TARPEENNIEMI v. FINLAND

CUARTĂ DECIZIE DECIZIE Nr. 32692/05 de către Harri Kalevi TARPEENNIEMI împotriva Finlandei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 5 mai 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, președinte, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 9 septembrie 2005, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Harri Kalevi Tarpeenniemi, este un național finlandez născut în 1960 și locuiește în Katinala. El este reprezentat în fața Curții de către dl P. Romo, un avocat practicant în Hämeenlinna. Guvernul finlandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant și după cum au apărut din documentele de pe dosar, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 februarie 2004, procurorul public a preferat acuzațiile împotriva reclamantului pe baza a trei conturi de atac. Reclamantul a refuzat acuzațiile. La 30 martie 2004, Tribunalul de District Hämeenlinna (käjäoikeus, tingsrätten ) a condamnat reclamantul ca fiind acuzat, modificand totuși timpul comisiei infracțiunilor și condamnat la o amendă de 1 950 de euro (EUR) și de a plăti EUR 1 000 pentru fiecare dintre cei trei reclamanți pentru durere și suferință. Condamnarea a fost bazată pe mărturiile unuia dintre reclamanți și o a treia persoană. Având în vedere aceste mărturii, Curtea de District a constatat că conturile reclamantului privind evenimentele nu erau credibile. Pe 27 august 2004, Curtea de Apel Turku ( hovioikeus, hovrätten ) a folosit procedura de filtrare și a susținut hotărârea Curții de District fără să mai examineze cazul. La 11 martie 2005, Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen ) a refuzat concedierea de recurs.Legea și practicile interne relevante Procedura de filtrare se bazează pe capitolul 26, articolele 2 și 2a, din Codul de Procedințe Judiciare (o ikeudenkäymiskaari, rättegångsbalken, astfel cum a fost modificată de Actul nr. 381/2003 și în vigoare începând cu 1 octombrie 2003). Curtea de Apel poate filtra un caz, adică, susține hotărârea Curții de district fără o examinare deplină, atunci când trei judecători sunt de acord, în orice etapă a procedurii, că 1) nu este necesară o audiere orală în conformitate cu capitolul 26, art. 15, 2) constatarea instanței de district sau procedura aplicată nu a fost defectuoasă, sau 3) protecția juridică a părților în cauză nu necesită continuarea procedurii. Capitolul 26, art. 15 (modificat de Legea nr. 165/1998) prevede: „ (1) Curtea de Apel trebuie să desfășoare o audiere principală, indiferent dacă a fost solicitată, în cazul în care o decizie privind această chestiune se transformă în credibilitatea mărturiei admise în Curtea de District sau în concluziile Curții de District în cadrul unei inspecții, sau în noua mărturie care urmează să fie admisă în Curtea de Apel. În acest caz, dovezile admise în Curtea de District sunt readmitate și inspecția se efectuează din nou în audierea principală, cu excepția cazului în care există un obstacol în acest sens. (2) În cazul în care dovezile menționate la alineatul (1) nu pot fi readmitete la audierea principală, hotărârea Curții de District nu trebuie modificată în această parte, cu excepția cazului în care dovezile pentru vreun motiv special trebuie evaluate diferit. Cu toate acestea, o decizie privind o acuzație poate fi modificată în favoarea inculpatului într-un caz penal.” În procedura de filtrare, materialul care trebuie luat în considerare cuprinde scrisoarea de recurs, hotărârea Curții de District, precum și alte posibile cereri solicitate de Curtea de Apel. Curtea Supremă a dat numeroase hotărâri privind aplicabilitatea procedurii de filtrare. În conformitate cu jurisprudența și lucrările pregătitoare ale Actului, este necesară o examinare deplină și o audiere orală atunci când decizia depinde de credibilitatea mărturiilor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 §§ § 1 și al articolului 3 litera (d) din Convenție că Curtea de Apel ar trebui să fi acordat o examinare deplină cauzei sale și să organizeze o audiere orală în loc de aplicarea procedurii de filtrare, care nu poate fi aplicată atunci când pronunțarea cauzei ar fi depinde de credibilitatea probelor orale. În plus, el propunea ca proaspete martori să fie auziți în Curtea de Apel. DREPTUL La 5 martie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Arto Kosonen, Ministerul Afacerilor Externe, declară că guvernul Finlandei oferă să plătească ex grație Șase mii de euro către dl Harri Kalevi Tarpeenniemi, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 23 martie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Harri Kalevi Tarpeenniemi, reclamantul în cazul de mai sus, reține că Guvernul Finlandei sunt dispus să-mi plătească exgrația suma de șase mii de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Finlandei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 32692/05

by Harri Kalevi TARPEENNIEMI

against Finland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 5

May

2009 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Giovanni Bonello,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

Nebojša Vučinić,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar

.

