REMES v. FINLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Inadmisibil
REMES v. FINLAND (CtEDO, 2010)
Reclamantul, dl Martti Remes, este un național finlandez născut în 1935 și trăiește în Helsinki. Guvernul finlandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 martie 2002, reclamantul a fost interogat de către poliție cu suspiciune că a făcut observații difamatorii despre o altă persoană într-o scrisoare. Investigația preliminară a fost închisă la 24 aprilie 2002. La 15 octombrie 2002, procurorul public a depus o cerere de convocare la Curtea de District de Helsinki (käjäoikeus, tingsrätt). Reclamantul a fost convocat la o audiere orală, care trebuia să aibă loc la 27 mai 2003. Cu toate acestea, această audiere a fost anulată.
Potrivit reclamantului, motivul pentru anulare a fost nevoia instanței de a-și convoca martorul. Guvernul, pe de altă parte, afirmă că ședința a fost anulată deoarece judecătorul președinte a căzut bolnav. Prin un anunț din 17 noiembrie 2003 reclamantul a fost convocat din nou la ședința orală a instanței, noua dată fiind 10 martie 2004. În această ședință, procurorul a acuzat reclamantul cu difamare. Reclamantul s-a alăturat procedurii și a formulat o cerere de accesoriu pentru daune. Pe lângă dovezile scrise, instanța a primit mărturie de la părți și un martor. Curtea și-a rendu hotărârea în aceeași dată. A condamnat reclamantul ca fiind acuzat și a condamnat-o la 40 de amenzi de unitate, cu un total de 960 EUR (euros).
De asemenea, i-a ordonat să plătească daune și costuri și cheltuieli reclamantului. La 8 aprilie 2004, reclamantul a apelat împotriva hotărârii Curții de Apel din Helsinki (Hovioikeus, hovrätten) susținând că a fost nevinovat. De asemenea, el a formulat o cerere împotriva statului pentru costuri și cheltuieli susținând că a călătorit în zadar la prima audiere, care a fost anulată doar o zi mai devreme. Reclamantul a apelat, cerând ca suma daunelor să fie majorată. Reclamantul a solicitat inițial o audiere orală, dar mai târziu a retras această cerere. La 5 noiembrie 2004, instanța a solicitat părților să prezinte răspunsuri scrise care, se pare, au fost primite până la 3 decembrie 2004. Potrivit Guvernului, reclamantul a prezentat observații suplimentare la 7 februarie 2005. La 24 mai 2006, Curtea de Apel a constatat că reclamantul nu a acționat cu intenție.
Acesta a achitat reclamantul acuzației și l-a scutit de a plăti daune și costuri și cheltuieli pentru reclamant. Curtea și-a respins reclamația împotriva statului fără să-și examineze meritele, menționând că o astfel de reclamație nu poate fi ridicată direct în fața instanței de apel. Reclamantul a solicitat să recurgă la Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen), care a fost refuzată la 23 aprilie 2007. art. 118 din Constituție (Legea nr. 731/1999) prevede că oricine care a suferit o încălcare a drepturilor sale sau pierderea susținută printr-un act ilegal sau omisiune de către un funcționar public sau o altă persoană care îndeplinește o sarcină publică are dreptul de a solicita că acuzațiile să fie formulate împotriva acestei persoane și că organizația publică, oficială sau o altă persoană responsabilă de o sarcină publică sunt considerate responsabile pentru daune, astfel cum este prevăzut mai detaliat de o lege.
Legea privind răspunderea Tort (avangonkorvauslaki, skadeståndslag, Legea nr. 412/1974) dă dreptul unui individ să invoce o procedură civilă împotriva autorităților în fața unei instanțe de district din cauza faptului că a suferit daune din cauza îndeplinirii unei funcții publice.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.