Skobic împotriva Bosniei și Herțegovinei

Reclamantul, dl Ratko Škobić, este un cetățean al Bosniei și Herțegovinei și Țărilor de Jos, născut în 1941 și locuiește în Rotterdam. Guvernul Bosnia-Herzegovina („Guvernul”) a fost reprezentat de dna M. Mijić, agent, și doamna Z. Ibrahimović, agent adjunct. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Înainte de dizolvarea Republicii Socialiste Federale Iugoslavie („SFRY”), reclamantul a depus moneda străină în cele cinci conturi bancare la Jugobanka Sarajevo – Ekspozitura Bugojno și Priverdna banca Sarajevo – Osnovna banca Bugojno (în ceea ce este astăzi Federația Bosnia-Herzegovina) și Jugobanka Sarajevo – Filijala Banja Luka și Priverdna banca Sarajevo – Osnovna banca Banja Luka (în ceea ce este astăzi Republica Srpska).

În Bosnia și Herțegovina, precum și în alte state succesoare ale SFRY, aceste economii sunt cunoscute în mod comun sub denumirea de depozite „vechi” cu moneda străină (pentru informațiile de fundal relevante, a se vedea Suljagić v. Bosnia și Herțegovina, nr. 27912/02, 3 noiembrie 2009). În 1991/92, soldul din conturile reclamantului (inclusiv dobânzile) a fost aparent în regiunea a 210.000 de flori olandezi (aproximativ 95.000 de euro). Reclamantul a încercat ulterior să își retragă economiile în mai multe ocazii, dar în absență. Se pare că nu a obținut un certificat de verificare în conformitate cu legislația internă privind economiile „vechi” cu moneda străină. Legea și practica relevante au fost descrise în Suljagić, citat mai sus.

The applicant, Mr Ratko Škobić, is a citizen of Bosnia and Herzegovina and the Netherlands who was born in 1941 and lives in Rotterdam. The Government of Bosnia and Herzegovina (“the Government”) were represented by Ms M. Mijić, Agent, and Ms Z. Ibrahimović, Deputy Agent. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. Prior to the dissolution of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia (“the SFRY”) the applicant deposited foreign currency in his five bank accounts at the then Jugobanka Sarajevo – Ekspozitura Bugojno and Privredna banka Sarajevo – Osnovna banka Bugojno (in what is today the Federation of Bosnia and Herzegovina) and Jugobanka Sarajevo – Filijala Banja Luka and Privredna banka Sarajevo – Osnovna banka Banja Luka (in what is today the Republika Srpska).

In Bosnia and Herzegovina, as well as in other successor States of the SFRY, such savings are commonly referred to as “old” foreign-currency deposits (for the relevant background information see Suljagić v. Bosnia and Herzegovina, no. 27912/02, 3 November 2009). In 1991/92 the balance in the applicant’s accounts (which included interest) was apparently in the region of 210,000 Dutch guilders (approximately 95,000 euros). The applicant subsequently attempted to withdraw his savings on several occasions, but to no avail. It would appear that he has not obtained a verification certificate pursuant to the domestic legislation on “old” foreign-currency savings. The relevant law and practice were outlined in Suljagić, cited above.