CtEDO 23.02.2010 Auto

DAIA c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
23.02.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DAIA c. ROUMANIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 12947/03 prezentate de Tudor DAIA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 23 februarie 2010 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 3 aprilie 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, dl Tudor Daia, este un cetățean român, născut în 1921 și rezident în Malu, departamentul Giurgiu. Este reprezentat de fiul său, dl Marian Daia. Guvernul român ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului Prin hotărâre definitivă de justiție din 24 septembrie 1992 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Giurgiu, recurentul este recunoscut, în temeiul legii nr. 18/1991 privind atribuirea de proprietate foștilor proprietari de terenuri confiscate în timpul regimului comunist, dreptul de proprietate pe un teren de 1350 m2 în comuna Vedea, satul Malu intra Muros, a cărui locație era determinată. Reclamantul a fost în imposibilitatea de a prelua acest teren din cauza faptului că era ocupat de o întreprindere, Consumcoop Vedea, o cooperativă de consumatori (cooperativa de consum) din epoca regimului comunist și reglementată de Decretul-lege nr. 67/1990, și ulterior prin Legea nr 109/1996. Această întreprindere a construit, în anii '80, un local de uz comercial. În perioada în care reclamantul a solicitat restituirea terenului, Consumcoop Vedea exploata un bar în această zonă comercială. Prin decizia administrativă din 28 decembrie 1998 a Comisiei departamentale însărcinate cu aplicarea Legii nr. 18/1991, reclamantului i se recunoaște proprietarul terenului de 1350 m2 identificat prin decizia de justiție menționată anterior și i se eliberează un titlu de proprietate la 6 ianuarie 1999, pentru o parte din parcelă, și anume pentru 1147 m2. Acțiunea în revendicare inițiată de reclamant împotriva întreprinderii care ocupă terenul său la 16 noiembrie 1992, reclamantul a inițiat împotriva întreprinderii Consumcoop Vedea o acțiune în revendicare a terenului său de 1350 m2. El a solicitat, de asemenea, plata chiriei pentru perioada de utilizare a terenului său înainte de punerea sa în posesie efectivă. Prin hotărârea din 13 iulie 1993, Tribunalul de Primă Instanță din Giurgiu a primit parțial acțiunea reclamantului în ceea ce privește o parte a terenului solicitat, și anume pentru 350 m2 și a considerat că restul de 1000 m2 trebuie să rămână în posesia societății Consumcoop Prin hotărârea din 16 noiembrie 1999, Curtea de Apel de la București a menținut decizia din 13 iulie 1993. Prin hotărârea din 16 noiembrie 1999, aceasta a respins pretențiile reclamantului pentru restul terenului, pe motiv că, în temeiul articolului 187 din Legea nr 109/1996 privind cooperativele de consumatori, terenurile ocupate de acestea din urmă le reveneau pentru utilizare gratuită și pe durată nedeterminată. Acțiunea în anulare a titlului de proprietate al reclamantului inițiat de societatea Consumcoop Compania Cosnumcoop a atribuit reclamantului în justiție cererea de anulare a titlului său de proprietate eliberat la 6 ianuarie 1999. 10. Printr-o hotărâre din 9 noiembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel de la București, recurentul a obținut câștig de cauză, iar întreprinderii i s-a acordat o scutire de la pretențiile sale pe motiv că, pe de o parte, reclamantul fusese recunoscut proprietar al terenului în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive care a dobândit puterea lucrului judecat și că, pe de altă parte, legea nr. 109/1996 a creat doar un drept de utilizare cu titlu gratuit în beneficiul societății Consumcoop și nu un drept de proprietate. Acțiunea privind plata unei despăgubiri reclamantului pentru utilizarea terenului său de către întreprinderea Consumcoop 11. a numit reclamantul în instanță pentru a-și asigura recunoașterea cu titlu gratuit a dreptului său de utilizare și a terenului de 350 m2 vizat de hotărârea din 13 iulie 1993. 12. printr-o cerere reconvențională în cadrul aceluiași litigiu, reclamantul a solicitat societății să-i plătească despăgubiri pentru utilizarea terenului său. 13. Prin decizia din 28 noiembrie 2002, Curtea de Apel de la București a respins pretențiile reclamantului din cauza autorității lucrului judecat, referindu-se la Hotărârea din 16 noiembrie 1999, pronunțată de Curtea de Apel de la București, care stabilise deja că, în temeiul Legii nr. 109/1996, societatea Consumcoop avea un drept de utilizare gratuită a terenului în cauză. 14. Reclamantul nu a făcut alte demersuri ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 1/2005 care a abrogat Legea nr. 109/1996 (a se vedea punctul 17 de mai jos). 18/1991 în vigoare la momentul faptelor, este descris în cauza Sabin Popescu c. România (n 48102/99, §§ 42 ) cu scopul de a construi construcții necesare pentru activitatea cooperativelor de consumatori (...) păstrează acest regim juridic (Iși mentin acest regim juridic) pe toată durata existenței construcțiilor care sunt proprietatea cooperativelor menționate 17. Legea nr. 109/1996 a fost abrogată prin Legea nr. 1/2005 publicată în Jurnalul Oficial nr. 172 din 28 februarie 2005. În temeiul articolului 107 din Legea nr. 1/2005, cooperativele își păstrează dreptul de utilizare cu titlu gratuit numai pe terenurile care nu au fost revendicate de către foștii proprietari. GRIEF 18. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge că dreptul său de proprietate, recunoscut prin două hotărâri judecătorești definitive, nu a fost recunoscut de faptul că a fost obligat să suporte o sarcină exorbitantă, și anume utilizarea cu titlu gratuit a terenului său de către o întreprindere privată, care exploatează un bar acolo. Reclamantul susține că din 1992 nu se poate bucura de dreptul său de proprietate pe un teren de 1000 m2, recunoscut prin două hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în două proceduri distincte, din cauza dispozițiilor legislative cuprinse în Decretul-lege nr. 67/1990 și ulterior în Legea nr. 109/1996, care conferă cooperativelor de consumatori privilegiul de a utiliza cu titlu gratuit terenurile pe care le ocupau din perioada anterioară anului 1989, fără a lua în considerare faptul că exploatau aceste terenuri pentru a desfășura o activitate comercială fără interes public, ca un bar, în cazul de față. 20. Reclamantul invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 Convenției, care este astfel formulată: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 21. Guvernul ridică excepția de la nerespectarea termenului de șase luni în introducerea prezentei cereri și observă în acest sens că prin Hotărârea din 16 noiembrie 1999, a fost recunoscut un drept de utilizare cu titlu gratuit în beneficiul întreprinderii Consumcoop. Or, această hotărâre ar constitui un obstacol în calea dreptului de proprietate al reclamantului cu caracter instantaneu, din care termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție începea să curgă. Guvernul consideră că hotărârea din 28 noiembrie 2002, pronunțată într-o procedură ulterioară, prin care reclamantului i s-a opus autoritatea de lucru judecat privind dreptul de utilizare cu titlu gratuit recunoscut în beneficiul Consumcoop nu poate fi luată în considerare la calcularea termenului de șase luni 22. În orice caz, guvernul subliniază că legea nr. 109/1996 care a servit drept temei juridic pentru recunoașterea dreptului de utilizare cu titlu gratuit de către cooperativă, pe teren care aparține reclamantului, a fost abrogată prin Legea nr. 1/2005. În temeiul articolului 107 din Legea nr. 1/2005, cooperativele își păstrează dreptul de utilizare cu titlu gratuit numai pe terenurile care nu sunt revendicate. Or, potrivit guvernului, noua lege deschide reclamantului o nouă cale de atac pentru a-și exercita dreptul împotriva cooperativei care își ocupă teritoriul. 23. Reclamantul invită Curtea să respingă excepția ridicată de guvern și să examineze cererea sa. 24. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât (...) în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive În plus, aceasta vizează protejarea autorităților și a altor persoane interesate de incertitudinea în care acestea ar permite scurgerea prelungită a timpului (Mason c. Franța (dec.), 35801/03, 12 februarie 2008). Ea răspunde, de asemenea, nevoii de a oferi persoanei interesate un termen de reflecție suficient pentru a-i permite să aprecieze oportunitatea de a prezenta o cerere Curții și de a defini conținutul acesteia. Aceasta marchează astfel limita temporală a controlului exercitat de Curte și semnalează atât persoane și autorități ale statului, perioada după care acest control nu mai este posibil (Diamantides și alții c. Grecia (dec.), n 37673/02, 9 iunie 2005). În cazul în care presupusa încălcare constă într-o situație continuă, termenul de șase luni începe să curgă numai din momentul în care această situație continuă (Acatrinei c. România, n 714/02, § 23, 26 octombrie 2006). 26. În cazul de față, reclamantul se plânge de imposibilitatea de a se bucura de dreptul său de proprietate pe un teren de 1000 m2, recunoscut printr-o hotărâre definitivă din 24 septembrie 1992 și printr-o decizie administrativă din 28 decembrie 1998, din cauza ocupației terenului de către o cooperativă a consumatorilor 27. Curtea consideră că presupusa eșec a dreptului său de proprietate putea fi analizată, inițial, într-o situație continuă. Cu toate acestea, printr-o hotărâre definitivă din 16 noiembrie 1999, Curtea de Apel de la București a recunoscut în beneficiul întreprinderii Consumcoop un drept de utilizare cu titlu gratuit în aplicarea dispozițiilor legislative conținute în legea nr. 109/1996, care conferă unei categorii speciale de întreprinderi private, cooperativele de consumatori, dreptul de a utiliza cu titlu gratuit terenurile pe care le ocupau din perioada anterioară anului 1989. Plecând de la data hotărârii în cauză, anularea dreptului său de proprietate de care se plânge reclamantul a încetat să mai fie o situație continuă Prin urmare, cererea sa formulată la 3 aprilie 2003, nu a respectat termenul de șase luni (a se vedea mutatis mutandis Condrache c. România (dec.), nr. 43686/02, 13 ianuarie 2009). În plus, Hotărârea din 9 noiembrie 2000, recunoscând în același timp dreptul de proprietate al reclamantului, a confirmat din nou dreptul de utilizare în beneficiul cooperativei (a se vedea punctul 10 de mai sus 28). În ceea ce privește hotărârea din 28 noiembrie 2002, pe care recurentul o consideră ca fiind decizia internă definitivă pronunțată în speță, Curtea constată că această hotărâre se limitează la constatarea, în ceea ce privește pretențiile reclamantului, a autorității de lucru judecat, care se referă la Hotărârea din 16 noiembrie 1999, pronunțată de Curtea de Apel de la București, care stabilise deja că, în temeiul legii n 109/1996, întreprinderea Consumcoop avea drept de utilizare gratuită a terenului în cauză. Prin urmare, această hotărâre nu poate fi luată în considerare la calcularea termenului de șase luni, în ceea ce privește presupusa încălcare a dreptului de proprietate al reclamantului. 29. Prin urmare, cererea este întârziată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea inadmisibilă. Santiago Quesada Josep Casadevall Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă