VELEV AND OTHERS v. BULGARIA

Publicat la 4 martie 2024 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 5607/21 Krasimir Dinchev VELEV și alții împotriva Bulgariei depusă la 12 noiembrie 2021 comunicat la 13 februarie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o plângere, în temeiul articolului 9 din Convenție (întemeiat și în conformitate cu art. 10), că interzicerea „proselitizării din ușă la ușă”, conținută într-o ordonanță municipală din 2016, încălcă în mod grav dreptul reclamanților la libertatea religiei. În special, reclamanții susțin că, după desemnarea evanghelizării și proselitării activitatile ca „propaganda religioasă” și le-a interzis fără îndoială, dispoziția în cauză a interzis discuțiile publice și pașnice de către reclamanții credințelor lor religioase în afara locurilor lor de cultură.

Reclamanții au contestat fără succes dispozițiile Ordinării impușite în instanță. Într-o decizie finală din 14 mai 2021, Curtea Supremă de Administrație a susținut că această dispoziție este în conformitate cu legislația internă și cu dreptul de a respecta viața de acasă, privată și de familie, astfel cum este protejată în temeiul articolului 8 din Convenție. Reclamanții susțin că ordonanța nu este în conformitate cu legea, nici nu urmărește un obiectiv legitim sau este necesar într-o societate democratică. Întrebări PENTRU PARTE au statutul de victimă în temeiul Convenției (a se vedea, în special S.A.S. v. France [GC], nr. 43835/11, § 57, CEDO 2014 (extracte))? Reclamanții au la dispoziție un remediu intern eficace în ceea ce privește plângerea lor din art. 9 de faptul că nu pot exercita liber libertatea lor de religie în comunitate cu alții, deoarece riscă să fie amendate pentru aceasta?

Dacă da, au scăpat de acest remediu? A existat vreo interferență cu libertatea reclamanților de a-și manifesta religia, în sensul articolului 9 § 1 din Convenție, ca urmare a interzicerii prevăzute la art. 5 alineatul (6) din Ordonanța municipală Shumen nr. 1 din februarie 2016 privind „propaganda religioasa din ușă”? Dacă da, a fost această interferență prescrisă de lege și necesară în temeiul articolului 9 § 2 din Convenție? Apendice de cerere nr. 5607/21 Numărul reclamantului Anul de naștere/registrare Naționalitate Locul de reședință Krasimir Dinchev VELEV 1975 Bulgara Sofia DENOMINAREA RELIGIONALĂ A MĂSTILOR JEHOVA ÎN BULGARIA 1998 Bulgara Sofia Arkadiusztof ZAKRZEWSKI 1972 Polonez Skopie

Published on 4 March 2024

THIRD SECTION

Application no. 56007/21 Krasimir Dinchev VELEV and Others against Bulgaria lodged on 12 November 2021 communicated on 13 February 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns a complaint, under Article 9 of the Convention (also raised under Article 10), that a ban on “door-to-door proselytising”, contained in a municipal Ordinance of 2016, seriously breaches the applicants’ rights to freedom of religion. Specifically, the applicants claim that, having designated evangelising and proselytising activities as “religious propaganda” and prohibited them outright, the provision in question placed a blanket ban on public and peaceful discussions by the applicants of their religious beliefs outside their places of worship. The applicants unsuccessfully challenged the impugned Ordinance’s provision in court. In a final decision of 14 May 2021, the Supreme Administrative Court held that the provision was in accordance with domestic legislation and with the right to respect for people’s home, private and family life as protected under Article 8 of the Convention.

The applicants claim that the ordinance is neither in accordance with the law, nor does it pursue a legitimate aim or is it necessary in a democratic society.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Do the applicants have a victim status under the Convention (see, in particular , S.A.S. v. France [GC], no. 43835/11, § 57, ECHR 2014 (extracts))? 2. Do the applicants have at their disposal an effective domestic remedy in relation to their Article 9 complaint that they cannot freely exercise their freedom of religion in community with others, since they risk being fined for it? If so, did they exhaust that remedy? 3. Has there been an interference with the applicants’ freedom to manifest their religion, within the meaning of Article 9 § 1 of the Convention, as a result of the prohibition contained in section 5(6) of the Shumen Municipal Ordinance No. 1 of February 2016 on “door-to-door religious propaganda”?

4. If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 9 § 2 of the Convention? APPENDIX Application no. 56007/21 No. Applicant’s Name Year of birth/registration Nationality Place of residence 1. Krasimir Dinchev VELEV 1975 Bulgarian Sofia 2.

THE RELIGIOUS DENOMINATION OF JEHOVAH’S WITNESSES IN BULGARIA

1998 Bulgarian Sofia 3. Arkadiusz Krzysztof ZAKRZEWSKI 1972 Polish Skopje