JACOB AND COSOREANU v. GREECE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
JACOB AND COSOREANU v. GREECE (CtEDO, 2010)
Primă secțiune decizia nr. 12322/07, de către Mihai JACOB și Carmen-Elena COȘOREANU împotriva Greciei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 9 februarie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Nina Vajić, Președintele, Christos Rozakis, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 6 martie 2007, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamanții, dl Mihai Jacob și dna Carmen-Elena Coșoreanu, sunt resortisanți români născuți în 1962 și, respectiv, 1967 și trăiesc în România. Guvernul contestat („Guvernul”) au fost reprezentați de delegații agentului lor, dl K. Georgiadis, consilier la Consiliul Legal de Stat, și dna Z. Chatzipavlou, asistent juridic la Consiliul Legal de Stat. Guvernul României, care au fost invitat să prezinte observații scrise cu privire la acest caz, ales să nu exercite acest drept (art. 36 § 1 din Convenție și art. 44 § 1 din Regulamentul Curții). Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 iulie 2005, reclamanții au fost arestați, împreună cu alte trei cetățeni români, pentru infracțiuni legate de droguri și în custodie. Ei au fost acuzați de droguri-poșezie, trafic de droguri și asociere pentru a comite infracțiuni. La 18 iulie 2005, judecătorul de investigare la Tribunalul Penal Zakynthos le-a retras în custodie. La 3 ianuarie 2006, Procurorul public a prezentat diviziei de inculpare a Curții penale de apel Patras propunerea sa de a prelungi detenția reclamanților în conformitate cu art. 287 din Codul de Procedință Penală, deoarece reclamanții au stat în detenție de șase luni. La 12 ianuarie 2006, Divizia de inculpare a Curții de Apel Criminale Patras a decis că detenția reclamanților a fost prelungită timp de șase luni. În iunie 2006, Procurorul public a prezentat diviziei de inculpare a Curții Criminale Zakynthos propunerea sa de a prelungi în continuare detenția reclamanților. La 5 iulie 2006, Divizia de inculpare a Curții penale din Zakynthos a susținut deținerea primului reclamant în reținere. De asemenea, a înlocuit deținerea anterioară a celui de-al doilea reclamant prin măsuri preventive, și anume o interdicție de a părăsi țara și o obligație de a raporta la secția de poliție locală de două ori pe lună (decizie nr. 61/2006). La 3 noiembrie 2006, Divizia de inculpare a Curții penale de apel Patras a hotărât cu privire la acuzațiile împotriva reclamanților. În special, a comis reclamanții de judecată în fața Curții Patras Assize pentru infracțiuni legate de droguri, deținerea ilegală a armelor și intrarea ilegală în teritoriul grec și a renunțat la acuzațiile legate de organizarea unei asociații criminale. În plus, a hotărât să prelungească detenția primului reclamant în retragere și măsurile preventive impuse celui de-al doilea reclamant (decizie nr. 318/2006). Primul reclamant a rămas în retragere până la 21 decembrie 2006, când Curtea Patras Assize a achitat reclamanții în răspunsul infracțiunilor legate de droguri și deținerea ilegală a armelor (decizie nr. 634/2006). Într-o dată neespecificată, reclamanții au fost expulzați din Grecia. Reclamanții se plângeau că, în timpul arestării lor, au fost tratați rău de ofițeri de poliție. De asemenea, s-au plâns că detenția lor era ilegală și abuzivă. În plus, s-au plâns de condițiile de detenției lor. În cele din urmă, s-au plâns de interzicerea șederii și expulzării ulterioare din teritoriul grec. La 23 ianuarie 2009, președintele a anunțat cererea guvernului contestat în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul de procedură. Guvernul a prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea și meritul cazului la 26 mai 2009. Prin scrisoarea din 8 iunie 2009, reclamanții au fost invitați să prezinte, până la 20 iulie 2009, observațiile lor cu privire la observațiile guvernului. Având în vedere că reclamanții nu au răspuns, prin scrisoarea din 17 august 2009, trimisă prin poștă înregistrată, a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa, în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că un reclamant nu intenționează să urmeze cererea. Curtea remarcă că, în ciuda scrisorilor Curții din 8 iunie și 17 august 2009, reclamanții nu și-au prezentat observațiile ca răspuns la cele ale Guvernului și nici nu au prezentat alte argumente Curții. În acest context, Curtea consideră că reclamanții au pierdut interesul în urmărirea cererii lor. Curtea constată că nu există motive privind respectarea drepturilor omului care justifică examinarea în continuare a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate Søren Nielsen Nina Vajić Președintele grefierului