Secțiunea a treia Cerere nr. 2624/07 Elena Mădalina CRIȘ împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 3 decembrie 2013 într-un comitet compus din Ján Šikuta, președinte, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 21 decembrie 2006, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament privind o parte a cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie FĂCUT ȘI PROCEDURA recurenta, domnul Elena Mădalina Criș, este un resortisant român născut în 1990 și rezident în Colibași. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul C. A. Patrut, avocat la Ramnicu Vâlcea. Guvernul României ( A fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Prin hotărârea din 31 martie 2006, Tribunalul de Primă Instanță din Ramnicu Vâlcea a condamnat recurenta la o pedeapsă de doi ani de închisoare a șefului complicității pentru viol, care a fost interzisă prin art. 19 din Codul Penal. La apelul recurentei, tribunalul departamental din Vâlcea majora la patru ani de închisoare. Printr-o hotărâre definitivă din 18 septembrie 2006, Curtea de apel a Piteștii a confirmat, la recursul recurentei, temeinicia condamnării sale de către instanțele inferioare, dar a considerat că pedeapsa pronunțată împotriva sa era prea indulgentă și langamenta la opt ani de închisoare. recurenta a fost reprezentată de un avocat ales în fața instanțelor interne care i-au examinat cauza. La 20 septembrie 2006, reclamanta a fost încarcerată la centrul penitenciar din Colibași pentru a-și ispăși pedeapsa cu închisoarea. Deși era minoră la data încarcerării, a fost închisă într-o celulă cu deținuți majori care fumau în celulă. Nu a beneficiat de apă caldă; celula sa era suprapopulată și toate deținuții nu aveau un pat individual; recurenta a fost eliberată condiționată la 16 noiembrie 2011. GRIFS Invocând art. 3 din convenție, reclamanta se plângea de condițiile sale de detenție necorespunzătoare la centrul penitenciar din Colibași. În plus, aceasta susținea, din perspectiva articolului 6 din convenție, de la sfârșitul procedurii penale îndreptate împotriva sa, considerând că pedeapsa pronunțată împotriva sa a fost prea severă. Cu aceste declarații, instanța este angajată să plătească recurentei suma de 10 500 (zece mii cinci cenți) euro, iar reclamanta a renunțat la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestui aspect. Suma respectivă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data plății, și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, statul membru respectiv este angajat să plătească, începând cu expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. 11. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile cu privire la litigiul întemeiat pe art. 3 din Convenție. Curtea consideră că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea acestui aspect. În consecință, această parte a cauzei trebuie eliminată din rol. Pe de altă parte, art. 6 din Convenție 12 se plângea de caracterul inechitabil al procedurii penale îndreptate împotriva acesteia. 13. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. 14. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine din rol, în temeiul articolului 39 din convenție, partea cererii privind condițiile materiale ale detenției recurentei la centrul penitenciar din Colibași Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Marialena Tsirli Ján Šikuta Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
2624/07
Elena Mădălina CRIȘ
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 3 décembre 2013 en un comité composé de
:
Ján Šikuta,
président,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 21 décembre 2006,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable d’une partie de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La requérante, M
me
Elena Mădălina Criș, est une ressortissante roumaine née en 1990 et résidant à Colibași. Elle a été représentée devant la Cour par M
e
2.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
3.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
4.
Par un jugement du 31 mars 2006, le tribunal de première instance de Râmnicu Vâlcea condamna la requérante à une peine de deux ans de prison du chef de complicité pour viol, infraction prohibée par l’article 197 du code pénal.
5.
Sur appel de la requérante, le tribunal départemental de Vâlcea majora à quatre ans sa peine de prison.
6.
Par un arrêt définitif du 18 septembre 2006, la cour d’appel de Pitești confirma, sur recours de la requérante, le bien-fondé de sa condamnation par les juridictions inférieures, mais estima que la peine prononcée à son encontre était trop clémente et l’augmenta à huit ans de prison. La requérante fut représentée par un avocat de son choix devant les juridictions internes
qui ont examiné sa cause
; elle fut présente aux diverses audiences publiques tenues par les tribunaux nationaux et fut entendue.
7.
Le 20 septembre 2006, la requérante fut incarcérée au centre pénitentiaire de Colibași afin de purger sa peine de prison. Bien qu’elle fût mineure à la date de son incarcération, elle fut placée dans une cellule avec des détenues majeures, qui fumaient dans la cellule. Elle ne bénéficia pas d’eau chaude. Sa cellule était surpeuplée et toutes les détenues ne disposaient pas d’un lit individuel. La requérante fut mise en liberté conditionnelle le 16 novembre 2011.
8.
Invoquant l’article 3 de la Convention, la requérante se plaignait de ses mauvaises conditions de détention au centre pénitentiaire de Colibași.
9.
Elle alléguait en outre, sous l’angle de l’article 6 de la Convention, de l’issue de la procédure pénale dirigée contre elle, estimant que la peine prononcée à son encontre a été trop sévère.
A.
Sur le grief tiré de l’article 3 de la Convention
10.
Les 6 juin 2013 et 11 septembre 2013, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties pour ce qui
concerne le grief tiré de l’article 3 de la Convention. Par ces déclarations, le
Gouvernement s’est engagé à verser à la requérante la somme de 10
500
(dix mille cinq cents) euros et la requérante a renoncé à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ce grief. Ladite somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’est engagé à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un
intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
11.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties concernant le grief tiré de l’article 3 de la Convention. Elle estime que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de ce grief. En conséquence, il convient de rayer cette partie de l’affaire du rôle.
B.
Sur le grief tiré de l’article 6 de la Convention
12.
Le requérante se plaignait en outre du caractère inéquitable de la procédure pénale dirigée contre elle.
13.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle était compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.
14.
Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 (a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer du rôle, en application de l’article 39 de la Convention, la partie de la requête concernant les conditions matérielles de la détention de la requérante au centre pénitentiaire de Colibași
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Marialena Tsirli
Ján Šikuta
Greffière adjointe
Président