- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 8 februarie 2024
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 8
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 8
Ghiban împotriva României
Traducere în română Auto
CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A GHIBAN c. ROMANIA (Declarația nr. 10862/19) JUDGMENT STRASBOURG 8 februarie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ghiban c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović , Președintele Anja Seibert-Fohr, Anne Louise Bormann , judecători și Viktoriya Maradudina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 18 ianuarie 2024, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 11 martie 2019. Guvernul României („Guvernul”) a fost anunțat de cerere.
FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenția autorităților închisoare refuzul de a-l acorda concediu compasiune pentru a participa la înmormântarea mamei sale. În plus, s-a plâns în temeiul articolului 3 din condițiile de detenție inadecvate în București Rahova, Jilava, Giurgiu, Mărginieni și Craiova din 6 martie 2009. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 8 § 1 din Convenție Reclamantul s-a plâns că nu a putut participa la înmormântarea mamei sale după refuzul autorităților închisoare de a-i acorda concediu compasiune. El se referă la art. 8 din Convenția. În timp ce Guvernul a prezentat observații în acest caz, argumentele prezentate în acest caz se referă numai la plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție.
În cazul principal al lui Kanalas c. România, nr. 20323/14, 6 decembrie 2016, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește aspecte similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestei plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, motivele invocate de autoritățile închisoare pentru a respinge cererea de concediu a reclamantului (a se vedea tabelul adăugat) nu sunt suficiente pentru a demonstra că interferența a fost „necesară într-o societate democratică”.
Prezenta plângere este, prin urmare, admisibilă și dezvăluie o încălcare a art. 8 § 1 din Convenție. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile inadecvate ale detenției sale în închisoarea București Rahova, Jilava, Giurgiu, Mărginieni și Craiova începând cu 6 martie 2009. 11. Guvernul a susținut că reclamantul nu a scăpat de remediile eficace disponibile pentru plângerea referitoare la condițiile inadecvate ale detenției sale, deoarece acțiunile din tort au devenit un remediu eficace pentru plângeri similare celor formulate de solicitant, permițându-i să-și recunoască încălcarea Convenției, fie explicit, fie în substanță, și să primească compensații adecvate și suficiente la nivel intern.
Guvernul s-a referit în mod expres la Vlad v. România (dec.), nr. 122/17, 15 noiembrie 2022, în observațiile lor și a invitat Curtea să declare această plângere inadmisibilă. 12. Curtea reamintește că în Polgar v. România, nr. 39412/19, §§§ 94-96, 20 Iulie 2021 a susținut că o acțiune din tort, bazată pe articolele 1349 și 1357 din Codul Civil român, interpretată în mod consecvent de instanțe naționale, a reprezentat din 13 ianuarie 2021 un remediu eficace pentru persoanele care au considerat că au fost supuse unor condiții de detenție inadecvate și care nu mai erau ținute în condiții care se presupuneau contrarie convenției. Ulterior, în Vlad , citat mai sus, §§ 24-32, Curtea a considerat oportună aplicarea unei excepții la principiul general că eficacitatea unui anumit remediu trebuie evaluată cu referire la data în care a fost depusă cererea.
13. Din documentele depuse de Guvern, acesta traduce că, la 24 aprilie 2023 (de exemplu, după 13 ianuarie 2021, atunci când acțiunea civilă de tort a devenit un remediu eficace) reclamantul a fost transferat la închisoarea Arad, un loc de detenție al cărora nu s-a plâns la Curte. De asemenea, el nu a informat Curtea de a aduce o acțiune de tort în fața instanțelor interne. 14. Din toate motivele de mai sus și având în vedere tot materialul în posesia sa, întrucât reclamantul a încetat să fie ținut în condiții de detenție pe care a afirmat-o contrar Convenției după momentul în care acțiunea de tort a fost considerată ca fiind un remediu eficace (a se vedea, mutatis mutandis Polgar, § 96 și Vlad ) În conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din convenție, Curtea consideră că plângerea prevăzută la art. 3 trebuie respinsă din cauză că măsurile interne nu au fost epuizate, în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din convenție.
În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Császy c. Ungaria, nr. 14447/11, 21 octombrie 2014), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. plângerea în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție admisibilă și plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție inadmisibilă; deține că prezenta cerere dezvăluie încălcarea articolului 8 § 1 din Convenție; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 8 februarie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Faris Vehabović Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitarea depunerea de plângeri în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție (refuzie a concediului la prizonier pentru a participa la înmormântare a rudelor apropiate) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului An de naștere Data refuzului de concediu al autorităților închisoare și motivele acordate persoanei deținute proceduri judiciare Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 10862/19 11/03/2019 Alexandru Nicolae GHIBAN 1982 05/09/2019 - condițiile de obținere a concediului nu au fost îndeplinite mamei La 01/10/2019, judecătorul de supraveghere al închisoarei Giurgiu a respins plângerea reclamantului împotriva hotărârii autorităților închisoare ca fiind inadmisibilă.
Acest hotărâre a fost confirmată prin decizia finală a Curții de District Giurgiu la 06/12/2019. 3.000 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.
FOURTH SECTION
CASE OF GHIBAN v. ROMANIA (Application no. 10862/19) JUDGMENT STRASBOURG 8 February 2024 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Ghiban v. Romania, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Faris Vehabović , President , Anja Seibert-Fohr, Anne Louise Bormann , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 18 January 2024, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 11 March 2019.
The Romanian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant complained under Article 8 of the Convention of the prison authorities’ refusal to grant him compassionate leave in order to attend his mother’s funeral. Additionally, he complained under Article 3 of the inadequate conditions of detention in the Bucharest Rahova, Jilava, Giurgiu, Mărgineni and Craiova prisons since 6 March 2009. THE LAW ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 § 1 of the Convention
The applicant complained that he had been unable to attend the funeral of his mother following the refusal of the prison authorities to grant him compassionate leave. He referred to Article 8 of the Convention.
While the Government submitted observations in the case, the arguments presented therein concern only the complaint under Article 3 of the Convention.
In the leading case of Kanalas v. Romania, no. 20323/14, 6 December 2016, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of this complaint. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the reasons invoked by the prison authorities to dismiss the applicant’s request for leave (see appended table) are not sufficient to demonstrate that the interference was “necessary in a democratic society”.
This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 8 § 1 of the Convention. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 of the Convention
The applicant also complained under Article 3 of the Convention about the inadequate conditions of his detention in the Bucharest Rahova, Jilava, Giurgiu, Mărgineni and Craiova prisons since 6 March 2009.
The Government argued that the applicant had failed to exhaust the available effective remedies for the complaint about the inadequate conditions of his detention, as the action in tort had become an effective remedy for grievances similar to those raised by the applicant, allowing him to have the violation of the Convention acknowledged, either explicitly or in substance, and to receive adequate and sufficient compensation at domestic level. The Government expressly referred to Vlad v. Romania (dec.), no. 122/17, 15 November 2022, in their observations and invited the Court to declare this complaint inadmissible.
The Court recalls that in Polgar v. Romania , no. 39412/19, §§ 94-96, 20 July 2021, it held that an action in tort, based on Articles 1349 and 1357 of the Romanian Civil Code, as interpreted consistently by the national courts, had represented since 13 January 2021 an effective remedy for individuals who considered that they had been subjected to inadequate conditions of detention, and who were no longer being held in conditions that were allegedly contrary to the Convention. Subsequently, in Vlad , cited above, §§ 24-32, the Court considered it appropriate to apply an exception to the general principle that the effectiveness of a given remedy was to be assessed with reference to the date on which the application was lodged.
From the documents submitted by the Government it transpires that on 24 April 2023 (i.e. after 13 January 2021 when the civil tort action became an effective remedy) the applicant was transferred to the Arad prison, a detention facility of which he has not complained to the Court. He also did not inform the Court of having brought a tort action before the domestic courts.
For all the above reasons and in the light of all the material in its possession, since the applicant ceased to be held in conditions of detention that he alleged contrary to the Convention after the moment when the tort action had been considered as representing an effective remedy (see, mutatis mutandis , Polgar , § 96 and Vlad , § 23, both cited above), the complaint must be dismissed for failure to exhaust domestic remedies.
In the light of the foregoing, the Court considers that the complaint under Article 3 must be dismissed on the ground that the domestic remedies had not been exhausted, pursuant to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
16. Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Császy v. Hungary, no. 14447/11, 21 October 2014), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.
FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the complaint under Article 8 § 1 of the Convention admissible and the complaint under Article 3 of the Convention inadmissible; Holds that this application discloses a breach of Article 8 § 1 of the Convention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
Done in English, and notified in writing on 8 February 2024, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Faris Vehabović Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 8 § 1 of the Convention (refusal of leave to prisoner for attending funeral of close relatives) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Date of prison authorities’ refusal of leave and reasons given Deceased person Judicial proceedings Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 10862/19 11/03/2019 Alexandru Nicolae GHIBAN 1982 05/09/2019 - the conditions to obtain leave were not met mother On 01/10/2019 the surveillance judge of the Giurgiu prison dismissed the applicant’s complaint against the prison authorities’ decision as inadmissible.
This judgement was confirmed by final decision of the Giurgiu District Court on 06/12/2019. 3,000 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.