CtEDO 09.02.2010 Auto

REMES v. FINLAND

RESPONDENT
FIN
HOTĂRÂRE
09.02.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
REMES v. FINLAND (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Martti Remes, este un național finlandez născut în 1935 și trăiește în Helsinki. Guvernul finlandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 martie 2002, reclamantul a fost interogat de către poliție cu suspiciune că a făcut observații difamatorii despre o altă persoană într-o scrisoare. Investigația preliminară a fost închisă la 24 aprilie 2002. La 15 octombrie 2002, procurorul public a depus o cerere de convocare la Curtea de District de Helsinki (käjäoikeus, tingsrätt). Reclamantul a fost convocat la o audiere orală, care trebuia să aibă loc la 27 mai 2003. Cu toate acestea, această audiere a fost anulată. Potrivit reclamantului, motivul pentru anulare a fost nevoia instanței de a-și convoca martorul. Guvernul, pe de altă parte, afirmă că ședința a fost anulată deoarece judecătorul președinte a căzut bolnav. Prin un anunț din 17 noiembrie 2003 reclamantul a fost convocat din nou la ședința orală a instanței, noua dată fiind 10 martie 2004. În această ședință, procurorul a acuzat reclamantul cu difamare. Reclamantul s-a alăturat procedurii și a formulat o cerere de accesoriu pentru daune. Pe lângă dovezile scrise, instanța a primit mărturie de la părți și un martor. Curtea și-a rendu hotărârea în aceeași dată. A condamnat reclamantul ca fiind acuzat și a condamnat-o la 40 de amenzi de unitate, cu un total de 960 EUR (euros). De asemenea, i-a ordonat să plătească daune și costuri și cheltuieli reclamantului. La 8 aprilie 2004, reclamantul a apelat împotriva hotărârii Curții de Apel din Helsinki (Hovioikeus, hovrätten) susținând că a fost nevinovat. De asemenea, el a formulat o cerere împotriva statului pentru costuri și cheltuieli susținând că a călătorit în zadar la prima audiere, care a fost anulată doar o zi mai devreme. Reclamantul a apelat, cerând ca suma daunelor să fie majorată. Reclamantul a solicitat inițial o audiere orală, dar mai târziu a retras această cerere. La 5 noiembrie 2004, instanța a solicitat părților să prezinte răspunsuri scrise care, se pare, au fost primite până la 3 decembrie 2004. Potrivit Guvernului, reclamantul a prezentat observații suplimentare la 7 februarie 2005. La 24 mai 2006, Curtea de Apel a constatat că reclamantul nu a acționat cu intenție. Acesta a achitat reclamantul acuzației și l-a scutit de a plăti daune și costuri și cheltuieli pentru reclamant. Curtea și-a respins reclamația împotriva statului fără să-și examineze meritele, menționând că o astfel de reclamație nu poate fi ridicată direct în fața instanței de apel. Reclamantul a solicitat să recurgă la Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen), care a fost refuzată la 23 aprilie 2007. art. 118 din Constituție (Legea nr. 731/1999) prevede că oricine care a suferit o încălcare a drepturilor sale sau pierderea susținută printr-un act ilegal sau omisiune de către un funcționar public sau o altă persoană care îndeplinește o sarcină publică are dreptul de a solicita că acuzațiile să fie formulate împotriva acestei persoane și că organizația publică, oficială sau o altă persoană responsabilă de o sarcină publică sunt considerate responsabile pentru daune, astfel cum este prevăzut mai detaliat de o lege. Legea privind răspunderea Tort (avangonkorvauslaki, skadeståndslag, Legea nr. 412/1974) dă dreptul unui individ să invoce o procedură civilă împotriva autorităților în fața unei instanțe de district din cauza faptului că a suferit daune din cauza îndeplinirii unei funcții publice.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă