Secțiunea a treia Cerere nr. 1023/06 prezentată de Daniel Vasile BUCȘA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 9 martie 2010 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Stanley Naismith, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea formulată mai sus la 23 decembrie 2005, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ cererea a fost depusă de dl Daniel Vasile Bucșa, un cetățean român, născut în 1970 și rezident la Mărișelu, în departamentul Bistrița-Năsăud. Guvernul român ( A fost reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul a fost reținut la casa de judecată din Baia Mare. La o dată nespecificată din 2008, a fost eliberat. Reclamantul indică faptul că, la data încarcerării sale, nu suferea de nicio boală pulmonară. La 25 iulie 2005, reclamantul a fost examinat de un medic departamental din Baia Mare, care, suspectând că reclamantul avea tuberculoză, l-a trimis înapoi la spitalul local specializat în boli pulmonare. În august 2005, reclamantul a fost diagnosticat ca având un nodul pulmonar. Medicii au recomandat ca reclamantul să fie transferat la spitalul din centrul penitenciarului Jilava pentru a fi tratat. Reclamantul a declarat că B.I., medicul său care se ocupă de casa de rest din Baia Mare, se opune acestei recomandări și nu a acordat transfer decât după amenințările sale de grevă de foame. La o dată nespecificată a lunii mai 2005, reclamantul a fost transferat la spitalul din Jilava, unde a fost tratat. În noiembrie 2005, reclamantul a fost examinat din nou la spitalul specializat din Baia Mare. Printr-o plângere din 15 decembrie 2005, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Baia Mare în legătură cu o plângere penală pentru maltratare, îndreptată împotriva personalului casei de judecată și în special împotriva B.I. El a susținut că, din cauza comportamentului greșit și a rea-credinței acestora, boala sa s-a agravat. La 23 februarie 2006, la cererea Parchetului, departamentul de criminalistică din Baia Mare a eliberat un raport de expertiză care raporta spitalizarea reclamantului la spitalul din Rahova sau Jilava, pentru tratament de urgență. În plus, în cazul în care nu s-ar fi făcut referire la cauzele bolii sau la responsabilitatea personalului de la casa de judecată din Baia Mare, punctele pe care le ridicase chiar la 23 februarie 2006. Raportul indiqua că o expertiză la Institutul Național de Medicină Legală Minovici Mina (denumit în continuare INML) a fost necesar pentru a răspunde la aceste întrebări. 10. Printr-o ordonanță din 17 martie 2006, Parchetul din apropierea tribunalului departamental din Maramureș a pronunțat un refuz împotriva B.I., mai exact că nu a existat nici un indice al unei intenții directe a B.I. d Prin hotărârea din 6 iulie 2006, tribunalul departamental din Maramureș a dat dreptul la acțiunea reclamantului, a anulat ordonanța din 17 martie 2006 și a retrimis cauza în fața Parchetului pentru ca acesta să își încheie investigația privind acuzațiile de maltratare. 12. Printr-o ordonanță din 30 octombrie 2006, Parchetul a respins ca nefondată plângerea prin care reclamantul l-a acuzat de întârzierea anchetei. Parchetul a indicat că competența pe lângă INML fusese solicitată la data de 18 Octombrie 2006. Potrivit informațiilor furnizate de solicitant, până în prezent, anchetarea Parchetului nu s-a încheiat și a fost depus niciun raport de e-mail din partea INML. PROCEDURA 13. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a contractat tuberculoză în închisoare din cauza condițiilor nepotrivite în care a fost reținut și a refuzului de a-i fi tratat de către medicul de la casa de reținere din Baia Mare. Pe marginea părții procedurale a aceluiași articol, reclamantul se plânge de ineficiența anchetei pronunțate de tribunalul județean din Maramureș și instruită de Parchet în această instanță, ca urmare a plângerii sale privind abuzul de tratament. 14. Observațiile reclamantului din art. 3 din convenție au fost comunicate guvernului, care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. 15. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 16 decembrie În temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale era mai scurt și că nu a solicitat prelungirea acestuia. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol în cazul în care, la fel ca în speță, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns la adresa indicată de reclamant ca fiind a sa, la 28 decembrie, confirmarea primirii acesteia. Cu toate acestea, reclamantul nu a răspuns la această scrisoare. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stanley Naismith Josep Casadevall grefier adjunct
Requête n
o
1023/06
présentée par Daniel Vasile BUCȘA
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 9 mars 2010 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power,
juges,
et de Stanley Naismith,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 23 décembre 2005,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La requête a été introduite par M. Daniel Vasile Bucșa, un ressortissant roumain, né en 1970 et résidant à Mărișelu, dans le département de Bistrița-Năsăud. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
2.
Le requérant a été détenu à la maison d’arrêt de Baia Mare. A une date non précisée de l’année 2008, il fut libéré.
3.
Le requérant indique qu’à la date de son incarcération, il ne souffrait d’aucune maladie pulmonaire.
4.
Le 25 juillet 2005, le requérant fut examiné par un médecin de l’hôpital départemental de Baia Mare, lequel, soupçonnant que le requérant avait la tuberculose, le renvoya à l’hôpital local spécialisé dans les maladies pulmonaires («
l’hôpital spécialisé de Baia Mare
»).
5.
Le 1
er
août 2005, le requérant fut diagnostiqué comme ayant un nodule pulmonaire. Les médecins recommandèrent que le requérant soit transféré à l’hôpital du centre pénitentiaire de Jilava pour être traité. Le requérant allègue que B.I., son médecin traitant à la maison d’arrêt de Baia Mare, s’est opposé à cette recommandation et n’a consenti au transfert qu’après ses menaces de grève de la faim.
6.
A une date non précisée du mois d’août 2005, le requérant fut transféré à l’hôpital pénitentiaire de Jilava, où il reçut un traitement.
7.
En novembre 2005, le requérant fut de nouveau examiné à l’hôpital spécialisé de Baia Mare.
8.
Par une plainte du 15 décembre 2005, le requérant saisit le tribunal de première instance de Baia Mare d’une plainte pénale pour mauvais traitements, dirigée contre le personnel de la maison d’arrêt et en particulier contre B.I. Il allégua qu’en raison du comportement fautif et de la mauvaise foi de ceux-ci, sa maladie s’était aggravée.
9.
Le 23 février 2006, à la demande du parquet, le service médico-légal départemental de Baia Mare délivra un rapport d’expertise qui recommandait l’hospitalisation du requérant à l’hôpital pénitentiaire de Rahova ou de Jilava, pour traitement d’urgence. L’expertise ne se prononçait pas sur les causes de la maladie ni sur la responsabilité du personnel de la maison d’arrêt de Baia Mare, points qu’avait précisément soulevés le parquet le 23 février 2006. Le rapport indiqua qu’une expertise à l’Institut National de médecine légale «
Mina Minovici
» (ci-après INML) était nécessaire pour répondre à ces questions.
10.
Par une ordonnance du 17 mars 2006, le parquet près le tribunal départemental de Maramureș prononça un non-lieu à l’encontre de B.I., estimant qu’il n’y avait aucun indice d’une intention directe de B.I. d’infliger des mauvais traitements au requérant. Cette ordonnance fut confirmée le 7 avril 2006.
11.
Par un jugement du 6 juillet 2006, le tribunal départemental de Maramureș fit droit à l’action du requérant, annula l’ordonnance du 17
mars
2006 et renvoya l’affaire devant le parquet pour qu’il poursuive son enquête concernant les allégations de mauvais traitement.
12.
Par une ordonnance du 30 octobre 2006, le parquet rejeta comme mal fondée la plainte par laquelle le requérant l’accusait de retarder l’enquête. Le parquet indiqua que l’expertise auprès de l’INML avait été demandée le 18
octobre 2006. D’après les informations fournies par le requérant, à ce jour, les investigations du parquet ne sont pas terminées et aucun rapport d’expertise de l’INML n’a été déposé.
13.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir contracté en prison la tuberculose à cause des conditions inappropriées dans lesquelles il a été détenu et du refus de traitement qui lui a été opposé par le médecin de la maison d’arrêt de Baia Mare. Sous l’angle du volet procédural du même article, le requérant se plaint de inefficacité de l’enquête ordonnée par le tribunal départemental de Maramureș et instruite par le parquet près ce tribunal, à la suite de sa plainte pour mauvais traitements.
14.
Les griefs du requérant tirés de l’article 3 de la Convention ont été communiqués au gouvernement, qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.
15.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 16
décembre
2009, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue à l’adresse indiquée par le requérant comme étant la sienne, l’accusé de réception du 28
décembre
2009 portant la mention que la lettre a été reçue par la mère du requérant. Toutefois, le requérant ne répondit pas à cette lettre.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Stanley Naismith
Josep Casadevall
Greffier adjoint
Président