CtEDO 15.05.2012 Auto

RAUTONEN v. FINLAND

RESPONDENT
FIN
HOTĂRÂRE
15.05.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
RAUTONEN v. FINLAND (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Juha Mikael Rautonen, este un național finlandez, care s-a născut în 1970 și locuiește în Tampere. El este reprezentat în fața Curții de către dl Mikko Lehti, un avocat practicant în Tampere. Guvernul finlandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 noiembrie 2003, reclamantul, împreună cu alte patru persoane, a fost interogat de poliție ca suspect într-un fals care se presupune că a avut loc în iulie 2003. La 7 decembrie 2004, au fost acuzate împotriva reclamantului. La 7 mai 2007 a fost programată o audiere în fața Curții de District din Tampere (käjäoikeus, tinsgrätten), dar a fost anulată datorită lipsei a doi codefendenți. La 21 octombrie 2009, Curtea de District din Tampere a condamnat reclamantul de ajutor și falsificare și l-a condamnat să plătească 30 de coduri, în total 180 de euro. Prin scrisoarea din 14 noiembrie 2009, reclamantul a interzis Curtea de Apel Turku (Hovioikeus, hovrätten), cerând ca sentința sa să fie atenuată din cauza lungii excesive a procedurii. La 25 mai 2010, Curtea de Apel Turku a susținut condamnarea Curții de District, dar a hotărât să nu impună nici o sentință reclamantului. În ceea ce privește compensarea, instanța a constatat că atenuarea sentinței în sine este un remediu suficient și că, prin urmare, reclamantul nu poate fi acordată nicio compensație monetară în temeiul noului lege. Prin scrisoarea din 15 iulie 2010, reclamantul a interzis Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen), susținând că atenuarea sentinței nu a fost suficientă compensație pentru lungimea excesivă a procedurii. La 8 februarie 2011, Curtea Supremă a refuzat concediul de recurs. 10. În conformitate cu capitolul 6, secțiunea 7, din Codul Penal (rikoslaki, strafflagen; astfel cum a fost modificat de Legea nr. 515/2003), „să se adaugă la ceea ce se prevede mai sus în secțiunea 6, motivele pentru care se atenuează pedeapsa care trebuie luată în considerare sunt; [...] (3) o perioadă considerabil lungă care a trecut de la comisia infracțiunii; dacă pedeapsa care se întemeiază cu practica stabilită ar duce la un rezultat irezonabil sau excepțional nefavorabil”. 11. În hotărârea sa din 11 iunie 2004 (KKO:2004:58), Curtea Supremă a remarcat că, deși nu există dispoziții juridice care justifică concedierea unei acuzații penale din cauza unor proceduri nejustificate de lungime, o astfel de concediere sau declararea unui caz inadmisibilă ar putea fi, în anumite circumstanțe excepționale, de exemplu, dacă durata acestora exclude o bună apărare, singurul remediu eficace care îndeplinește cerințele articolului 13 din convenție. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost așa în acest caz precedent, fiind considerat că există motive pentru aplicarea capitolului 6, secțiunea 7, subsecțiunea 3, din Codul Penal, Curtea Supremă a afirmat că trebuie să fie hotărât în caz dacă durata procedurii (în cazul precedent de peste cinci ani și jumătate) a fost irezonabilă. Acesta a concluzionat că, în acest caz, nu există motive pentru a renunța la o sentință sau pentru a atenua sentința datorită duratei procedurii. 12. În hotărârea sa din 15 iunie 2005 (KKO:2005:73), Curtea Supremă, care aplică capitolul 6, secțiunea 7, subsecțiunea 3, din Codul penal, a redus sentința impusă reclamantului cu șase luni datorită lungii procedurii care au durat aproximativ zece ani. Curtea a impus un termen imediat de zece luni de închisoare, constatând că nu a fost justificat atenuarea pedepsei prin suspendarea termenului de închisoare. 13. Actul privind compensarea pentru durata excesivă a procedurilor judiciare (laki oikeudenkäynnin viivästymisen hyvittämisestä, lagen om gettgörelse för dröjsmål vid rättegång; Act nr. 362/2009) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010. Legea prevede dreptul unei părți de a beneficia de compensații din fonduri de stat oricând procedurile judiciare referitoare la această parte au fost excesiv de lungi. 14. În conformitate cu capitolul 2a, secțiunile 1-3 din Codul Penal, „Secțiunea 1 - Numărul amenzilor pe zi (550/1990) O amendă se încheie ca amendă pe zi, al căror număr minim este unul și numărul maxim este 120. ... Secțiunea 2 - Valoarea amenzii pe zi (808/2007) Cantitatea amenzii pe zi se stabilește astfel încât acesta să fie rezonabil în vederea solvabilității persoanei amendă. Un 60 din venitul lunar mediu al persoanei amendate, mai puțin impozitele și taxele definite prin un decret și o deducere fixă pentru consumul de bază, este considerat ca fiind o cantitate rezonabilă de o amendă de zi. Responsabilitatea de întreținere a persoanei amendate poate scădea amenzile de zi. Prima bază pentru calculul venitului lunar este venitul persoanei amendate, astfel cum este indicat în cea mai recentă impozitare. Dacă venitul persoanei amendate nu poate fi verificat în mod fiabil din registrele fiscale sau s-a schimbat în esență de la cea mai recentă impozitare, aceasta poate fi evaluată, de asemenea, pe baza altor informații. ... Secțiunea 3 - Suma totală a amenzii (550/1999) Suma totală a amenzii este egală cu numărul de amenzi de zi de data cantitatea de amenzi de zi. ...” 15. Capitolul 2a secțiunea 4 din același cod prevede următoarele: „Secțiunea 4 - Transmiterea unei sentințe de conversie (578/2008) O persoană care a fost condamnată la o amendă și de la care colectarea amenzii a eșuat, este ordonată să fie încarcerată în locul amenzii nerambursate. Se pronunță o sentință de conversie pentru o amenințare nejustificată a unei amenzi, ale căror colectare a eșuat, în cazul în care instanța a impus-o pentru a asigura desfășurarea procedurilor judiciare sau în temeiul Codului de aplicare (705/2007). Orice altă amenințare de amendă nu poate fi transformată în închisoare.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă