AFFAIRE DULBASTRU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

08.07.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant;Traitement inhumain) (Volet matériel)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE DULBASTRU c. ROUMANIE (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 4704/11/11) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 iulie 2014 DEFINITIVF 08/10/2014 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Dulbastru c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 17 iunie 2014, Rend la hotărârea pe care o reprezintă, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o hotărâre (n 47004/11) îndreptat împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Cristian Dulbastru ( A fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul se plânge în special de condițiile rele de detenție pe care le-ar fi avut în închisoarea Colibași și de lipsa unui tratament medical adecvat în detenție pentru bolile sale. La 18 septembrie 2012, plângerile din art. 3 din Convenția privind condițiile materiale de detenție în închisoarea Colibași și lipsa tratamentului medical în închisoare au fost comunicate guvernului și cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus. 13 decembrie 2010, Tribunalul de Primă Instanță din București l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de șase ani de închisoare a șefilor de perversiune sexuală și de corupție sexuală asupra minorilor. Pe baza articolului 113 din Codul Penal, Tribunalul de Primă Instanță instanța a impus în mod expres o măsură de securitate constând în administrarea unui tratament medical în timpul detenției sale și după executarea pedepsei sale. Prin hotărârea definitivă din 12 aprilie 2011, instanța de apel din București a făcut parțial dreptul la recursul reclamantului și și-a redus pedeapsa la cinci ani și jumătate de închisoare. Condițiile de detenție ale reclamantului la închisoarea din Colibași Reclamantul și-a ispășit pedeapsa cu închisoarea în mai multe închisori, inclusiv în cea din Colibași, unde a fost deținut în perioada 6 iunie 2011-23 februarie 2013, data eliberării sale condiționate. Versiunea reclamantului arată că, într-o primă etapă, și-a împărțit celula cu alte douăzeci și nouă de deținuți, dintre care o parte erau fumători. Ulterior, condițiile de detenție ar fi înrăutățit, în măsura în care ar fi trebuit să împartă o celulă de 84 m2 cu alți 38 de deținuți, dintre care treizeci și trei erau fumători. În celulă ar fi existat 11 paturi pe trei niveluri și trei paturi pe două niveluri. Condițiile de igienă ar fi fost greșite. Versiunea guvernului Pe baza informațiilor primite de la închisoarea Colibași, guvernul a indicat că, între 6 iunie și 31 august 2011 și între 24 octombrie 2011 și 17 iulie 2012, reclamantul a fost deținut în celula E 2.8 de o suprafață de 91,28 m2 pe care o deținea cu 32 de alți deținuți. De la 31 august la 7 octombrie 2011, reclamantul a fost deținut în celula E 2.4 de o suprafață de 17,36 m2 pe care o împartea cu un singur deținut. În perioada 7-24 octombrie 2011, reclamantul a fost reținut în celula E 2.3 cu o suprafață de 22,40 m2 pe care o împartea cu un alt deținut. 11. În perioada 17-24 iulie 2012, reclamantul a fost internat în celula E 3.5 de 87,72 m2 pe care o împărți cu alte 32 de deținuți. 2012 și până la prezentarea observațiilor guvernului, la 27 decembrie 2012, reclamantul a fost din nou cazat în celula E 2.8 menționată anterior. 12. Guvernul indică faptul că, în celula E 2.8, reclamantul avea acces la o baie cu patru toalete și patru dușuri. Conform regulamentului de procedură al închisorii, fumatul în celule era interzis, iar deținuților li se permitea să fumeze în grupuri sanitare, cu condiția ca aceste spații să fie aerisite. Monitorizarea stării de sănătate a reclamantului și tratamentul medical acordat 14. Reclamantul a fost arestat la 24 februarie 2009. De la detenție a fost supus unui examen medical deoarece din 2005, reclamantul suferă de tulburări de personalitate și de întârziere mentală. 15. O expertiză psihiatrică efectuată la 15 aprilie 2010 a confirmat acest diagnostic. În perioada 13-28 octombrie 2010, reclamantul a fost internat în departamentul de psihiatrie al unui spital public din București. 16. Prin hotărârea din 30 decembrie 2010, Tribunalul de Primă Instanță din București impune în mod direct o măsură de siguranță constând în administrarea unui tratament medical în timpul detenției sale (punctul 6 de mai sus). La 5 și 7 ianuarie 2011, reclamantul a fost supus unor examinări psihiatrice, diagnosticul preexistent a fost confirmat și i-a fost prescris și administrat tratament medical. La 9 iunie 2011, reclamantul a fost reexaminat și i s-a prescris tratament medical 19. La 24 ianuarie 2012, reclamantul a fost reexaminat de un medic și i-a fost prescris tratament medical timp de 30 de zile. Potrivit fișei medicale a reclamantului, reclamantul a primit tratament medical regulat pe parcursul întregului an al II-lea. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE PERTINENTE Dreptul și practica internă relevante în speță, precum și concluziile Comitetului european pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante ( 35972/05, §§ 113-129, 24 iulie 2012). Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 275/2006 privind executarea culpelor (inclusiv Legea nr. 275/2006) sunt descrise în cauza Cucu c. România 22362/06, § 56, 13 noiembrie 2012). 21. Dreptul și practica internă relevante în speță cu privire la fumatul pasiv în locurile de detenție sunt descrise în Hotărârea Flora România 37186/03, § 30, 14 septembrie 2010). ÎN DREPTUL VIOLAȚIEI ALOCATE DE LA ARTICOLUL 3 DIN CONVENȚIE 22. Reclamantul se plânge de condițiile rele de detenție, inclusiv fumatul pasiv, De asemenea, el denunță refuzul autorităților de a-i acorda asistență medicală impusă prin hotărârea din 30 decembrie 2010 a Tribunalului de Primă Instanță de la București și, în opinia sa, necesare de starea sa de sănătate. În conformitate cu art. 3 din Convenție, nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Cu privire la admisibilitatea 23. Guvernul a extirpat din partea de responsabilitate privind lipsa de tratament medical pentru neobosirea căilor de atac interne și a afirmat că reclamantul nu a sesizat niciodată autoritățile administrative sau instanțele judecătorești cu privire la o acțiune întemeiată pe Legea nr. 275/2006 în scopul de a se plânge de lipsa de calitate a îngrijirii furnizate în timpul detenției. 24. Reclamantul nu a depus o cerere în legătură cu excepția din partea guvernului. El își reiterează afirmațiile conform cărora nu a beneficiat de un tratament medical adecvat pentru bolile sale. 25. În ceea ce privește problema tratamentului medical, Curtea consideră că nu este necesar să se soluționeze prezenta excepție, deoarece această parte a Ö este inadmisibilă din următoarele motive. 26. Curtea face trimitere la principiile fundamentale care se desprinde din jurisprudența sa privind monitorizarea și tratamentul medical al unei persoane private de libertate (Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 91, CE IX).În cazul în care nu se poate deduce din aceasta o obligație generală de a elibera un deținut din motive de sănătate, art. 3 din Convenție impune, în orice caz, statului să protejeze integritatea fizică a persoanelor private de libertate, în special prin administrarea îngrijirii medicale necesare (regiunea Franța, nr. 33834/03, § 62, 11 iulie 2006 și I.T. c. România (dec.), nr. 40155/02, 24 noiembrie 2005 27. Curtea ia notă de faptul că, în speță, prin hotărârea din 13 decembrie 2010, Tribunalul de Primă Instanță din București impune o măsură de securitate constând în administrarea unui tratament medical în timpul detenției sale. Curtea constată că, atât în momentul luării în custodie publică, cât și după pronunțarea hotărârii din 13 decembrie 2010, autoritățile naționale au luat măsurile necesare pentru ca reclamantul să fie supus unor examinări medicale specializate pentru a stabili un diagnostic și pentru a prescrie un tratament medical. De asemenea, din dosarul medical al reclamantului reiese că, pe parcursul detenției sale, a fost supus în mod regulat unor examene medicale, după care i s-au administrat tratamente. Pe de altă parte, după ce i s-a prescris tratamentul medical și în măsura în care se considera că tratamentul medical efectiv indicat nu era administrat în mod corespunzător, reclamantul ar fi putut și ar fi trebuit să sesizeze judecătorul delegat la închisoare cu privire la o plângere în temeiul legii nr. 275/2006, ceea ce nu a făcut. În cele din urmă, nu reiese din examinarea dosarului cauzei că afecțiunea reclamantului s-a agravat și că starea sa de sănătate s-a deteriorat în închisoare. 28. 28. În consecință, această parte a spătarului este în mod evident nefondată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. 29. În ceea ce privește condițiile materiale de deținere a reclamantului, având în vedere că această parte a ... nu este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție și că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv, Curtea o declară admisibilă. Pe fond 30. Reclamantul susține că condițiile materiale ale detenției sale în închisoarea Colibași, în special suprapopularea penitenciară care ar fi avut loc acolo și condițiile de igienă necorespunzătoare, au constituit un tratament contrar articolului 3 din convenție. El subliniază că a fost ținut cu fumătorii timp de un an și opt luni și că, din cauza fumatului pasiv, acum suferă de tuse persistentă și iritantă. 31. La informațiile primite din partea închisorii Colibași (punctele 10-13 de mai sus), guvernul consideră că condițiile de detenție pe care reclamantul nu le-a atins nu au atins pragul de gravitate stabilit la art. 3 din convenție. 32. Curtea amintește că art. 3 din convenție impune statului membru al statului să se asigure că toți prizonierii sunt reținuți în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității umane, că normele de executare a măsurii privative de libertate nu supun o dificultate sau o greutate de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că, având în vedere cerințele practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător ( Kudła c. Polonia [GC], citată anterior, §§ 92-94. 33. Curtea amintește, de asemenea, că, în ceea ce privește condițiile de detenție, trebuie să se țină seama de efectele cumulative ale acestora, precum și de afirmațiile specifice ale reclamantului (Dougoz c. Grecia, nr. 40907/98, CEDH 2001 condițiile incriminate constituie un factor important (Alver c. Estonia , nr 64812/01, 8 noiembrie 2005).În plus, în unele cazuri, când suprapopulația penitenciară atinge un anumit nivel, lipsa spațiului într-o instituție penitenciară poate constitui elementul central care trebuie luat în considerare în aprecierea conformității unei situații date la art. 3 din Convenție ( Prin aplicarea principiilor menționate anterior prezentei specii, Curtea consideră că este necesar să se țină seama în special de spațiul individual acordat reclamantului în închisoarea Colibași. În acest sens, Curtea constată că acesta a suferit în cea mai mare parte a deținerii unei situații de suprapopulare gravă. Întradevăr, având în vedere informațiile furnizate de guvern, fiecare dintre persoanele deținute în celulele E 2.8 și E 3.5 ocupate de solicitant are un spațiu individual de 2,74 m2 și respectiv 2,76 . Or, Curtea constată că această suprafață este sub standardul recomandat autorităților române în raportul CPT, și anume 4 m2 (punctul). 20 de mai sus). În plus, informațiile furnizate de guvern nu scot la iveală timpul petrecut de deținuți în afara celulelor. 35. Curtea consideră că condițiile de detenție în cauză, care au fost îndeplinite timp de aproximativ 18 luni de către reclamant, nu au eșuat să-l supună pe acesta la o pedeapsă de o intensitate care depășea nivelul inevitabil de suferință inerent detenției. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție. 36. Având în vedere această constatare, Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe mai mult cu privire la afirmațiile reclamantului referitoare la expunerea la fumatul pasiv (Flaminzeanu c. România, nr. 56664/08, § 99, 12 aprilie 2011). II. PRIVIND LIMITAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 37. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 40 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit din cauza necunoașterii dreptului său la un proces echitabil și a dreptului său de a nu fi supus unor tratamente abuzive. Guvernul consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între prejudiciul invocat și presupusele încălcări ale convenției și susține apoi că o eventuală constatare a încălcării constituie, în sine, o despăgubire echitabilă suficientă și, în orice caz, suma solicitată este speculativă, excesivă și nefondată, având în vedere jurisprudența Curții în această privință. 40. Curtea arată că baza care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în speță în încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile rele de detenție din închisoarea Colibași. Ea nu poate contesta prejudiciul moral suferit de reclamant în acest fapt care nu poate fi compensat printr-o simplă constatare a încălcării. În conformitate cu prevederile articolului 41 din Convenție, Comisia consideră că este necesar să se acorde reclamantului 3 900 EUR pentru daune morale. Taxa și cheltuielile de judecată 41. Reclamantul solicită, de asemenea, 13 000 lei românești (RON) pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne. 42. Guvernul arată că suma restantă nu are legătură cu presupusa încălcare a articolului 3 din Convenție. 43. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de jurisprudența sa ( Latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000 XI), Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, în măsura în care acestea nu sunt legate de motivul examinat de Curte. Interese moratorii 44. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚII, ÎN L A spus că a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, suma de 3 900 EUR (trei mii nouă sute EUR) plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 8 iulie 2014, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte