SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 2624/10 DĂNUT MATEI împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 20 mai 2014 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Dragoljub Popović, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 28 aprilie 2010, După ce a deliberat, face următoarea decizie, în fapt, recurentul, dl Danuț Matei, este un resortisant român născut în 1960 și deținut la închisoarea Giurgiu. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul F.C. Buescu, avocat la București. Guvernul român ( Irina Cambera și Catrinel Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 octombrie 1998, reclamantul a fost pus în detenție provizorie, urmată de o pedeapsă de douăzeci de ani de închisoare pentru crimă. În 2001, ca urmare a unui examen medical, s-a constatat că reclamantul suferea de hernie discală și de o inversare a grevei cervicale. La 21 martie 2005, reclamantul a fost supus unei intervenții neurochirurgicale pentru herniile discale la spitalul de urgență al spitalului de urgență, Bagdasar-Arsenie din București, unde a fost transferat sub escorta națională a închisorilor. A doua zi după intervenția chirurgicală, a fost transferat la închisoarea București-Jilava. I s-a prescris și i s-a administrat un tratament medicamentos. În perioada 2005-2008, reclamantul a fost examinat cu regularitate de un medic neurolog. 2007 - aprilie 2008 și septembrie 2008 - martie 2009, deși nu s-a făcut nicio recomandare medicală în acest sens, un document medical întocmit la 6 martie 2008 a indicat că evoluția bolii sub tratament a fost stabilită. În noiembrie 2008, reclamantul care suferea de dureri foarte mari a fost supus unui nou examen neurologic. La 11 noiembrie 2008, s-a efectuat o examinare prin rezonanță magnetică ( degenerescență discală multiplă cervicală, toracică, modificări ale spondilozei cervicale, torace, hernie discală T9-T10 și modificări post-operatorii C3-C4 și C4-C5 . Diagnosticul de mielopatie cerevicartrosică a fost stabilit și i s-a recomandat o intervenție chirurgicală. Invocând articolele 453 (a) și 455 din Codul de procedură penală, reclamantul sesizează tribunalul departamental din București cu privire la o cerere de încetare a executării pedepsei din motive medicale pentru ca operațiunea recomandată să fie efectuată. Un raport de competență a fost întocmit la 16 decembrie 2008 în cursul procedurii de către Institutul Național de Medicină Legală raportul concluzionează că patologia vertebro-medulară cervicală poate beneficia de o nouă intervenție chirurgicală realizabilă într-o unitate medicală specializată, aparținând Ministerului Sănătății. În acest context, dacă . ; (...) în cazul în care nu acceptă executarea intervenției chirurgicale, dat fiind faptul că, cu un tratament paliativ, evoluția acestei boli este aceeași în libertate sau în detenție, întreruperea executării pedepsei nu este justificată Reclamantul a fost de acord să fie supus intervenției chirurgicale. 10. Într-o hotărâre definitivă din 19 decembrie 2008, tribunalul județ din București a respins cererea sa de încetare a executării pedepsei. În urma unei noi examinări neurologice, la 9 ianuarie 2009, s-a observat că reclamantul avea nevoie de o intervenție neurochirurgică pentru hernie discală toracică. 12. În iunie 2009, reclamantul a fost internat la închisoarea din București-Jilava, unde i s-a recomandat și i s-a administrat un tratament cu medicamente pe bază de analgezice și antiinflamatorii. În 2009, a fost transferat pentru un examen neurologic la un spital public Sfantul Pantelimon, în urma căruia s-a stabilit diagnosticul de hernie discală toracică. I s-a recomandat un tratament conservator pe bază de antialunecare și fizioterapie, precum și monitorizarea evoluției afecțiunii. 13. La 8 mai 2009, reclamantul a fost supus unui nou RMN care a declarat că a suferit de protresiune discală compresivă dreaptă T9, T10 și de procresiune discală centrală T8-T9. 14. Recurentul sesizează tribunalul județ din București cu privire la o nouă cerere de încetare a pedepsei din motive medicale. Un nou raport de competență medico-legale a fost întocmit de către IIML și depus la dosarul cauzei, la 24 iunie 2009. În prezent, evoluția bolilor permite furnizarea de asistență medicală necesară în rețeaua de sănătate a ANP, care este inaptă pentru efort și care necesită reevaluări periodice neurochirurgicale (care pot fi efectuate acum în spitalul din Rahova) pentru a determina momentul potrivit pentru efectuarea intervenției neurochirurgicale (în cazul în care pacientul își dă acordul în acest sens). Prin hotărârea din 26 octombrie 2009, tribunalul departamental din București a respins acțiunea reclamantului, pe motiv că bolile sale puteau fi tratate în rețeaua penitenciară. La recursul reclamantului, printr-o hotărâre definitivă din 15 decembrie 2009, instanța de apel din București a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță. 16. La 9 noiembrie 2009, reclamantul a solicitat cabinetului medical din închisoare unde era deținut să ia măsurile necesare pentru transferul urgent la spitalul Rahova. În perioada 23-26 noiembrie 2009, reclamantul a locuit la spitalul Rahova și i s-a administrat un tratament medicamentat. 17. În aprilie 2010, reclamantul a fost atins de un monoparez cu mâna stângă, indicând faptul că a fost ținut într-o celulă suprapopulată, cu un singur grup sanitar pentru opt sau zece deținuți. 18. În perioada 12-19 aprilie 2010, reclamantul a fost admis la spitalul-închisoare din Rahova pentru o reevaluare a stării sale de sănătate. În urma examenului medical din 15 aprilie 2010, s-a efectuat o nouă investigație prin rezonanță magnetică și s-a recomandat un tratament medicamentos. În perioada 18 mai 2010 - 7 iunie 2010, reclamantul s-a mutat la spitalul din Rahova. Neurochirurgul i-a recomandat reclamantului să facă terapie cu medicamente antiinflamatorii, analgezice, vasodilatatoare, protectoare vasculare și antiagregante plachetare. În conformitate cu o scrisoare redactată de administrația națională a închisorilor privind asistența medicală acordată reclamantului, în această perioadă de demersuri au fost efectuate fără succes pentru a stabili o dată pentru intervenția chirurgicală necesară reclamantului. La 31 mai 2010, reclamantul a fost supus unei electromiografii efectuate într-un spital din cadrul Ministerului Sănătății. La 15 iulie 2010, reclamantul a fost reevaluat la spitalul de urgență din Bagdasar-Arsenie. La 22 iulie 2010, reclamantul a fost internat la spitalul de urgență mai întâi Bagdasar-Arsenie din București. I s-a prescris un tratament cu medicamente și i s-au recomandat sesiuni de terapie cu medicamente pe o perioadă de două luni după operație. În perioada 23 noiembrie - 14 decembrie 2010, reclamantul a fost internat în spitalul-închisoare din Rahova pentru monitorizare și reevaluare. În urma unui certificat medical emis de spital la închisoarea Focșani, unde reclamantul avea nevoie de un însoțitor, i s-a prescris un tratament medicamentos pe o perioadă de șase luni, iar reclamantul a fost însoțit de un însoțitor în perioada 14 decembrie 2010 - 1 aprilie 2011. În perioada 14-22 aprilie 2011, reclamantul s-a mutat la spitalul-închisoare din București-Rahova. Un nou RMN a fost realizat la 19 aprilie 2011, care a concluzionat că, în prezent, nu este nevoie de o nouă intervenție neurochirurgică. El necesită tratament (...) și sesiuni de finisoterapie. El nu trebuie să facă efort și, eventual, necesită un însoțitor. Reclamantul ar fi beneficiat de sesiuni de terapie fizică în acest spital-închisoare în perioada 3-13 mai 2011. 25. La 27 martie 2012, reclamantul a făcut o cerere în fața administrației închisorii București-Rahova pentru a beneficia de un însoțitor, care, conform unei scrisori din 4 aprilie 2012 din partea L.A.N.P., trebuia să fie examinată în viitorul apropiat. Curtea nu a fost informată cu privire la acțiunile întreprinse în urma acestei cereri. 26. În perioada 2008-2010, reclamantul nu l-a sesizat pe judecătorul de executare a pedepselor delegate în cadrul închisorii unei cereri întemeiate pe legea nr. 257/2006 privind drepturile persoanelor deținute pentru a solicita efectuarea intervenției chirurgicale sau a sesiunilor de terapie fizică. Dreptul intern relevant 27. Articolele relevante din Codul de procedură penală în vigoare la data faptelor sunt astfel citite art. 453 Executarea pedepsei cu închisoarea sau cu închisoarea pe viață poate fi suspendată în următoarele cazuri: în cazul în care se constată, pe baza unei expertize medicale, că condamnatul suferă de o boală care îl plasează în închisoare. În acest caz, executarea pedepsei se suspendă până când condamnatul se află în situația de a putea executa pedeapsa; (...) Cererea de suspendare a executării pedepsei cu închisoarea sau a pedepsei cu închisoarea pe viață poate fi formulată de procurorul [sau] condamnatul (...) art. 455 L Dispozițiile interne relevante privind recursul la drepturile deținuților, inclusiv dreptul la tratament medical, care intră în vigoare la 20 octombrie 2006, sunt descrise în cauza Iacov Stanciu c. România (n) 35972/05, § 115 și 116, 24 iulie 2012). Aceste dispoziții permit părților interesate să se adreseze direct judecătorului pentru executarea pedepselor delegate în cadrul închisorii ( Pentru a denunța lipsa unui tratament medical adecvat și pentru a obține o decizie prin care autoritățile închisorii sunt obligate să pună la dispoziție tratamentul în cauză. Decizia judecătorului delegat poate face obiectul unei contestații la tribunalul de primă instanță din statul în care se afla închisoarea. GRIEF 29. Invocând articolele 2, 3 și 6 din Convenție, reclamantul denunță întârzierea cu care a fost efectuată intervenția neurochirurgică recomandată în 2008 și consideră, de asemenea, că starea sa de sănătate este incompatibilă cu detenția. Recurentul denunță în fața Curții întârzierea cu care a fost efectuată intervenția neurochirurgică recomandată în 2008, ceea ce, în opinia sa, a contribuit la agravarea stării sale de sănătate. El consideră, de asemenea, că starea sa de sănătate este incompatibilă cu detenția. Curtea va examina afirmațiile reclamantului sub aspectul articolului 3 din Convenție, astfel de formulare Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 31. Guvernul arată că reclamantul a omis să se prevaleze de dispozițiile Legii nr. 275/2006 privind drepturile persoanelor deținute pentru a denunța lipsa tratamentului medical, necesitatea intervenției chirurgicale și condițiile de detenție. Cu toate acestea, în cadrul acestei acțiuni, instanțele naționale nu erau sesizate cu aspecte legate de administrarea tratamentului medical sau de cele referitoare la condițiile de detenție. Potrivit guvernului, recursul corespunzător pe care reclamantul îl avea la dispoziție era reprezentat de Legea nr. 275/2006, care garanta în mod expres dreptul persoanelor deținute de acestea de a beneficia de asistență medicală gratuită și de tratament medical gratuit. Guvernul consideră, în sfârșit, că starea de sănătate a reclamantului era compatibilă cu condițiile detenției sale. 32. Reclamantul nu a prezentat informații cu privire la o excepție a guvernului care a rezultat din neobosirea căilor de atac interne. El consideră că starea sa de sănătate este incompatibilă cu condițiile de detenție și, în special, cu suprapopularea închisorii, cu dificultățile de acces la grupul sanitar, cu incapacitatea de a-și satisface necesitățile zilnice, ținând cont de mobilitatea redusă a acestuia și denunțând, de asemenea, calitatea hranei și absența unui însoțitor. 33. Curtea ia notă de faptul că cauza are două fețe pe care le va analiza succesiv: el denunță, pe de o parte, deficiențele privind tratamentul medical acordat în închisoare și pe de altă parte, incompatibilitatea stării sale de sănătate cu condițiile de detenție. Cu privire la lipsa tratamentului medical 34. Curtea reamintește că dispozițiile articolului 35 din Convenție nu se referă decât la uzura recursurilor atât referitoare la încălcările incriminate, disponibile și adecvate. Ele trebuie să existe într-un grad suficient de certitudine nu numai în teorie, ci și în practică, altfel le lipsesc eficiența și accesibilitatea dorită (Akdivar și alte c. , 16 septembrie 1996, § 66, Culegerea hotărârilor și deciziilor 1996 IV, și Dalia c. Franța, 19 februarie 1998, § 38, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1998 I. Curtea subliniază că simplul fapt de a nutri îndoieli cu privire la perspectivele de succes ale unei căi de atac date care nu este în mod evident condamnată la eșec nu constituie un motiv întemeiat pentru a justifica neutilizarea acțiunilor interne ( Brusco c. Italia (dec.), nr 69789/01, CEDO 2001 IX). Dimpotrivă, este bine să se sesizeze instanța competentă, pentru a-i permite să dezvolte drepturile existente prin utilizarea puterii sale de interpretare (Cupercescu c. România, n 35555/03, § 169, 15 iunie 2010). 35. Curtea ia notă de faptul că reclamantul se plânge de întârzierea cu care a fost efectuată intervenția neurochirurgică recomandată în noiembrie 2008, precum și de lipsa tratamentului paliativ, în special de ședințele de finisoterapie. Curtea constată că intervenția chirurgicală a fost efectuată (a se vedea mutatis mutandis Stojanović c. Serbia (dec.), 425/04, 19 august 2009) și, în orice caz, recurentul nu a demonstrat că a sesizat judecătorul delegat cu o acțiune de condamnare a autorităților închisorii la acest tratament medical rapid. 36. Curtea amintește că deja a statuat că o acțiune întemeiată pe dispozițiile legii nr. 275/2006 menționat anterior (punctul 28 de mai sus) a constituit o acțiune efectivă, în sensul articolului 1 din convenție, în ceea ce privește declarațiile referitoare la lipsa de asistență medicală adecvată față de deținuți (a se vedea recent Szemkovics c. România (dec.); 27117/08, § 25 și 26, 17 decembrie 2013). În speță, aceasta nu identifică nicio împrejurare care ar putea aduce la sine o astfel de concluzie, chiar dacă tratamentul medical solicitat de solicitant implică sesiuni de finisoterapie și o intervenție chirurgicală. 37. Curtea acordă importanță faptului că, prin adoptarea legii nr. 275/2006 (punctul 28 de mai sus), autoritățile naționale au creat și au pus la dispoziția deținuților care denumiseră o lipsă de tratament medical un cadru judiciar care le permitea să își redreseze direct și într-o scurtă perioadă de timp dispozițiile articolului 3 din convenție (Goginashvili c. Georgia, nr. 47729/08, § 49, 4 octombrie 2011). Cu toate acestea, reclamantul nu este în nici un caz evaluat în mod valabil, în niciun moment al detenției sale lungi, al acestei căi de atac care ar fi putut duce la condamnarea autorităților penitenciare și, dacă este cazul, la obținerea unei intervenții chirurgicale solicitate într-un termen mai scurt, în cazul în care acest lucru ar fi fost necesar. O astfel de procedură a fost adecvată cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a denunțat o deficiență a sistemului medical care ar fi făcut ca această acțiune să nu fie a priori eficientă (a se vedea, a contrario V.D. România, n 7078/02, § 86, 16 februarie 2010). 38. Este adevărat că reclamantul a sesizat instanțele naționale cu privire la mai multe cereri de întrerupere a executării pedepsei din motive medicale. Cu toate acestea, Curtea constată că acțiunea întemeiată pe art. 455 din Codul de procedură penală nu se referă direct la lipsa unui tratament medical adecvat, ci la incompatibilitatea dintre starea de sănătate a unui deținut și realizarea unei anumite îngrijiri în detenție (a se vedea în acest sens I.T. c. România (dec.), nr 40155/02, 24 noiembrie 2005). 39. În consecință, această parte a spătarului trebuie respinsă pentru a nu fi epuizată de căile de atac interne, în conformitate cu art. 1 și 4 din Convenție. Cu privire la compatibilitatea stării de sănătate a reclamantului cu deținerea 40. Curtea constată că l primirea unei cereri de suspendare a executării pedepsei din motive medicale, în temeiul articolului 453 litera (a) și al articolului 455 din Codul de procedură penală. În cadrul acestor proceduri, autoritățile judiciare au fost obligate să examineze, pe baza expertizei medicale, compatibilitatea dintre starea de sănătate a reclamantului și exercitarea unui tratament medical și menținerea acestuia în detenție (I.T. c. România (dec.), nr. 40155/02, 24 noiembrie 2005). 41. În această privință, Curtea constată că nici medicii specialiști, nici judecătorii n Õ au concluzionat că starea sa de sănătate era incompatibilă cu detenția obișnuită, susținând, dimpotrivă, că îngrijirea necesară putea fi administrată în penitenciar (a contrario Scoppola c. Italia (n, n 65050/09, § 52, 17 iulie 2012). În aceste condiții, Curtea nu poate concluziona că menținerea în detenție a reclamantului este incompatibilă în sine cu art. 3 din convenție (Cirillo c. Italia, nr 36276/10, § 38, 29 ianuarie 2013). 42. Comisia constată, de asemenea, că reclamantul a beneficiat de un însoțitor și că, în orice caz, nu se face nicio plângere în fața judecătorului delegat la închisoare cu privire la faptul că o eventuală recomandare medicală în acest sens nu ar fi fost respectată, așa cum i s-a permis să facă în temeiul Legii nr. 275/2006.43. Prin urmare, rezultă că această cauză este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte
Requête n
o
26244/10
Dănuț MATEI
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 20 mai 2014 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Alvina Gyulumyan,
Dragoljub Popović,
Luis López Guerra,
Johannes Silvis,
Valeriu Grițco,
Iulia Antoanella Motoc,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 28 avril 2010,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Dănuț Matei, est un ressortissant roumain né en 1960 et détenu à la prison de Giurgiu. Il a été représenté devant la Cour par M
e
F.C. Buescu, avocat à Bucarest.
2.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par ses agentes, M
es
Irina Cambrea et Catrinel Brumar, du ministère des Affaires étrangères.
A.
Les circonstances de l’espèce
3.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
4.
Le 30 octobre 1998, le requérant fut placé en détention provisoire, mesure suivie d’une peine de vingt ans de prison pour meurtre.
5.
En 2001, à la suite d’un examen médical, il fut constaté que le requérant souffrait de hernies discales et d’une inversion de la lordose cervicale. Le 21 mars 2005, le requérant subit une intervention neurochirurgicale pour ses hernies discales à l’hôpital d’urgences «
Bagdasar-Arsenie
» de Bucarest où il fut transféré sous escorte par l’Administration nationale des prisons («
l’ANP
»). Le lendemain de l’intervention chirurgicale, il fut transféré à la prison de Bucarest-Jilava. Un traitement médicamenteux lui fut prescrit et administré.
6.
De 2005 à 2008, le requérant fut examiné régulièrement par un médecin neurologue. Il bénéficia d’un détenu accompagnateur du 1
er
août
2007 à avril 2008 et de septembre 2008 à mars 2009, bien qu’aucune recommandation médicale n’ait été faite en ce sens. Un
document médical rédigé le 6 mars 2008 indiqua que l’évolution de la maladie sous traitement était stationnaire.
7.
En novembre 2008, le requérant qui souffrait de très fortes douleurs, fut soumis à un nouvel examen neurologique. Le 11 novembre 2008, un examen par résonance magnétique («
IRM
») fut réalisé, à la suite duquel il fut conclu que le requérant souffrait «
de dégénérescence discale multiple cervicale, thoracique, de modifications de spondylose cervicale, thoracique, d’une hernie discale T9-T10 et de modifications post opératoires C3-C4 et C4-C5
». Le diagnostic de myélopathie cervicarthrosique fut établi et une intervention chirurgicale lui fut recommandée.
8
.
Invoquant les articles 453 a) et 455 du code de procédure pénale, le requérant saisit le tribunal départemental de Bucarest d’une demande d’interruption de l’exécution de sa peine pour des raisons médicales pour que l’opération recommandée soit réalisée. Un rapport d’expertise fut rédigé le 16 décembre 2008 au cours de la procédure par l’Institut national de médecine légale «
Mina Minovici
» («
l’IML
»). Le rapport conclut que
:
«
La pathologie vertébro-médullaire cervicale peut bénéficier d’une nouvelle intervention chirurgicale réalisable dans une unité médicale spécialisée, appartenant au ministère de la Santé. Dans ce contexte, si l’intéressé accepte de se soumettre à l’opération, il est proposé d’ordonner une interruption de l’exécution de sa peine pour une période d’environ deux mois
; (...) si l’intéressé n’accepte pas la réalisation de l’intervention chirurgicale, étant donné qu’avec un traitement palliatif, l’évolution de cette maladie est la même en liberté ou en détention, l’interruption de l’exécution de la peine n’est pas justifiée
».
9.
Le requérant accepta d’être soumis à l’intervention chirurgicale.
10.
Par un jugement définitif du 19 décembre 2008, le tribunal départemental de Bucarest rejeta sa demande d’interruption de l’exécution de sa peine.
11
.
À la suite d’un nouvel examen neurologique, le 9 janvier 2009, il fut noté que le requérant nécessitait une intervention neurochirurgicale pour la hernie discale thoracique.
12.
Du 13 avril au 1
er
juin 2009, le requérant fut admis à l’hôpital prison de Bucarest-Jilava où lui fut recommandé et administré un traitement médicamenteux à base d’antidouleurs et d’antiinflammatoires. Le
23
avril
2009, il fut transféré pour un examen neurologique à l’hôpital public Sfântul Pantelimon à la suite duquel le diagnostic d’hernie discale thoracique fut établi. Un traitement conservatoire à base d’antiinflammatoires et de la physiothérapie lui fut recommandé, ainsi que le suivi de l’évolution de l’affection.
13.
Le 8 mai 2009, le requérant fut soumis à une nouvelle IRM qui permit d’établir qu’il souffrait de protrusion discale compressive droite T9T10 et de protrusion discale centrale T8-T9.
14.
Le requérant saisit le tribunal départemental de Bucarest d’une nouvelle demande d’interruption de la peine pour raisons médicales. Un nouveau rapport d’expertise médico-légale fut établi par l’IML et versé au dossier de l’affaire, le 24 juin 2009. Le rapport indiqua que
:
«
L’évolution actuelle des maladies permet de fournir l’assistance médicale nécessaire dans le réseau de santé de l’ANP, l’intéressé étant inapte aux efforts et nécessitant des réévaluations périodiques neurochirurgicales (réalisables à présent dans l’hôpital pénitentiaire de Rahova) afin de déterminer le moment opportun pour réaliser l’intervention neurochirurgicale (si le patient donne son accord en ce sens).
»
15
.
Par un jugement du 26 octobre 2009, le tribunal départemental de Bucarest rejeta l’action du requérant, au motif que ses maladies pouvaient être soignées dans le réseau pénitentiaire. Sur recours du requérant, par un arrêt définitif du 15 décembre 2009, la cour d’appel de Bucarest confirma le jugement rendu en première instance.
16.
Le 9 novembre 2009, le requérant demanda au cabinet médical de la prison où il était détenu de prendre les mesures nécessaires pour son transfert urgent à l’hôpital-prison de Rahova. Du 23 au 26 novembre 2009, le requérant séjourna à l’hôpital-prison de Rahova et un traitement médicamenteux lui fut administré.
17.
En avril 2010, le requérant fut atteint d’une monoparésie de la main gauche. Il indique qu’il était détenu dans une cellule surpeuplée, avec un seul groupe sanitaire pour huit ou dix détenus.
18.
Du 12 au 19 avril 2010, le requérant fut admis à l’hôpital-prison de Rahova pour une réévaluation de son état de santé. À la suite de l’examen médical du 15 avril 2010, une nouvelle investigation par résonance magnétique fut réalisée et un traitement médicamenteux fut recommandé.
19
.
Du 18 mai 2010 au 7 juin 2010, le requérant séjourna à l’hôpitalprison de Rahova. Le neurochirurgien recommanda au requérant des séances de kinésithérapie associées à un traitement avec des antiinflammatoires, des antalgiques, des vasodilatateurs, des protecteurs vasculaires et des antiagrégants plaquettaires. Le requérant aurait bénéficié des séances de kinésithérapie du 24 mai au 2 juin 2010. D’après une lettre rédigée par l’administration nationale des prisons concernant les soins médicaux prodigués au requérant, pendant cette période des démarches furent réalisés sans succès pour fixer une date pour l’intervention chirurgicale nécessaire au requérant.
20
.
Le 31 mai 2010, le requérant fut soumis à une électromyographie réalisée dans un hôpital appartenant au ministère de la Santé. Une intervention neurochirurgicale de décompression de la colonne cervicale fut recommandée, ainsi qu’un traitement à base de vasoprotecteurs.
21.
Le 15 juillet 2010, le requérant fut réévalué à l’hôpital des urgences «
Bagdasar-Arsenie
» de Bucarest, au service de neurochirurgie. À la suite de cette réévaluation il fut noté que l’intéressé présentait des signes d’irritation méningée et des douleurs fulgurantes dans la nuque lorsqu’il baissait la tête. Un traitement médicamenteux lui fut administré.
22
.
Le 22 juillet 2010, le requérant fut hospitalisé à l’hôpital des urgences «
Bagdasar-Arsenie
» de Bucarest. Le 23
juillet 2010, il fut opéré. Un traitement médicamenteux lui fut prescrit et des séances de kinésithérapie lui furent recommandées pour une période de deux mois après l’opération. Le requérant aurait bénéficié des séances de kinésithérapie pendant deux mois, réalisées dans la prison de Giurgiu et associées à un traitement à base d’antiinflammatoires, d’analgésiques, de protecteurs gastriques et de myorelaxants.
23.
Du 23 novembre au 14 décembre 2010, le requérant fut hospitalisé dans l’hôpital-prison de Rahova pour un suivi et une réévaluation. Il ressort d’un certificat médical adressé par l’hôpital à la prison de Focșani où le requérant devait être transféré qu’il avait besoin d’un accompagnateur. Un traitement médicamenteux lui fut prescrit pour six mois. Le requérant bénéficia d’un accompagnateur du 14 décembre 2010 au 1
er
avril 2011.
24.
Du 14 au 22 avril 2011, le requérant séjourna à l’hôpital-prison de Bucarest-Rahova. Une nouvelle IRM fut réalisée le 19 avril 2011, qui conclut que «
à présent l’intéressé ne nécessite pas de nouvelle intervention neurochirurgicale. Il nécessite un traitement (...) et des séances de kinésithérapie. Il ne doit pas faire d’effort et nécessite éventuellement un accompagnateur.
». Le requérant aurait bénéficié des séances de kinésithérapie dans cet hôpital-prison du 3 au 13 mai 2011.
25.
Le 27 mars 2012, le requérant fit une demande auprès de l’administration de la prison de Bucarest-Rahova pour bénéficier d’un accompagnateur, demande qui, selon une lettre du 4 avril 2012 de l’ANP, devait être examinée prochainement. La Cour n’a pas été informée des suites données à cette demande.
26.
Entre 2008 et 2010, le requérant n’avait pas saisi le juge d’exécution des peines délégué auprès de la prison d’une demande fondées sur la loi n
o
257/2006 sur les droits des personnes détenues pour demander la réalisation de l’intervention chirurgicale ou les séances de kinésithérapie.
B.
Le droit interne pertinent
27.
Les articles pertinents du code de procédure pénale en vigueur à l’époque des faits se lisent ainsi
:
Article 453
«
1.
L’exécution de la peine d’emprisonnement ou de détention à vie peut être suspendue dans les cas suivants
:
a)
lorsqu’il est constaté, sur la base d’une expertise médicale, que le condamné souffre d’une maladie qui le place dans l’impossibilité d’exécuter la peine. Dans ce cas, l’exécution de la peine est suspendue jusqu’à ce que le condamné se trouve en situation de pouvoir exécuter la peine
; (...)
2.
La demande de suspension de l’exécution de la peine d’emprisonnement ou de détention à vie peut être formée par le procureur [ou] le condamné (...)
»
Article 455
«
L’exécution de la peine d’emprisonnement ou de détention à vie peut être interrompue dans les cas et les conditions prévus par l’article 453 (...)
»
28
.
Les dispositions internes pertinentes concernant le recours ouvert aux détenus pour défendre leurs droits, y compris le droit à un traitement médical, recours réglementé par la loi n
o
275 sur les droits des personnes détenues entrée en vigueur le 20 octobre 2006 (« la loi n
o
275/2006 »), sont décrites dans l’affaire
Iacov Stanciu c. Roumanie
, (n
o
35972/05, §§ 115 et 116, 24 juillet 2012). Ces dispositions permettent aux intéressés de s’adresser directement au juge de l’exécution des peines délégué auprès de la prison («
le juge délégué
») pour dénoncer l’absence de traitement médical adéquat et obtenir une décision obligeant les autorités de la prison à mettre à leur disposition le traitement en cause. La décision du juge délégué peut faire l’objet d’une contestation auprès du tribunal de première instance dans l’arrondissement duquel se trouvait la prison.
GRIEF
29.
Invoquant les articles 2, 3 et 6 de la Convention, le requérant dénonce le retard avec lequel l’intervention neurochirurgicale recommandée en 2008 a été réalisée. Il estime également que son état de santé est incompatible avec la détention.
30.
Le requérant dénonce devant la Cour le retard avec lequel l’intervention neurochirurgicale recommandée en 2008 a été réalisée, ce qui a, selon lui, contribué à l’aggravation de son état de santé. Il considère également que son état de santé est incompatible avec la détention. La Cour examinera les allégations du requérant sous l’angle de l’article 3 de la Convention, ainsi libellé
:
«
Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants.
»
31.
Le Gouvernement relève que le requérant a omis de se prévaloir des dispositions de la loi n
o
275/2006 sur les droits des personnes détenues pour dénoncer le manque de traitement médical, la nécessité d’une intervention chirurgicale et les conditions de détention. Il est vrai que l’intéressé a formé deux demandes d’interruption d’exécution de la peine pour des motifs médicaux. Toutefois, dans le cadre de ce recours, les juridictions nationales n’étaient pas saisies des aspects concernant l’administration du traitement médical ni de ceux concernant les conditions de détention. Selon le Gouvernement, le recours approprié que le requérant avait à sa disposition était représenté par la loi n
o
275/2006 qui garantissait expressément le droit des personnes détenues de bénéficier d’une assistance médicale et du traitement médical gratuits. Le Gouvernement estime enfin que l’état de santé du requérant était compatible avec les conditions de sa détention.
32.
Le requérant n’a pas présenté d’observations sur l’exception du Gouvernement tiré du non-épuisement des voies de recours internes. Il estime que son état de santé est incompatible avec les conditions de détention, et relève, plus particulièrement, le surpeuplement carcéral, ses difficultés d’accès au groupe sanitaire, son impossibilité de satisfaire ses besoins quotidiens, compte tenu de sa mobilité réduite. Il dénonce également la qualité de la nourriture et l’absence d’un accompagnateur.
33.
La Cour note que le grief du requérant comporte deux branches qu’elle examinera successivement
: il dénonce d’une part des défaillances concernant le traitement médical dispensé en prison et d’autre part, l’incompatibilité de son état de santé avec les conditions de sa détention.
A.
Sur le défaut de traitement médical
34.
La Cour rappelle que les dispositions de l’article 35 de la Convention ne prescrivent l’épuisement que des recours à la fois relatifs aux violations incriminées, disponibles et adéquats. Ils doivent exister à un degré suffisant de certitude non seulement en théorie mais aussi en pratique, sans quoi leur manquent l’effectivité et l’accessibilité voulues (
Akdivar et autres c. Turquie
, 16 septembre 1996, § 66,
Recueil des arrêts et décisions
1996
‑
IV, et
Dalia c. France
, 19 février 1998, § 38,
Recueil des arrêts et décisions
1998
‑
I). La Cour souligne que le simple fait de nourrir des doutes quant aux perspectives de succès d’un recours donné qui n’est pas de toute évidence voué à l’échec ne constitue pas une raison valable pour justifier la non-utilisation de recours internes (
Brusco c. Italie
(déc.), n
o
‑
IX). Au contraire, il y a intérêt à saisir le tribunal compétent, afin de lui permettre de développer les droits existants en usant de son pouvoir d’interprétation (
Ciupercescu c. Roumanie
, n
o
35555/03, § 169, 15
juin
2010).
35.
La Cour note que le requérant se plaint du retard avec lequel l’intervention neurochirurgicale recommandée en novembre 2008 a été réalisée, ainsi que du manque de traitement palliatif, plus particulièrement des séances de kinésithérapie. La Cour note que l’intervention chirurgicale avait été réalisée (voir,
mutatis mutandis
,
Stojanović c. Serbie
(déc.), n
o
34
425/04, 19 août 2009) et, qu’en tout état de cause, le requérant n’a pas prouvé avoir saisi le juge délégué d’une action tendant à condamner les autorités de la prison à lui fournir ce traitement médical rapidement.
36.
La Cour rappelle qu’elle a déjà jugé qu’un recours fondé sur les dispositions de la loi n
o
275/2006 susmentionnées (paragraphe 28 ci-dessus) constituait un recours effectif, au sens de l’article
35
§
1 de la Convention, s’agissant d’allégations relatives au défaut d’assistance médicale appropriée envers les détenus (voir récemment,
Szemkovics c. Roumanie
(déc.), n
o
27117/08, §§ 25 et 26, 17 décembre 2013). En l’espèce, elle ne décèle aucune circonstance susceptible de l’amener à s’écarter d’une telle conclusion, même si le traitement médical réclamé par le requérant impliquait des séances de kinésithérapie et une intervention chirurgicale.
37.
La Cour accorde de l’importance au fait qu’en adoptant la loi n
o
275/2006 susmentionnée (paragraphe 28 ci-dessus), les autorités nationales ont créé et mis à la disposition des détenus qui dénonçaient une absence de traitement médical un cadre judiciaire leur permettant de faire redresser directement et dans un bref délai leur grief tiré de l’article 3 de la Convention (
Goginashvili c. Géorgie
, n
o
47729/08, § 49, 4
octobre 2011). Or, le requérant ne s’est prévalu valablement, à aucun moment de sa longue détention, de cette voie de recours qui aurait pu aboutir à la condamnation des autorités pénitentiaires et, le cas échéant, à obtenir la réalisation de l’intervention chirurgicale réclamée dans un délai plus court, si cela s’avérait nécessaire. Une telle procédure était appropriée d’autant plus que le requérant ne dénonçait pas une défaillance du système médical qui aurait fait que ce recours ne soit pas
a priori
efficace (voir,
a contrario
,
V.D.
c.
Roumanie
, n
o
7078/02, § 86, 16 février 2010).
38.
Il est vrai que le requérant a saisi les juridictions nationales de plusieurs demandes d’interruption d’exécution de la peine pour des raisons médicales. Cependant, la Cour observe que le recours fondé sur l’article
455 du code de procédure pénale ne concerne pas directement le défaut de traitement médical adéquat, mais l’incompatibilité entre l’état de santé d’un détenu et la réalisation d’un certain soin en détention (voir, en ce sens,
I.T.
c. Roumanie
(déc.), n
o
40155/02, 24 novembre 2005).
39.
Il s’ensuit que cette partie du grief doit être rejetée pour nonépuisement des voies de recours internes, en application de l’article
35
§§
1 et
4 de la Convention.
B.
Sur la compatibilité de l’état de santé du requérant avec la détention
40.
La Cour note que l’intéressé a saisi les juridictions nationales à deux
reprises d’une demande d’interruption d’exécution de la peine pour des raisons médicales, fondée sur les articles 453 a) et 455 du code de procédure pénale. Dans le cadre ce ces procédures, les autorités judiciaires ont été amenées à examiner sur la base d’expertises médicales la compatibilité entre l’état de santé du requérant et la réalisation d’un traitement médical et son maintien en détention (
I.T. c. Roumanie
(déc.), n
o
40155/02, 24 novembre 2005).
41.
À cet égard, la Cour observe que ni les médecins spécialistes, ni les juges n’ont conclu que son état de santé était incompatible avec la détention ordinaire, affirmant au contraire que les soins nécessaires pouvaient être administrés en milieu carcéral (
a contrario
,
Scoppola c. Italie (n
o
4)
, n
o
65050/09, §
52, 17 juillet 2012). Dans ces conditions, la Cour ne peut pas conclure que le maintien en détention du requérant est incompatible en soi avec l’article
3 de la Convention (
Cirillo c. Italie
, n
o
36276/10, § 38, 29
janvier 2013).
42.
Elle constate également que le requérant a bénéficié d’un accompagnateur et qu’en tout état de cause, il ne s’est pas plaint auprès du juge délégué auprès de la prison de ce qu’une éventuelle recommandation médicale en ce sens n’aurait pas été respectée, comme il lui était loisible de le faire en vertu de la loi n
o
275/2006.
43.
Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35
§§
3
a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président