SORMUNEN v. FINLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SORMUNEN v. FINLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 6940/08 de Markku Juhani SORMUNEN împotriva Finlandei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 9 iunie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, președinte, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 5 februarie 2008, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Markku Juhani Sormunen, este un național finlandez născut în 1957 și locuiește în Tampere. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Jaakko Tuutti, un avocat practicant în Tampere. Guvernul finlandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen, Ministerul pentru Afaceri Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost acuzat de o infracțiune de contrabandă în 1998. La 5 martie 1998, reclamanții, adică statul Finlandei și Consiliul Național de Vamă (Tullihallitus, Tullstyrelsen ), a depus o cerere de compensare împotriva lui, depunând 13.326.453 Marks finlandezi (FIM; aproximativ 2.600,000 euro) plus dobânzi care decurg din 3 noiembrie 2007. La 31 martie 1998 Curtea de District de Tampere (käjäoikeus, tingsrätten Reclamantul a fost condamnat pentru distribuția profesională a alcoolului și pentru a ajuta și a suferi distribuția profesională a alcoolului. El a fost condamnat la un termen de doi ani și opt luni de închisoare. La 22 iunie 1999, această hotărâre a fost susținută de Curtea de Apel ( Hovioikeus hovrätten ). La 27 octombrie 1999, Curtea Supremă ( Korkein oikeus, högsta domstolen ) a refuzat permisiunea de a face recurs. În hotărârea sa din 31 martie 1998, Curtea de District a hotărât să elimine cererea de compensare a statului din procedura penală și să o examineze în procedura civilă separată. Curtea de District a hotărât, de asemenea, să solicite Curtea a Comunităților Europene o hotărâre preliminară privind interpretarea anumitor aspecte ale dreptului comunitar, care a fost pronunțată de Curtea la 29 iunie 2000 (cazul C-455/98 Tullihallitus c. Kaupo Salumets et al. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata totală a procedurii sale civile era incompatibilă cu cerințele de timp rezonabil. HOTĂRÂREA La 1 aprilie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, dl Arto Kosonen, Agent al Guvernului Finlandei, declară că Guvernul Finlandei oferă să plătească exgrația 13,500 EUR (trezece mii cinci sute de euro) [1] către dl Markku Juhani Sormunen, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care este de a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 20 aprilie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, dl Markku Juhani Sormunen, reclamantul în cazul menționat anterior, observă că Guvernul Finlandei sunt dispus să-mi plătească exgrația suma de 13,500 EUR (trezece mii cinci sute de euro) [1] În vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Finlandei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului [1] Această sumă include compensarea pentru prejudiciu moral în valoare de 13.000 EUR și 500 EUR pentru costuri și cheltuieli [1]. Această sumă include compensarea pentru prejudiciu moral în valoare de 13.000 EUR și 500 EUR pentru costuri și cheltuieli.