Kostrzewa împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 44901/08, de Rafał KOSTRZEWA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care așezează la martie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 31 august 2008, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Rafał Kostrzewa, este un național polonez care s-a născut în 1980 și este în prezent condamnat la închisoarea Sztum. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe.

Circumstanțele cazului Condiții de detenție a reclamantului Într-o dată neespecificată, reclamantul a fost condamnat de către o instanță penală și condamnat la o perioadă de închisoare. El a fost reținut la închisoarea Iława în cinci ocazii diferite, și anume între 18 iulie 2000 și 15 noiembrie 2002, între 14 august 2003 și 8 martie 2004, între 23 mai și 1 septembrie 2005, între 21 martie și 24 aprilie 2006 și între 29 aprilie și 15 mai 2007. Se pare că de la 15 noiembrie 2002 până la 14 august 2003 și de la 8 martie 2004 până la 23 mai 2005 el a fost liber și de la 1 septembrie 2005 până la 21 martie 2006 el a fost reținut într-un loc diferit.

În timpul primei sale încarcerări în închisoarea Iława, reclamantul a fost atribuit următoarele celule: de la 18 până la 27 iulie 2000 – celulă nr. 11 în camera V, măsurarea de 17 metri pătrați și împărtășirea de cinci prizonieri, inclusiv reclamantul; de la 27 până la 31 iulie 2000 – celula nr. 3 în camera VII, măsurarea ușor de peste 17 metri pătrați și împărțirea de patru persoane; de la 31 iulie până la 21 septembrie 2000 – celula nr. 18 în camera VI, măsurarea de aproape 17 metri pătrați și împărțirea de șase prizonieri; de la 21 septembrie până la 19 septembrie Octombrie 2000 – celula nr. 17 în zona VI, măsurarea de 17 metri pătrați și împărțirea de cinci prizonieri; de la 19 octombrie până la 6 decembrie 2000 – celula nr. 7 în camera VI, măsurarea de 17 metri pătrați și împărțirea de șase persoane; de la 6 decembrie 2000 până la 22 februarie 2001 – celula.

nr. 18 în camera VI, măsurarea de aproape 17 metri pătrați și împărțirea de șapte prizonieri; Februarie până la 10 mai 2001 – celula nr. 10 în zona VI, măsurarea de 5,24 metri pătrați și împărtășirea de două persoane; de la 10 mai până la 27 iunie 2001 – celula nr. 9, măsurarea de mai puțin de 4,65 metri pătrați și împărțirea de două persoane; de la 27 Iunie până la 30 noiembrie 2001 - celula nr. 18 în zona VI, măsurarea de aproape 17 metri pătrați și împărtășirea de zece prizonieri; și de la 30 noiembrie 2001 până la 15 noiembrie 2002 – celula nr. 10, măsurarea de 5,20 metri pătrați și împărțirea de unul până la trei persoane.

În timpul celei de-a doua încarcerări în închisoarea lui Iława, reclamantul a avut loc în următoarele celule: de la 14 până la 18 august 2003 – o celulă cu un număr neespecificat în sala Va, care a măsurat 13 metri pătrați și a împărțit cinci persoane; de la 18 august până la 4 septembrie 2003 – o singură celulă cu un număr neespecificat, care a măsurat aproape 5 metri pătrați; de la 4 septembrie până la 19 decembrie 2003 – celulă nr. 39, măsurarea de 7 metri pătrați și împărtășirea de patru până la cinci prizonieri; și de la 19 decembrie 2003 până la 8 martie 2004 celula nr. 43, măsurarea de 16 metri pătrați și împărtășirea de șase până la șapte persoane.

În a treia încarcerare în închisoarea Ilawa, reclamantul a fost atribuit următoarelor celule: de la 23 mai până la 8 iunie 2005 – celula nr. 31 în cartier V, măsurand 16 metri pătrați și împărtășit de șapte prizonieri; și de la 8 iunie până la 1 septembrie 2005 – celula nr. 29, măsurand aproape 17 metri pătrați și împărtășesc cu șapte până la opt persoane. În a patra încarcerare în închisoarea Ilawa, reclamantul a fost ținut în următoarele celule: de la 21 martie până la 28 aprilie 2006 – celula nr. 29, măsurand aproape 17 metri pătrați și împărtășită cu șase până la șapte persoane. În cele din urmă, în perioada sa a cincea de închisoare din Iława, reclamantul a fost atribuit următoarele celule: de la 29 aprilie până la 15 mai 2007 – celula nr. 29, măsurand aproape 17 metri pătrați și împărtășită de cinci persoane.

Reclamantul a susținut că, în ciuda faptului că a informat autorităților din închisoarea Iława că el nu a fumat, colegii săi nu au fost interziși să fumeze în interiorul celulelor. În plus, el a susținut că anexa la toaletă nu a fost despărțită suficient pentru a oferi orice confidențialitate. Documentele prezentate de reclamant arată că prin scrisorile 15 Februarie, 20 aprilie și 20 noiembrie 2006 și din 31 martie și 22 august 2007, guvernatorul închisoarei Iława ( Dyrektor Zakładu Karnego ) a informat judecătorul penitenciar al Curții Regionale Elblāg de faptul că rata populației din închisoarea sa a depășit capacitatea maximă autorizată a acestei instituții cu 22, 25, 30, 26 și, respectiv, 28%.

Acțiunea civilă a reclamantului în tort La 12 martie 2007, reclamantul a introdus o acțiune civilă împotriva închisoarei Iława și a Trezoreriei de Stat. El a solicitat 150.000 PLN ca compensație pentru presupusa încălcare a drepturilor sale personale, și anume demnitatea și sănătatea sale, din cauza faptului că, timp de patruzeci de luni (de la 18 iulie 2000 până la 15 noiembrie 2002, de la 14 august 2003 până la 8 martie 2004, începând cu 23 mai Până la 1 septembrie 2005, de la 21 martie până la 24 aprilie 2006 și de la 29 aprilie până la 15 mai 2007), el a fost deținut în celule suprapopulate, care nu au oferit nici o intimitate, împreună cu fumatorii. La 1 august 2007, reclamantul a redus suma compensației solicitată la 80.000 PLN.

La 14 noiembrie 2007 Curtea Regională Elblāg (Sād Okręgowy) ) a acordat reclamantului PLN 500 din cauza pagubelor morale suferite ca urmare a expunerii la fumul de țigară în timpul detenției sale în închisoarea Iława în perioada 23 mai 2005 până la 15 mai 2007. Curtea a respins restul cererii. În ceea ce privește detenția reclamantului între 18 iulie 2000 și 8 martie 2004, reclamația a fost respinsă din cauza prescripției negative. În ceea ce privește problemele presupuse de suprapopulare și lipsa vieții private, instanța a examinat cererea reclamantului în conformitate cu art. 24 coroborat cu art. 448 din Codul Civil, interpretand aceste dispoziții în funcție de hotărârea Curții Supreme din 2007. Cu toate acestea, instanța a considerat că suprapopulația în cazul reclamantului nu a fost atât de excesivă în durata și scară, încât a încălcat demnitatea reclamantului.

De asemenea, s-a considerat că, deoarece suprapopulația a avut loc doar temporar, nu a constituit o acțiune ilegală din partea autorităților în sensul dispozițiilor aplicabile. În plus, instanța a constatat că anexele sanitare au fost suficient de separate în fiecare dintre celulele reclamantului și că confidențialitatea limitată constituie o consecință naturală a privației de libertate și a împărtășirii unui spațiu de viață cu alte persoane. La 16 aprilie 2008, Curtea de Apel din Gdańsk (Sād Apelacyjny ) a schimbat hotărârea de primă instanță în sensul în care cererea reclamantului a fost respinsă în întregime. La 30 iunie 2008, Curtea de Apel Gdańsk a scutit reclamantul de taxe de judecată și a desemnat un avocat de asistență juridică care să-l reprezinte în cadrul procedurii de apel de casă.

La 8 iulie 2008, Asociația de Baruri Regionale Gdańsk (Okręgowa Rada Adwokacka ) a atribuit un avocat să ia cazul reclamantului. Prin scrisoarea din 20 iulie 2008, avocatul a informat Curtea de Apel Gdańsk și reclamantul însuși că nu există motive pentru a depune un recurs de casă în acest caz. Refutul avocatului a fost însoțit de un raționament lung. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenția privind condițiile inadecvate ale detenției sale în închisoarea Iława.

PROCEDURA La 18 ianuarie și 1 februarie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 8, 400 de zloți polonezi pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi libere de orice impozite care ar putea fi aplicabile Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Convenția europeană privind drepturile omului.

În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției).

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 44901/08 by Rafał KOSTRZEWA against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 9 March 2010 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judges, and Lawrence Early, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 31 August 2008, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Rafał Kostrzewa, is a Polish national who was born in 1980 and is currently serving a prison sentence in Sztum Prison. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr.

J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case 1. Conditions of the applicant's detention On an unspecified date the applicant was convicted by a criminal court and sentenced to a term of imprisonment. He was detained in Iława Prison on five different occasions, namely from 18 July 2000 until 15 November 2002, from 14 August 2003 until 8 March 2004, from 23 May until 1 September 2005, from 21 March until 24 or 28 April 2006 and from 29 April until 15 May 2007. It appears that from 15 November 2002 until 14 August 2003 and from 8 March 2004 until 23 May 2005 he was at liberty and from 1 September 2005 until 21 March 2006 he was detained in a different establishment.

During his first incarceration in Iława Prison, the applicant was assigned to the following cells: from 18 until 27 July 2000 – cell no. 11 in ward V, measuring 17 square metres and shared by five prisoners, including the applicant; from 27 until 31 July 2000 – cell no. 3 in ward VII, measuring slightly over 17 square meters and shared by four persons; from 31 July until 21 September 2000 – cell no. 18 in ward VI, measuring almost 17 square metres and shared by six prisoners; from 21 September until 19 October 2000 – cell no. 17 in ward VI, measuring 17 square metres and shared by five prisoners; from 19 October until 6 December 2000 – cell no. 7 in ward VI, measuring 17 square metres and shared by six people; from 6 December 2000 until 22 February 2001 – cell.

No. 18 in ward VI, measuring almost 17 square metres and shared by seven prisoners; from 22 February until 10 May 2001 – cell no. 10 in ward VI, measuring 5.24 square metres and shared by two people; from 10 May until 27 June 2001 – cell no. 9, measuring less than 4.65 square metres and shared by two persons; from 27 June until 30 November 2001 - cell no. 18 in ward VI, measuring almost 17 square metres and shared by ten prisoners; and from 30 November 2001 until 15 November 2002 – cell no. 10, measuring 5.20 square metres and shared by one to three people.

During his second incarceration in Iława Prison, the applicant was held in the following cells: from 14 until 18 August 2003 – a cell of an unspecified number in ward Va, measuring 13 square metres and shared by five persons; from 18 August until 4 September 2003 – a single cell of an unspecified number, measuring almost 5 square metres; from 4 September until 19 December 2003 – cell no. 39, measuring 7 square metres and shared by four to five prisoners; and from 19 December 2003 until 8 March 2004 cell no. 43, measuring 16 square metres and shared by six to seven people. During his third incarceration in Iława Prison, the applicant was assigned to the following cells: from 23 May until 8 June 2005 – cell no. 31 in ward V, measuring 16 square metres and shared by seven prisoners; and from 8 June until 1 September 2005 – cell no. 29, measuring almost 17 square metres and share by seven to eight people.

During his fourth incarceration in Iława Prison, the applicant was held in the following cells: from 21 March until 28 April 2006 – cell no. 29, measuring almost 17 square metres and shared by six to seven people. Lastly, during his fifth period of imprisonment in Iława, the applicant was assigned to the following cells: from 29 April until 15 May 2007 – cell no. 29, measuring almost 17 square metres and shared by five persons. The applicant submitted that despite the fact that he had informed the authorities of Iława Prison that he was a non-smoker, his fellow inmates had not been banned from smoking inside the cells. Moreover, he maintained that the toilet annex had not been separated sufficiently to offer any privacy.

The documents submitted by the applicant reveal that by letters of 15 February, 20 April and 20 November 2006 and of 31 March and 22 August 2007, the Governor of Iława Prison ( Dyrektor Zakładu Karnego ) informed the Elbląg Regional Court's penitentiary judge of the fact that the population rate in his prison had exceeded the maximum allowed capacity of that establishment by 22, 25, 30, 26 and 28%, respectively. 2. The applicant's civil action in tort On 12 March 2007 the applicant brought a civil action against the Iława Prison and the State Treasury.

He claimed PLN 150,000 as compensation for the alleged breach of his personal rights, namely his dignity and health, on account of the fact that for forty months (from 18 July 2000 until 15 November 2002, from 14 August 2003 until 8 March 2004, from 23 May until 1 September 2005, from 21 March until 24 April 2006 and from 29 April until 15 May 2007) he had been held in overcrowded cells, which offered no privacy, together with smokers. On 1 August 2007 the applicant reduced the amount of the compensation sought to PLN 80,000. On 14 November 2007 the Elbląg Regional Court ( Sąd Okręgowy ) awarded the applicant PLN 500 on account of the non-pecuniary damage suffered as a result of his having been exposed to cigarette smoke during his detention in Iława Prison in the period from 23 May 2005 until 15 May 2007. The court dismissed the remainder of the claim.

In so far as it related to the applicant's detention between 18 July 2000 and 8 March 2004 the claim was dismissed because of negative prescription. In so far as it related to the alleged problems of overcrowding and lack of privacy, the court examined the applicant's claim under Article 24 in conjunction with Article 448 of the Civil Code, interpreting these provisions in the light of the 2007 Supreme Court's judgment. The court considered, however, that the overcrowding in the applicant's case had not been so excessive in its duration and scale as to infringe the applicant's dignity. It was also held that because the overcrowding had occurred only temporarily it had not constituted an unlawful action on the part of the authorities within the meaning of the applicable provisions.

Moreover, the court found that the sanitary annexes had been sufficiently separated in each of the applicant's cells and that the limited privacy was a natural consequence of the deprivation of liberty and sharing a living space with other persons. On 16 April 2008 the Gdańsk Court of Appeal ( Sąd Apelacyjny ) changed the first-instance judgment in that the applicant's claim was dismissed in its entirety. On 30 June 2008 the Gdańsk Court of Appeal exempted the applicant from court fees and appointed a legal-aid lawyer to represent him in the cassation appeal proceedings. On 8 July 2008 the Gdańsk Regional Bar Association ( Okręgowa Rada Adwokacka ) assigned a lawyer to take the applicant's case.

By letter of 20 July 2008 the lawyer informed the Gdańsk Court of Appeal and the applicant himself that there were no grounds to lodge a cassation appeal in the case. The lawyer's refusal was accompanied by lengthy reasoning. COMPLAINT The applicant complained under Article 3 of the Convention of the inadequate conditions of his detention in Iława Prison. PROCEDURE On 18 January and 1 February 2010 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 8, 400 Polish zlotys to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be free of any taxes that may be applicable It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President