cerere este vădit nefondată și trebuie respinsă, în
337 conformitate cu articolul 27 alin. 2 (Art. 27-2) din Convenție.
338 4.
339 Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 3 (Art. 3) din
340 Convenție, că urmărirea sa penală și condamnarea sa au echivalat cu un
341 tratament degradant.
342 Cu toate acestea, Comisia consideră că plângerile reclamantului
343 privind urmărirea sa penală și condamnarea sa intră, în principiu,
344 sub incidența articolului 6 (Art. 6) din Convenție. Comisia
345 a constatat că nu este dezvăluită aparența unei încălcări a acestei dispoziții
346 în circumstanțele cauzei. Comisia consideră, de asemenea, că
347 nu se ridică nicio chestiune separată în temeiul articolului 3 (Art. 3) din Convenție.
348 Rezultă că această parte din cerere este vădit
349 nefondată și trebuie respinsă, în conformitate cu articolul 27 alin. 2
350 (Art. 27-2) din Convenție.
351 Pentru aceste motive, Comisia, cu majoritate,
352 DECLARĂ CEREREA INADMISIBILĂ.
353 M.F. BUQUICCHIO
354 J. LIDDY
355 Grefier
356 Președintă
357 la Camera întâi
358 a Camerei întâi