REMES v. FINLAND

Reclamantul, dl Martti Remes, este un național finlandez născut în 1935 și trăiește în Helsinki. Guvernul finlandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 martie 2002, reclamantul a fost interogat de către poliție cu suspiciune că a făcut observații difamatorii despre o altă persoană într-o scrisoare. Investigația preliminară a fost închisă la 24 aprilie 2002. La 15 octombrie 2002, procurorul public a depus o cerere de convocare la Curtea de District de Helsinki (käjäoikeus, tingsrätt). Reclamantul a fost convocat la o audiere orală, care trebuia să aibă loc la 27 mai 2003. Cu toate acestea, această audiere a fost anulată.

Potrivit reclamantului, motivul pentru anulare a fost nevoia instanței de a-și convoca martorul. Guvernul, pe de altă parte, afirmă că ședința a fost anulată deoarece judecătorul președinte a căzut bolnav. Prin un anunț din 17 noiembrie 2003 reclamantul a fost convocat din nou la ședința orală a instanței, noua dată fiind 10 martie 2004. În această ședință, procurorul a acuzat reclamantul cu difamare. Reclamantul s-a alăturat procedurii și a formulat o cerere de accesoriu pentru daune. Pe lângă dovezile scrise, instanța a primit mărturie de la părți și un martor. Curtea și-a rendu hotărârea în aceeași dată. A condamnat reclamantul ca fiind acuzat și a condamnat-o la 40 de amenzi de unitate, cu un total de 960 EUR (euros).

De asemenea, i-a ordonat să plătească daune și costuri și cheltuieli reclamantului. La 8 aprilie 2004, reclamantul a apelat împotriva hotărârii Curții de Apel din Helsinki (Hovioikeus, hovrätten) susținând că a fost nevinovat. De asemenea, el a formulat o cerere împotriva statului pentru costuri și cheltuieli susținând că a călătorit în zadar la prima audiere, care a fost anulată doar o zi mai devreme. Reclamantul a apelat, cerând ca suma daunelor să fie majorată. Reclamantul a solicitat inițial o audiere orală, dar mai târziu a retras această cerere. La 5 noiembrie 2004, instanța a solicitat părților să prezinte răspunsuri scrise care, se pare, au fost primite până la 3 decembrie 2004. Potrivit Guvernului, reclamantul a prezentat observații suplimentare la 7 februarie 2005. La 24 mai 2006, Curtea de Apel a constatat că reclamantul nu a acționat cu intenție.

Acesta a achitat reclamantul acuzației și l-a scutit de a plăti daune și costuri și cheltuieli pentru reclamant. Curtea și-a respins reclamația împotriva statului fără să-și examineze meritele, menționând că o astfel de reclamație nu poate fi ridicată direct în fața instanței de apel. Reclamantul a solicitat să recurgă la Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen), care a fost refuzată la 23 aprilie 2007. art. 118 din Constituție (Legea nr. 731/1999) prevede că oricine care a suferit o încălcare a drepturilor sale sau pierderea susținută printr-un act ilegal sau omisiune de către un funcționar public sau o altă persoană care îndeplinește o sarcină publică are dreptul de a solicita că acuzațiile să fie formulate împotriva acestei persoane și că organizația publică, oficială sau o altă persoană responsabilă de o sarcină publică sunt considerate responsabile pentru daune, astfel cum este prevăzut mai detaliat de o lege.

Legea privind răspunderea Tort (avangonkorvauslaki, skadeståndslag, Legea nr. 412/1974) dă dreptul unui individ să invoce o procedură civilă împotriva autorităților în fața unei instanțe de district din cauza faptului că a suferit daune din cauza îndeplinirii unei funcții publice.

The applicant, Mr Martti Remes, is a Finnish national who was born in 1935 and lives in Helsinki. The Finnish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Arto Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 1 March 2002 the applicant was questioned by the police on suspicion of having made defamatory remarks about another person in a letter. The pre-trial investigation was closed on 24 April 2002. On 15 October 2002 the public prosecutor filed an application for a summons with the Helsinki District Court (käräjäoikeus, tingsrätt). The applicant was summoned to an oral hearing, which was to be held on 27 May 2003. That hearing was, however, cancelled.

According to the applicant, the reason for the cancellation was the court's failure to summon his witness. The Government, on the other hand, state that the hearing was cancelled because the presiding judge had fallen ill. By a notice dated 17 November 2003 the applicant was again summoned to the court's oral hearing, the new date being 10 March 2004. At that hearing the prosecutor charged the applicant with defamation. The complainant joined the proceedings and made an accessory claim for damages. In addition to written evidence, the court received testimony from the parties and one witness. The court gave its judgment on the same date. It convicted the applicant as charged and sentenced him to 40 unit fines, amounting to € 960 (euros) in total.

It also ordered him to pay damages and costs and expenses to the complainant. On 8 April 2004 the applicant appealed against the judgment to the Helsinki Court of Appeal (hovioikeus, hovrätten) maintaining that he was innocent. He also made a claim against the State for costs and expenses claiming that he had travelled in vain to the first hearing, which had been cancelled only one day earlier. The complainant also appealed, requesting that the amount of damages be increased. The complainant initially requested an oral hearing but later withdrew that request. On 5 November 2004 the court asked the parties to submit written replies which were, apparently, received by 3 December 2004. According to the Government, the applicant submitted further comments on 7 February 2005. On 24 May 2006 the Court of Appeal found that the applicant had not acted with intent.

It acquitted the applicant of the charge and exempted him from paying damages and costs and expenses to the complainant. The court dismissed his claim against the State without examining its merits, noting that such a claim could not be raised directly before the appellate court. The complainant sought leave to appeal to the Supreme Court (korkein oikeus, högsta domstolen), which was refused on 23 April 2007. Article 118 of the Constitution (Suomen Perustuslaki, Finlands grundlag, Act no. 731/1999) provides that anyone who has suffered a violation of his or her rights or sustained loss through an unlawful act or omission by a civil servant or other person performing a public task shall have the right to request that charges be brought against that person and that the public organisation, official or other person in charge of a public task be held liable for damages, as provided in more detail by an Act.

The Tort Liability Act (vahingonkorvauslaki, skadeståndslag, Act no. 412/1974) entitles an individual to institute civil proceedings against the authorities before a district court on the ground that he or she has suffered damage due to the performance of a public function.