Having regard to the above application lodged on 9 September 2005,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Harri Kalevi Tarpeenniemi, is a Finnish national who was born in 1960 and lives in Katinala. He is represented before the Court by Mr P. Romo, a lawyer practising in Hämeenlinna. The Finnish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

Arto

Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant and as they appear from the documents on the file, may be summarised as follows.

On 2 February 2004 the public prosecutor preferred charges against the applicant based on three counts of assault. The applicant denied the charges.

On 30 March 2004 the Hämeenlinna District Court (

käräjäoikeus, tingsrätten

) convicted the applicant as charged, amending however the time of the commission of the offences, and sentenced him to a fine of 1,950

euros (EUR) and to pay EUR

1,000 to each of the three complainants for pain and suffering. The conviction was based on the testimonies of one of the complainants and a third person. In the light of these testimonies, the District Court found that the applicant’s account of the events was not credible.

The applicant appealed, requesting an oral hearing with a view to hearing fresh witnesses. He also argued that the above-mentioned witness statements admitted in the lower court were contradictory and unreliable.

On 27 August 2004 the Turku Court of Appeal (

hovioikeus, hovrätten

) used the filtering procedure and upheld the District Court’s judgment without further examination of the case.

On 11 March 2005 the Supreme Court (

korkein oikeus, högsta domstolen

) refused leave to appeal.

B.

Relevant domestic law and practice

The filtering procedure is based on Chapter 26, articles 2 and 2a, of the Code of Judicial Proceedings (o

ikeudenkäymiskaari, rättegångsbalken,

as amended by Act no. 381/2003 and in force since 1 October 2003).

The Court of Appeal may filter a case, that is, uphold the District Court’s judgment without a full examination, when three judges agree, at any stage of the proceedings, that 1) an oral hearing is not necessary according to Chapter 26, article 15, 2) the lower court’s finding or the procedure applied was not defective, or 3) the legal protection of the parties concerned does not require the continuation of the proceedings. Chapter 26, article 15 (as amended by Act no. 165/1998) provides:

“(1) The Court of Appeal must hold a main hearing regardless of whether one has been requested, if a decision on the matter turns on the credibility of the testimony admitted in the District Court or the findings of the District Court in an inspection, or on new testimony to be admitted in the Court of Appeal. In this event, the evidence admitted in the District Court shall be readmitted and the inspection carried out again in the main hearing, unless there is an impediment to this.

(2) If the evidence referred to in paragraph (1) cannot be readmitted at the main hearing, the decision of the District Court must not be changed for that part, unless the evidence for any special reason is to be assessed differently. However, a decision on a charge may be altered in favour of the defendant in a criminal case.”

In the filtering procedure the material to be taken into account comprises the letter of appeal, the judgment of the District Court as well as other possible submissions requested by the Court of Appeal.

The Supreme Court has given numerous judgments on the applicability of the filtering procedure. According to the case-law and the preparatory works of the Act, a full examination and an oral hearing are necessary when the decision is dependent on the credibility of the testimonies.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 §§ 1 and 3(d) of the Convention that the Court of Appeal should have devoted a full examination to his case and organised an oral hearing instead of applying the filtering procedure, which cannot be applied when the adjudication of the case would be dependent on the credibility of oral evidence. This had been the case here. In addition, he had proposed that fresh witnesses be heard in the Court of Appeal.

THE LAW

On 5

March 2009 the Court received the following declaration from the Government:

“I, Arto Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs, declare that the Government of Finland offer to pay

ex gratia

six thousand euros to Mr Harri Kalevi Tarpeenniemi with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 23 March 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I, Harri Kalevi Tarpeenniemi, applicant in the above case, note that the Government of Finland are prepared to pay me

ex gratia

the sum of six thousand euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Finland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Deputy Registrar

President