CtEDO 23.02.2010 Auto

CASE OF MARTON v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
23.02.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF MARTON v. ROMANIA (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CAUZA TERZĂ A SECȚIUNII DE MARTON c. ROMANIA (Declarația nr. 22960/06) JUDGMENT STRASBOURG 23 februarie 2010 FINAL 23/05/2010 Această hotărâre a devenit finală în temeiul art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Marton c. România Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca Camera compusă din: Josep Casadevill, Președinte, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefierul de secțiune după ce s-a deliberat în privat la 2 februarie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 22960/06) împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 22960/06) de un național român, dna Anna Marton (nr. 25 mai 2006). Reclamantul a fost reprezentat de fiul ei, dl Barnabas Marton. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu. La 15 iunie 2007, președintele Secțiunii A treia a hotărât să anunte cererea guvernului. De asemenea, s-a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa (articolul § 3). Reclamantul s-a născut în 1923 și trăiește în Miercurea Ciuc. Reclamantul a depus o plângere în temeiul Legii 18/1991 pentru recuperarea de 1,45 hectare de teren care aparținea strămoșului ei, N.L. În 2001 Comisia județului Harghita pentru aplicarea Legii 18/1991 a respins plângerea reclamantului pentru restituire a terenului și a stabilit dreptul ei la daune. Hotărârea Comisiei a fost contestată de către reclamant în fața Curții de district Miercurea Ciuc. Prin hotărârea din 14 octombrie 2004, cererea reclamantului a fost respinsă. Un recurs depus de reclamant a fost permis și prin decizia din 22 martie 2005 Curtea județului Harghita a ordonat restituirea a 1,45 ha de teren situat în Szeradai Rat. Prin decizia finală din 30 noiembrie 2005, Curtea de Apel Târgu-Mureș a permis un recurs asupra punctelor de drept depuse de comisia locală și a ordonat restituirea altor terenuri pe locul original de 9.300 metri pătrați și plata daunelor pentru terenurile de 5.200 m mp care nu au putut fi returnate. Până în prezent, reclamantul nu a primit nici o acțiune de titlu la cele 9.300 m mp de teren și nu a obținut nicio compensație pentru celelalte 5.200 mp II. DIRECȚIE DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă este rezumată în Sabin Popescu România (nr. 48102/99, §§ 42-46, 2 martie 2004). HOTĂRÂREA ALEGATĂ VIOLAȚIILE DE ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENȚIE 10. Reclamantul s-a plâns că neexecutarea deciziei din 30 noiembrie 2005 în favoarea ei a încălcat drepturile sale garantate de art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care, în măsura în care este cazul, au citit după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 11. Guvernul a contestat acest argument. Admisibilitatea 12. Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Ei au susținut că, la 30 martie 2006, comisia locală a acordat aprobarea reclamantului de a lua posesia plăcii de teren de 9.300 m mp și înregistrarea dreptului reclamantului la daune într-o anexă la Decizia guvernamentală nr. 890/2005, publicată în Jurnalul Oficial la 11 august 2005. În special, ea a susținut că comisia locală i-a oferit o parcelă de teren aproape de râul Olt într-o zonă cu risc ridicat de inundații care nu corespunde panoului de teren la care are dreptul în conformitate cu decizia Curții de Apel Târgu Mureș. Mai mult, ea a remarcat că nu a primit nicio compensație pentru restul de 5.200 mp. 15. Curtea remarcă că, deși autoritățile aveau obligația de a executa hotărârile judecătorești, și anume prin returnarea terenului relevant și plata compensației pentru terenul care nu putea fi returnat reclamantului în Cazul instant, decizia din 30 noiembrie 2005 rămâne neexecutată până în prezent. Decizia respectivă este totuși valabil, deoarece nu au fost instituite proceduri în temeiul legislației române pentru modificarea sau anularea acesteia înainte de Curtea internă. Pe lângă punerea în aplicare, este numai prin anularea sau înlocuirea de către instanțe cu o obligație echivalentă că situația continuă de neexecuție poate ajunge la sfârșit (a se vedea Sabin Popescu , citat mai sus § 54). 16. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect (a se vedea Pântea c. România , nr. 5050/02, § 36, 15 iunie 2006), Curtea consideră că, în acest caz, autoritățile nu au luat măsurile necesare pentru aplicarea deciziei. 17. Curtea a constatat frecvent încălcări ale art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea, printre altele, Sabin Popescu , menționate mai sus, și Dragne și altele c. România c. 18. După examinarea documentului care i-a fost prezentat, Curtea constată că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 19. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 20. Reclamantul a căutat să recupereze posesia terenului aparținând anterior strămoșilor ei. Ea nu a estimat valoarea parcela de teren la care avea dreptul. Mai mult, ea a solicitat, de asemenea, o atribuire în ceea ce privește prejudiciile morale, cerând Curtea să stabilească suma, dar nu a solicitat nici o sumă pentru costuri și cheltuieli. 21. Guvernul a considerat, în conformitate cu informațiile furnizate de Primăria Miercureei Ciuc, că prețul unui metrou pătrat de teren în zona în care reclamantul avea dreptul să obțină recuperare și compensare era de 3 euro (EUR). În plus, ei au considerat că constatarea unei încălcări ar constitui, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral pe care reclamantul ar fi putut să le fi suferit. 22. Curtea reiterează că, în cazul în care a constatat încălcarea Convenției într-o hotărâre, Statul pârât este sub obligația juridică de a pune capăt acestei încălcări și de a face reparații pentru consecințele sale în așa fel încât să restabilească, în măsura posibilă, situația existentă înainte de încălcare (a se vedea Iatridis v. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/ 96, § 32, ECHR 2000-XI). 23. Curtea consideră, în circumstanțele prezentului caz, că restituirea a 9.300 m mp de alte terenuri pe site-ul original, astfel cum a ordonat prin decizia finală din 30 noiembrie 2005, precum și plata compensației pentru restul de 5.200 m mp. m de teren, ar pune reclamantul cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care ar fi fost dacă nu ar fi existat încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 24. terenuri care nu pot fi returnate în natură de către statul pârât, Curtea consideră că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în ceea ce privește prejudiciu material, o sumă care corespunde valorii actuale a bunurilor. Având în vedere informațiile de la dispoziția sa privind prețurile imobiliare pe piața locală și raportul de experți prezentat de Guvern, Curtea estimează valoarea actuală a pieței proprietăților la 72.500 EUR. 25. Curtea consideră că interferența gravă cu dreptul de acces al reclamantului la o instanță și cu bucuria pașnică a bunurilor sale au determinat-o să susțină pierderi semnificative morale. Evaluarea pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, Curtea își acordă 2400 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 26. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declara admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; că Statul pârât trebuie să returneze reclamantului o parcelă de teren de 9.300 m mp în Miercurea Ciuc, în locul numit Szeredai Ret, și să plătească daune pentru 5.200 m mp de teren, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 44 § 2 din convenție; (b) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma de 72.500 EUR (septzeci și doi mii cinci sute de euro), precum și orice impozit care poate fi taxabil în ceea ce privește prejudiciu material; (c) că, în orice caz, Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în aceleași trei luni, suma de 2.400 EUR (2 mii patru sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (d) că sumele menționate anterior se transformă în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (e) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 23 februarie 2010, în conformitate cu art. 2 § și 3 din Regulamentul Curții. Santiago Quesada Președintele grefierului Josep Casadevall

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă