CtEDO 18.09.2012 Auto

DULBASTRU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
18.09.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DULBASTRU c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 47004/11 Cristian DULBASTRU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 18 septembrie 2012 într-o Cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Egbert Myjer, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 iulie 2011, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, domnul Cristian Dulbastru, este un resortisant român născut în 1971 și deținut în închisoarea Colibași-Mioveni. El este reprezentat în procedura în fața Curții de către domnul Claudia Nicolescu, avocată la București. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. . După documentele dosarului, din 2005, reclamantul suferă de tulburare de personalitate și de întârziere mentală. Procedura penală împotriva reclamantului la 24 februarie 2009, reclamantul a fost arestat pe motiv că era suspectat de perversiune sexuală și corupție sexuală asupra minorilor. El a fost recunoscut de către polițiști folosind un portret robot realizat pe baza indicațiilor victimelor. Reclamantul a afirmat că polițiștii ar fi folosit forța excesivă în timpul arestării sale. El nu a depus plângere penală în fața autorităților interne pentru a denunța aceste fapte. În aceeași zi, reclamantul a fost transferat la sediul poliției unde a făcut o declarație în care a mărturisit faptele. Această declarație a fost semnată de un avocat din oficiu. În toate declarațiile sale ulterioare făcute în cursul procedurii, reclamantul s-a întors la mărturisirea sa și a negat faptele reproșate. La 25 și 28 februarie 2009, un canal național de televiziune și ziarul Cancan l-ar fi prezentat pe reclamant ca fiind pedofil în timpul urmăririi penale, o paradă de identificare a fost organizată de investigatori în urma căreia reclamantul a fost identificat de către victime ca fiind autorul faptelor. Pe rechizitoriu la 19 martie 2009, Parchetul lângă tribunalul de primă instanță din București (de exemplu, biroul de judecată din București) și tribunalul de primă instanță din primă instanță. Tribunalul de Primă Instanță l-a interogat pe reclamant, pe victime, pe martori acuzați și cu descărcare de gestiune. Reclamantul a fost supus unei expertize psihiatrice, conform căreia acesta era instabil psihic. Recurentul a declarat în fața instanței că nu a fost asistat de către avocatul din oficiu cu ocazia mărturisirii sale din 24 februarie 2009, acesta din urmă fiind prezent în sală numai în momentul semnării declarației sale. 10. printr-o hotărâre din 13 decembrie 2010, Tribunalul de Primă Instanță Tribunalul de Primă Instanță l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de șase ani de închisoare a șefilor de perversiune sexuală și corupție sexuală asupra minorilor. Tribunalul de Primă Instanță și-a întemeiat judecata pe mărturisirea reclamantului, care erau susținute de declarațiile victimelor și ale mai multor martori. 11. Pe baza articolului 113 din Codul penal, instanța de primă instanță impune în mod direct o măsură de siguranță constând în administrarea unui tratament medical în timpul detenției sale și după executarea pedepsei sale. 12. Printr-o hotărâre definitivă din 12 aprilie 2011, tribunalul de apel din București a primit parțial recursul reclamantului și-a redus sentința la cinci ani și șase luni de închisoare. Condițiile de detenție ale reclamantului la închisoarea din Colibași a lui Mioveni 13. Reclamantul a fost deținut din mai 2011 în închisoarea Colibași-Mioveni. În primul rând, și-a împărțit celula cu alte 20 de deținuți, dintre care o parte erau fumători. 14. În scrisoarea sa din 4 mai 2012, reclamantul a indicat că condițiile de detenție au înrăutățit : acum împarte o celulă de 84 m2 cu alte 38 de deținuți, dintre care treizeci și trei sunt fumători. În celulă există 11 paturi cu trei niveluri și trei paturi cu două niveluri. De asemenea, denunță condițiile de igienă necorespunzătoare. GRIFS 15. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge folosirea forței excesive de către polițiști în timpul arestării sale și faptul că au fost amenințați de către investigatori în prima sa declarație făcută la 24 februarie 2009 a condițiilor materiale de detenție pe care le are în închisoarea Colibași-Mioveni să nu beneficieze de un tratament medical, prin necunoașterea hotărârii din 13 decembrie 2010 a Tribunalului de Primă Instanță care i-a impus această măsură de securitate. 16. Invocând art. 6 alineatul (2) din convenție, reclamantul denunță o încălcare a dreptului său de a fi considerat nevinovat, din cauza conținutului articolelor de presă și a emisiunilor televizate din 25 și 28 februarie 2009. Pe teren la art. 6 alineatul (3) litera (b), (c) și (d) se plânge că nu a fost informat într-un termen scurt cu privire la acuzațiile aduse împotriva sa de a nu fi beneficiat de asistență juridică în prima sa declarație; acesta susține că avocatul din oficiu nu a asistat decât la semnarea declarației din acest motiv nu a avut posibilitatea de a interoga martori cu descărcare de gestiune în cursul anchetei penale modul în care autoritățile interne au organizat parada de identificare și au identificat în conformitate cu portretul robot modul în care instanțele interne au interpretat dovezile, în timp ce nevinovăția sa ar fi evidentă. 18. Citând art. 7 din Convenție, el se plânge de calificarea juridică dată de instanțele interne faptelor pe care le-a comis. Reclamantul se plânge că circumstanțele arestării sale și ale primului interogatoriu, precum și condițiile materiale de detenție și lipsa tratamentului medical sunt contrare articolului 3 din convenție, astfel încât nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 20. Curtea consideră că, în stadiul actual al dosarului, nu este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea obiecțiunilor reclamantului cu privire la condițiile materiale de detenție în închisoarea Colibași-Mioveni și la absența unui tratament medical și consideră că este necesar să se comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. 21. În ceea ce privește acuzațiile de la mai multe instanțe naționale cu privire la circumstanțele interpelării sale și ale primei sale interogări, este necesar să se constate că reclamantul nu a sesizat instanțele naționale cu privire la aceste fapte. În consecință, acest fapt trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 1 și 4 din Convenție. Cu privire la celelalte obiecțiuni ale reclamantului 22. În ceea ce privește obiecțiunile reclamantului întemeiate pe articolele 6 alineatul (2) și 3 litera (b), (c) și (d) și 7 din convenție, ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască acuzațiile formulate, Curtea nu a constatat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin aceste articole ale Convenției și consideră că aceste obiecții trebuie respinse în temeiul art. 35 § 1, 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână art. 3 din Convenție privind condițiile materiale de detenție în închisoarea Colibași-Mioveni și privind presupusa lipsă de tratament medical Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Santiago Quesada Josep Casadevall (Președinte)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă